momolo wrote:Ori in opinia mea un preamplificator este infinit mai greu de realizat decat un final de putere. Si am mari dubii ca lucrul asta se intamplase datorita unui tub mai nebun nimerit pe acolo.
trebuie sa-mi aduc o corectura:
"am mari dubii ca lucrul asta se intamplase numai datorita unui tub mai nebun nimerit pe acolo." (deoarece Dl. Panaitescu mi-a spus ulterior ca se nimerise un tub cu probleme din cele mici)
Aici trebuie sa mentionez o parte importanta a experimentului ce nu a fost amintita in prezentul topic (si inca nu am spus tot) - sursa utilizata a fost cdplayerul Accuphase DP 700
pe direct si utilizand niste cabluri mesterite ad-hoc (din sarma Cordial, material ieftin si banal) deoarece nu aveam la indemana decat cabluri (de calitate) de tip XLR-XLR si care, evident, nu ne erau de nici un folos, dar trebuie mentionata si utilizarea preamplificatorului Accuphase C 2800, un aparat remarcabil,
intercalat intre playerul DP 700 si amplificatorul DIY Dominance.
Problema a fost asa - intercaland preamplificatorul Accuphase sunetul s-a modificat foarte, foarte mult,
ceea ce este un fenomen negativ. Aici trebuie sa mentionez ca nu sunt de acord cu Dl. Panaitescu in ceea ce priveste utilizarea unicei intrari a amplificatorului
integrat (Dominance); dansul spune ca nu trebuie bagat un preamplificator de linie in acea intrare variabila cu potentiometru si ar trebui sa mai puna o intrare dedicata de preamp, evident by-pass'and potentiometrul si probabil prima lampa (deci probabil etajul de pre...caz in care discutam de un final audio, deci de altceva).
Nu doresc sa intru un amanunte tehnice la care nu ma pricep (sau ma pricep doar "dupa ureche") insa lucrul asta nu se poate spune unui client care cumpara un
amplificator integrat. In opinia mea
orice intrare de linie a unui amplificator
integrat trebuie sa fie la fel de buna si potrivita atat
pentru orice sursa standard (cdplayer, DAC, casetofon, mag, preu phono extern, etc)
cat si pentru orice preamplificator de linie standard (ceea ce este chiar cazul unui Accuphase construit super-standard). Preamplificator de linie care, evident, are si avantajele impedantei scazute de iesire cat si variatiei semnalului de iesire (lucru pe care dealtfel il au multe casetofoane deck si magnetofoane deck).
In opinia mea sunetul unui amplificator integrat audio nu trebuie sa se modifice prea mult cand intercalam pe calea de semnal un preamplificator dedicat (bun). Dar afirmatia mea nu trebuie luata mot a mot. Teoria clasica electronista spune ca semnalului de linie ii adaugam distorsiunile (de toate felurile) ale preamplificatorului
si asta e adevarat teoretic si intr-o masura, si practic; insa la ureche fenomenul este mai usor de inteles dar si mai complex, dincolo de teorie.
In mod normal, in acest caz integratul audio ar trebui sa puna in evidenta calitatile preamplificatorului de linie....
dar si defectele. Ori in cazul nostru, intercalarea preamplificatorului Accuphase C 2800 (un model de top, deosebit si testat in multe alte dati pe multe scule) sunetul a capatat intr-un mod foarte brutal (si evident pentru oricine) un rafinament mai mare insa s-a modificat timbral dar si ca timing devenind in suma, mai nemuzical, mai sec, mai ciudat.
Practic, in cazul de fatza ar fi fost de ales intre un sunet muzical dar "tzaran", adica mai nerafinat, mai putin detaliat (playerul bagat direct in integratul audio) si un sunet considerabil mai rafinat, mai aerisit, mai precis dar considerabil mai lipsit de muzicalitate, mai sec, mai neimplinit, intr-un final, mai ciudat.
Spun
ciudat deoarece peste toate astea s-a suprapus inconsecventza integratului prototip Dominance in ceea ce priveste redarea diverselor muzici diferite. De exemplu, pe o anume piesa excela deosebit in ceea ce priveste o parte din muzica, de exemplu, vocea umana redata natural, pe alte piese amesteca sunetul unei piese simfonice sau de jazz fara mare complicatenie, pe unele pasaje se remarca pe violoncel si pian, pe altele nu, la unele reda fashaitul unei inregistrari vechi analogice, pe altele....nu; etc, etc.
Este foarte dificil sa insir in cuvinte ce se auzea insa tot ce pot spune, in ciuda unei calitati de ansamblu, ceva nu era in regula. Spun lucrul asta deoarece in zecile de ani de acest hobyy am facut multe experimente si combinatii, culmea, prin anii 80 mesteream si eu diverse preuri de linie, phono, corectoare, EQ-uri, preuri de cap magnetic si chiar statii audio (
pe vremea aia se numeau "statii"). Astfel, stiu
la ureche diverse fenomene, si in cazul de fatza consider ca exista probleme in partea de intrare iar respectivul aparat nu are un comportament standard, nici constant, nici coerent si nici corect. Iar asta in ciuda faptului ca sunetul surprinde (in anumite combinatii si pe anumite pasaje muzicale) prin calitate, lucru despre care putem spune in mare, OK, suna bine, nu as dori modificat caracterul de sound...dar, high-end inseamna locul de unde nu mai poti urca, inseamna capatul de linie, perfectiunea peste care nimic nu mai este de facut.
In toata povestea trebuie socotit (ca oameni suntem) si nivelul nostru de asteptari. De aceea la orice "reviu" cine are experienta minima necesara stie ca acelasi cuvant, acelasi epitet, aceleasi laude sau critici nu au si aceeasi semnificatie si nici aceeasi greutate de la un caz la altul; totul depinde de ceea ce discutam si de asteptarile pe care le avem. De obicei acestea se raporteaza in primul rand la pret care este un criteriu obiectiv, masurabil, precis.
puf wrote:Incintele din poze sunt boxele centrale de la un home-cinema puse..gresit! in picioare nu culcat cum ar trebui.
stiam cu totii ca sunt centre dintr-un lant surround si in opinia mea, avand in vedere ca le-am ascultat acolo, a le pune orizontal sau vertical
in acele conditii (loc, pozitie, camera, rigips, cabluri, scule) este perfect acelasi lucru. Si ca o simpla observatie, boxele respective poate sunt perfecte pentru ceea ce au fost facute si la pretul lor dar in cazul de fatza sunt chiar sinistre.