ViMe Ce lungime trebuie sa aibe un set de cabluri* astfel incat diferentele produse de schimbarea lor sa fie insesizabile?
Argumentati.
Nu am cum sa argumentez, nici vorba de argumente tehnice.
Dupa cum toata lumea stie, multi nu vor sa accepte ca sarmele schimba sunetul, desi lucrul asta este normal perceput de aproape oricine are prilejul (si mijloacele) sa testeze cu propriul auz.
Eu fac parte dintre cei pentru care acest fenomen nu mai este un secret si-l consider deja un fapt normal. Nu-i gasesc explicatii tehnice si stiintifice, doar intuiesc unele si pot spune ca ma multumesc cu rezultatele practice pe care incerc sa le exploatez in favoarea mea.
Astfel ca singurul "argument" este ceea ce am ascultat cu propriile urechi, ceea ce am experimentat practic prin repetate incercari.
Din ceea ce am perceput eu in urma a foarte multe teste, imi rezulta:
1. cablurile de semnal scurte "suna" cel mai prost. Pe mine nu ma mai interseaza nici un cablu de semnal mai scurt de 80cm. Cele de 50cm pur si simplu nu ma intereseaza, consider cea mai proasta situatie. Prefer (daca am de ales) cabluri de semnal de 160...180cm. Sunt cazuri in care chiar si unele de 300cm suna ...cel mai bine. Aici ma refer la experimente de comparatie intre acelasi tip de cablu, mufat identic si de diverse lungimi.
Fara indoiala, ceea ce am constatat contrazice unele teorii tehnice din care ar rezulta (teoretic) faptul ca un cablu e cu atat mai bun cu cat e mai scurt. Practica mi-a demonstrat (mie, opinie personala) contrariul.
2. cablurile de boxe e bine sa fie ....invers, cat mai scurte. Cablurile lungi de boxe introduc distorsiuni. Consider ca lungime ideala (punctul meu de vedere) 240cm pe fiecare boxa.
3. sectiunea cablurilor de boxe....nu conteaza (tot opinie proprie). Tendinta majoritatii, sustinuta si de teorie, este ca un cablu mai gros in sectiune este mai bun. Eu am constatat ca nu e automat asa, exista multe situatii in care un cablu foarte subtire "suna" mai bine ca altul gros. Consider ca cel mai important este materialul din care e facut cablul si modul in care a fost construit.
4. mufele si lipiturile sau prinderile mecanice conteaza foarte mult la toate cablurile. Sunetul este influentat atat de mufe cat si de lipituri, de calitatea fludorului. Ideal, din punctul meu de vedere, este folosirea prinderilor mecanice "sigilate" cu cositor.
5. argintul este problematic. Efectul este de "zbieratura" in sunet, stress, dezechilibru tonal ce de multe ori se interpreteaza ca "detaliu" de catre cei invatati cu sunetul prost.
Din punctul meu de vedere suna prost. Dar exista cazuri in care se potriveste. In general unele aparate pe lampi "prefera" argint. Exista si combinatii bune de argint + cupru.
Insa daca ma feresc de ceva cu adevarat, este fludorul cu argint. Din punctul meu de vedere "suna" prost in orice situatie. Prefer fludorul obisnuit, aliaj staniu cu plumb. Din pacate plumbul este interzis in UE astfel ca in prezent se foloseste un fel de "branza" oribila ce cauzeaza atat aparate defecte (lipituri reci) cat si sunet prost. Norocos este cel care mai poate obtine fludor clasic, ideal este proportia 38/62, mai buna un pic decat clasicul raport 40/60. Insa contactul mecanic este "sfant".
6. metoda de a lega boxele bi-wiring o consider o "frectie" la piciorul de lemn. Obligatoriu este folosirea cablurilor identice, in opinia mea. Folosirea cablurilor diferite conduce aparent la rezultate interesante, insa e o pacaleala in realitate. In sunet eu consider ca cel mai important factor, timpul! Acesta este afectat in mod straniu de folosirea bi-wiring la boxe a doua cabluri diferite.
Exista si metoda de a folosi doua cabluri de boxe in paralel. Asta duce la marirea sectiunii. Se pot folosi doua la fel sau in acest caz, chiar doua diferite, insa in paralel. E un mod mai complicat de folosit, rezultatele sunt in general aiuristice, dar se pot gasi totusi si combinatii bune.
Bi-wiring cu acelasi tip de cablu poate fi foarte rar benefic. Mai ales cand avem un cablu potrivit-bun de sectiune mica si boxe mari consumatoare de curent puse pe amplifuri puternice, caz in care sectiune mai mare este in mod firesc in directia buna ca rezultate audio (dar nu obligatoriu).
7. cablurile de curent pe care eu le consider cele mai importante cabluri, le prefer egale in lungime intr-un sistem audio. Nu este o regula, e doar o preferinta si pot spune ca exista cazuri mai rare in care lucrul asta poate fi contrazis.
Lungimea preferata de mine pentru un cablu de curent este de 160...200cm.
Si la acest capitol nu prefer cablurile de curent scurte, cele sub 100cm.
Ce am spus mai sus sunt propriile mele constatari empirice, nu am argumente tehnice, este numai ceea ce consider eu ca e optim din tot ceea ce am experimentat pana in prezent. NU sunt niste reguli, sunt doar niste orientari, directii generale. Exista destule cazuri particulare care pot contrazice aceste constatari.
Cautarea unor cabluri potrivite intr-un sistem audio este o treaba de pur experiment practic si 100% perceptie auditiva. Consider ca nu exista regula si reteta, nu pot fi masurate si nici nu se pot alege pe criterii tehnice legate de listele cu parametrii tehnici. De exemplu, teoretic ar fi ca un cablu de semnal bun sa aiba capacitate cat mai mica pe metru liniar insa practic putem gasi ca cel mai bun cablu din 5 cabluri, exemplu oarecare, sa aiba defapt cea mai mare capacitate pe metru din toate probate. Inacest caz, cine trage concluzia ca o capacitate mare inseamna sunet bun, greseste amarnic. In alt sistem acel cablu se poate dovedi cel mai prost cablu.
La sfarsit tin sa mai fac o precizare - cablurile intr-un sistem audio (semnal, curent, boxe) "joaca" impreuna intr-o "hora". De exemplu, cablul de semnal A se dovedeste foarte bun la un aparat dintr-un sistem cand exista cablul de curent B bagat la acel aparat. Daca schimbam cablul de curent B, cablul de semnal A poate deveni nepotrivit. Aici practic avem combinatii cu variable multiple. O gandire lucida ne arata ca a alege un anume cablu pe baza de review-uri si a-l introduce intr-un sistem audio este o loterie ca aia de la 6 din 49.
O cablare de calitate se poate face, din punctul meu de vedere, doar prin dispunerea de cat mai multe feluri de cabluri si incercarea lor in cat mai multe combinatii pana cand cineva cu un auz educat si "dresat" poate detecta cel mai bun echilibru sonor. Pentru ca intr-un final, ceea ce conteaza este ECHILIBRUL sunetului care trebuie sa duca la o cat mai mare asemanare cu realitatea, cu sunetul natural, real. Orice alta directie este o aberatie, o haladuire aiuristica pe coclauri. Echilibrul sonor este un echilibru intre timbru, viteza, detaliu, muzicalitate, transmitere emotie si implicare, sounstage-tridimensionalitate sunet, separatie. Toate sunt importante si intr-un final trebuie ca toate sa fie "dozate" intr-o armonie perfecta si naturala.
Pare o incercare titanica gasirea unui set potrivit de cabluri pentru un sistem audio high-end. Defapt cam asa si este, insa perceptia senzoriala umana este mult mai complexa si performanta decat am crede noi. Partea buna este ca in momentul cand un sistem audio "canta" corect si bine, aproape oricine isi da seama, aprecierea vine practic de la toata lumea, rapid, instant, fara discutii. Dar in momentul cand un sistem audio nu e corect si nu "canta" bine...incep discutiile si complicateniile de gandire si verbale.
Adevarul este intotdeauna cea mai simpla varianta.