momolo wrote:Dupa cum se vede in foto de mai sus am vizitat acelasi sistem audio format in jurul mega boxelor Triangle Magellan Grand Concert (seria noua). De data aceasta lantul a fost modificat astfel - finalul Vitus a fost inlocuit cu doua monoblocuri (model nou) Accuphase M-6200 (
http://www.accuphase.com/model/m-6200.html" onclick="window.open(this.href);return false; ), pickupul Roksan TMS fusese reglat mai bine ca data trecuta iar in sistem a aparut un DAC de la firma bulgareasca Thrax Audio (
http://www.thrax.bg/index.php" onclick="window.open(this.href);return false; ) care din cate vad nu apare pe site (DAC-ul este o cutie neagra de tabla cu un LED rosu; este asezat in dreapta jos pe rack).
Impresia personala despre sunet a fost si mai zdruncinatoare decat data trecuta. In mod cert sistemul actual (cu noile Accuphase) este si mai si! Daca data trecuta era sunet high-end, acum pare sa fie si mai sus (daca e posibil asa ceva)...
Incredibil sunetul! Iarasi nu am avut nimic de criticat....
In principal datorita finalilor Accuphase sunetul este carnos, foarte real, asa cum se aude in sala de concert, sound plin, basul e fantastic, fara limita, inaltele sunt reale, fara artefacte si fara obiceiul multor sisteme audio (ma refer la high-end, restul vai de ele) de a plusa in inalte. In realitate sunetul nu are inalte..... insa are inalte. E un paradox si cine stie cum e intr-o sala de concert fara amplificare isi da imediat seama. E vorba de o "informatie parca ascunsa" care e "povestita" numai cand e momentul.
Ei bine, sistemul asta reuseste sa prinda imaginea sunetului din realitate, fara sa "pompeze" aiurea inalte (considerate de novici a fi "rezolutie") adica are o informatie pe inalte incredibila fara sa "arate" lucrul asta cand nu e cazul; practic la fiecare inregistrare (LP, CD si chiar fisiere) se auzea/simtea modul cum a fost captata. De exemplu la o inregistrare de clasica pe LP se auzea ca fusese captata intr-o sala de concert relativ mare si se folosise putine microfoane in tavan, la alta inregistrare se auzea compresia analogica din studio (care defapt se foloseste cam intotdeauna si la orice - insa trebuie sa ai super scule audio sa o ...analizezi), la alta inregistrare se auzea limitarea de banda de frecventa specifica sculelor anilor 50-60 insa cu toate astea se simtea realismul inregistrarii minimaliste care desi pierduse in banda audio si avea zgomot, conservase esenta muzicii.
Practic modul in care reda acest sistem (si consider, primul merit este al boxelor fabuloase si amplificarii, mai ales al finalilor Accuphase) este un echilibru rar obtinut intre o rezolutie autentica (si enorma) si o muzicalitate naturala, un sound "uns", natural, plin, carnos, complet, un sunet cu un timbru care pare holograma din realitate. La genul asta de sunet conteaza mai putin ceea ce multi audiofili denumesc a fi "soundstage", de multe ori doar o micuta iluzie introdusa de inginerul de sunet in mod artificial pentru savoarea inregistrarii "la conserva". Legat de lucrul asta, cine frecventeaza salile de concert muzica clasica (concerte fara amplificare) stie ca sounstage si chiar senzatia de stereo sunt chestiuni neimportante si chiar inexistente in sala de concert reala. Sunetul acolo e, asa cum ar spune audiofilul-trancotar.... mono
. Nu asta conteaza ci cu totul alte lucruri (in sunet) care in final transmit mesajul si emotia muzicii. Acestea sunt extrem de greu de redat cu scule audio (din difuzoare) insa sounstage, stereofonie, spatialitate, astea sunt mai simplu si chiar ieftin de indus.
Recapituland, sunetul real pare de cele mai multe ori mono, fara inalte, chiar si fara bas (culmea! - exemplu, ascultati o toba mare in sala de concert si veti intelege ca nu bubuie, nu face nici pufff-bum-pufff) insa informatia in sunetul real (asta ca sa vorbesc cumva analitic-zgubilitic) este uriasa.
Abia ascultand in realitate iti dai seama (ca audiofil) cata informatie se pierde pe drumul intre realitate si "conserva" redata acasa din "traductoare" (si alta chestie care merita mai mult de o paranteza - va asigur ca in partea de captare a sunetului, sculele profesionale sunt nesperat de performante si capteaza foarte mult, de multe ori chiar prea mult. Problema e redarea!).
Ori genul asta de scule (tip "basculanta") lucrate cu scopul exclusiv al calitatii audio indiferent de costuri si inconveniente, reusesc cateodata sa induca macar o parte a realitatii (care sta ascunsa, pitita in inregistrare si asteapta sa o descoperim - de aceea am zis de multe ori, majoritatea discurilor sunt bune, noi nu avem cu ce le reda asa cum trebuie!).
Avantajul este enorm pentru ca in felul asta putem asculta muzicieni care nu mai exista, putem asculta concerte fara inconvenientele salii (fara a avea pretentia ca sunetul "la conserva" e la fel cu realitatea, totusi exista inconveniente multe in sala de concert, nu le mai amintesc aici).
Poate unica mea obiectie este legata de camera sistemului din foto, prea mica pentru astfel de boxe pilotate de o amplificare fabuloasa.
Insa echilibrul timbral combinat cu o rezolutie high-end (acea rezolutie care este enorma dar nu-ti "scoate ochii", adica se arata numai cand si cat trebuie, ca o lady, nu ca o tarfa de trotuar machiata violent), asta e marea calitate! Asta e cu adevarat ceea ce denumim cu atata usurinta in discutii (si demonetizat), audio high-end.
Nu e numai meritul unor scule bune si potrivite, e si meritul cablarii si aranjamentului, meritul celui care le "surubareste". Toate astea in conditiile in care tensiunea de la retea era de 208 V intr-o zona centrala cu multe instalatii de climatizare (intr-o zi caniculara).
In mod evident pickupul ca sursa este deasupra celorlalte surse (e vorba de digitale. De data aceasta magul nu a mai fost utilizat). Insa si digitalele sunt impresionante. Playerul Audio Aero La Source este fabulos insa e prima oara cand mi-a placut cumva chiar si sursa de fisiere, chestia aia cu ecranas cu litere albastre care da semnal digital in DAC-ul Thrax. E prima oara cand pot spune ca sursa din fisiere nu e penibila, insa evident, playerul cu mecanica optica e superior iar pickup-ul le depaseste copios pe ambele. Totusi, avand in vedere cat de multe inregistrari exista numai in formate ne-analogice, digitalele nu se fac de ras chiar deloc pe asemenea boxe si amplificare. Probabil am scris destul de des, in mod cert am spus la prieteni, cel mai mult conteaza amplificarea si boxele (inclus cablaraia, tot ce se ocupa cu alimentarea in curent precum si rackul plus camera de auditie). Daca acest ansamblu e bine pus la punct, te poti delecta (ca audiofil) cu orice fel de sursa. Nu zic lucrul asta de florile marului, am observat la unii ca au tendinta sa puna carul inaintea boilor. Cat priveste legendele trancotare (cateodata atat de amuzante), degeaba ai boxe bune daca nu ai si o amplificare pe masura. Precum si invers. Si tot cei bun costa dar mie unul imi pare bine ca exista asa ceva.
Va recomand sa ascultati sistemul din foto (pana nu va fi descompletat
).
PS - va rog nu ma mai intrebati despre boxe si marfuri diverse de la dealeri deoarece sunt doar un musafir care vizitez (rar) pe acolo, in consecinsta habar nu am despre noile serii, modele Triangle, etc. Defapt sa fiu sincer, pana am scris polologhia de mai sus in primul text, nici nu deschisesem site-ul Triangle de vreo cativa ani, l-am deschis doar atunci sa pot da linkuri aici, sa fiu "profy" la exprimare. Cand am trecut acolo in vizita anterioara la plecare am facut un tur de marfuri prin camere si am vazut o boxa din seria Genese (adica semana cu ale mele), parea un Quartet, culoare maron si cu o placuta de model aniversar, extrem de frumos finisajul, o bijuterie. Dar mai mult nu stiu.