Cancerul din castronul cu salata
de Bradut Rares Palade (miercuri 16 Iul 2008)
Cand au aparut pe piata produse alimentare din afara tarii, toata lumea se batea pe ele, pe de o parte fiindca era o noutate, iar pe de cealalta parte toti considerau ca sunt mai bune decat produsele romanesti.
Foarte repede ne-am dat seama ca produsele importate nu sunt chiar asa de sanatoase pentru consumatori. Si, astfel, cei mai multi s-au orientat spre produsele romanesti, considerate mai naturale si mai sanatoase, dar mai ales gustoase. Intre timp, insa, si producatorii romani au realizat ca starea de sanatate si naturalitate a produselor lor nu le prea aduce bani in buzunare, asa ca au luat si ei exemplul confratilor de peste hotare.
Rosii de Galati aproape olandeze
Cel mai relevant produs in ceea ce priveste preferinta iesenilor il constituie rosiile de Galati. Cum apar acestea pe piata, rosiile din import nu mai fac doi bani. Si asta pentru ca exista credinta ca cele autohtone sunt foarte bune, din toate punctele de vedere. Rosiile de Matca (Galati) au devenit aproape o legenda, iar legenda trebuie exploatata, fiindca aduce multi bani. Asa se face ca la toate tarabele cu rosii apare si cartonasul aferent cu inscriptia „Rosii de Galati“. Cat de diferite ca si calitate sunt acestea fata de suratele lor din import este un subiect discutabil. Diferenta nu este nici pe departe asa de mare pe cat credem noi, fiindca matcasii din asta traiesc si trebuie sa-si scoata si ei un profit si, ca atare, au adoptat sistemul superintensiv de cultura al rosiilor, altfel nu s-ar explica abundenta acestui produs pe piata. Daca am lua rosii turcesti, olandeze sau de Galati spre a face o comparatie, ne-am da imediat seama ca nu exista o diferenta prea mare intre ele nici in ceea ce priveste gustul, si nici pulpa fructului, aproape inexistenta la toate cele trei categorii. Diferenta este ca rosiile olandeze sunt cultivate pe substrat hidroponic (adica pe apa), iar cele de la Galati sunt totusi rasadite pe sol; in rest, rosiile de Galati sunt aproape olandeze.
Pline de ingrasaminte si hormoni
Fuga dupa profit a legumicultorilor a adus cu sine folosirea unor tehnologii superintensive, pentru obtinerea unor productii record la hectar. „Aceste tehnologii superintensive folosesc o cantitate mare de ingrasaminte chimice de sinteza — azotati de amoniu, uree, fosfati, saruri de potasiu, mari cantitati de apa si biostimulatori. Chiar daca se utilizeaza o astfel de tehnologie, daca substantele chimice se folosesc in mod rational, se obtin recolte suficient de sanatoase. In schimb, daca se pun in cantitati exagerate, se obtin recolte poluate care vor avea efecte negative asupra sanatatii oamenilor si mai ales asupra copiilor si batranilor. De exemplu, daca se foloseste o cantitate de peste 300 kg de azot substanta activa la hectar, se obtine un spor de productie de o suta de tone, adica aproximativ 130 de tone de tomate la hectar, cand, in mod normal, productia este de doar 30 de tone la hectar. Numai ca aceste produse care aduc, ce-i drept, un profit frumos legumicultorului, au efecte negative asupra sanatatii consumatorului“, sustine prof. dr. Neculai Munteanu, profesor de legumicultura la Facultatea de Horticultura din cadrul Univeritatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterenara „Ion Ionescu de la Brad“, din Iasi.
Aceste substante chimice sunt utilizate pentru a mari productia la hectar. Dar se mai folosesc si biostimulatori. Cei mai frecventi sunt acidul diclordonsodic, utilizat pentru a induce legarea rodului, hormonii de crestere si dezvoltare, precum si substanta denumita etrel, care induce maturarea fortata a fructelor si coacerea lor. La Matca, de exemplu, sunt vreo 20 de magazine care vand biostimulatori. „Etrel este singura substanta care nu are nici un efect negativ asupra sanatatii omului, in schimb poate afecta calitatea produselor, daca nu se aplica atunci cand trebuie“, a adaugat prof. dr. Munteanu.
Cancer, orbire, intoxicatii
Consumul continuu de produse care contin peste limitele admise nitrati, nitriti, fosfati si alte substante chimice stiute si nestiute pot induce boli incurabile, cum ar fi cancerul sau orbirea. „Excesul de substante chimice produce diferite forme de intoxicatii, chiar cancer. De asemenea, afecteaza negativ sistemul nervos si pot produce chiar orbire. Atat ingrasamintele chimice, cat si biostimulatorii sunt utilizati si la alte legume — ardei gras, gogosar, ceapa, patlagica vanata, iar etrelul e utilizat si la fructe — capsuni, banane, citrice“, a mai spus prof. dr Neculai Munteanu. Daca etrelul nu este aplicat la inceputul maturarii, pulpa legumei nu se mai dezvolta, in interior ramane verde si nici seminte nu se mai produc. De altfel, aceasta substanta este folosita si la vanata, tocmai in scopul de a stopa producerea semintelor. Se pare ca producatorii nostri, in goana nebuna dupa profit, nu tin cont de perioada si cantitatea in care trebuie folositi biostimulatorii, asa se face ca nu putini dintre noi au cumparat patlagele rosii pe dinafara si verzi in interior. Substantele cu pricina sunt folosite nu numai de legumicultorii din Matca, ci si de catre cei din Targu Frumos si din celelalte bazine legumicole. Astfel de legume le mancam de fapt degeaba, pentru ca nu au substantele necesare organismului uman, asa cum credem noi, ci, dimpotriva, ar putea fi daunatoare sanatatii. Si poate ca nu asta e partea cea mai proasta. Cel mai prost e faptul ca legumicultorii nu sunt obligati (precum cei care fac branzeturi, spre exemplu) ca, inainte de a ajunge pe piata, legumele sa fie examinate si sa li se elibereze un certificat din care sa reiasa ca toate substantele nocive sunt in limite normale. Asa ca legumicultorii dau intr-o veselie cu ingrasaminte, care in final ajung in organismul uman si nimeni nu ia nici o masura in acest sens. Asadar, atunci cand credem ca mancam o salata sanatoasa facuta cu rosii si castraveti de Matca, cu ceapa si ardei gras (dupa gustul fiecaruia), mancam, de fapt, un amestec de nitrati, nitriti, fosfati si biostimulatori, un melanj numai bun sa ne imbolnaveasca.