mselescu wrote: .............................Tipul de muzica chill out este pentru relaxare.
Pentru exemplificare incearca sa asculti Blank&Jones seria Relax: 1, 2 ,3 si 4 si poate nu o sa mai consideri asa de "comerciala" acest gen.
Am tot respectul pentru parerile celorlalti si respect gusturile fiecaruia.
NU desconsider muzica chillout (cum poate gresit s-a inteles).
NU o consider COMERCIALA (cum poate gresit s-a inteles) , dar ma socheaza sa aflu ca exista oameni (educati, de altfel) care considera Pink Floyd (de exemplu) muzica comerciala iar chillout-ul NU (un fel de arta pura, sa-nteleg...).
Eram curios sa aflu si parerea altora despre aceasta impartire.
NU vreau sa infierez chillout-ul.
NU ma intereseaza chillout-ul (deocamdata). Hmmm...asa spuneam si de jazz acum vreo douazeci de ani
Si aveam si argumente solide
Asa spuneam si de blues acum treizeci de ani si argumentam serios.
Problema ( mea ) e ca pe mine NU MA RELAXEAZA genul asta de muzica.
Am pus de cateva niste discuri chillout (Budha Bar si altele asemanatoare) in masina in special la drumuri mai lungi. Sotiei i-a placut foarte mult, mie nu-mi spunea nimic.Practic dupa un timp nici n-o mai ascultam, era ca si cand ar fi fost oprit CD-ul. O fi asta relaxarea si nu ma prind eu
.E clar ca nu ma deranjeaza, dar ma plictiseste.
Cert este ca fiecare avem etape in viata cand gusturile o iau pe diverse cai.
Eu m-am trezit pe lume cu twist si hully gully din Sonet Duo -ul tatei prin anii '60.
Disco-ul anilor '70 mi-a captat atentia si am uitat de twist si hully gully(cum s-o scrie...) . Nici pana astazi insa n-am uitat de disco si uneori , din ce in ce mai rar, e drept , ascult cu mare placere cateva piese disco.
Apoi, dupa jumatatea anilor '70 am inceput sa remarc pop-ul si apoi si rock-ul.
Tin minte ca stateam noaptea si "trageam" muzica de la Europa Libera de pe un radio cu lampi Terta, la inceput cu microfonul, pe magnetofon, apoi cu asa numitul "cablu de magnetofon" care era un cablu ecranat cu doua mufe DIN cu doar trei pini fiecare. Eram foarte mandru de rezultat, desi pot sa-mi aduc aminte ca de fapt se auzea groaznic, judecat cu standardul meu de azi . Oricum, eram singurul dotat cu magnetofon dintre toti prietenii si colegii mei, asa ca eram invitat din oficiu la toate"ceaiurile" vremii.Tin de asemenea minte cum caram magnetofonul (pe jos, evident!) pe la toti cei care aveau pick-up si discuri proaspat aduse "de dincolo".
Prin anii '80 am inceput sa ascult muzica electronica si am inceput sa remarc blues-ul.De clasica inca nu se punea problema iar jazz-ul aproape il uram.
Unde vreau de fapt sa ajung: acum am aproape 60% discuri cu jazz si 20 % clasica fara sa am macar un singur prieten sau ruda caruia sa-i placa vreunul din genurile astea.Mai mult, sunt uneori tinta ironiilor lor pe tema asta, dar credeti-ma ca nici eu nu raman dator.
Genurile astea doua le-am descoperit (de fapt placerea de a le asculta) de-a lungul anilor, din aproape in aproape si poate ca chillout-ul e si el pe lista, dar pentru moment nu ma atrage deloc.
Abia acum, recent, de cand activez pe forum-uri am descoperit oameni cu aceleasi pasiuni ca mine, ceea ce evident ma bucura.
In conditiile in care mi-am construit singur, "de la zero" pasiunea pentru doua genuri pe care altadata le ignoram IN CEL MAI BUN CAZ, e cam tarziu sa preiau de la cineva scara valorilor muzicale gata construita cand o am pe a mea, proprie.
Este posibil sa descopar mai departe si alte genuri muzicale, dar prefer s-o fac singur, cand si daca va fi timpul lor.
Deocamdata PENTRU MINE chillout-ul asa cum l-a definit LEKTOR ramane muzica de fundal, nu de auditie.