Drama Sorinei, retrăită la indigo de o fetiţă din Bocşa aflată în plasament şi dată spre adopţie. „Copilul suferă o nouă traumă de abandon“
https://adevarul.ro/locale/resita/drama ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Un sistem birocratic ucigas si facut contra naturii umane.
Problema este simpla, omeneasca si usor de inteles - asistentul maternal primeste un salariu de la stat. In provincie e cu atat mai valoros si pentru, de exemplu, un om care mai are 1 an pana la pensie, culmea e si in provincie, poate fi unica sursa de supravietuire (cine naiba l-ar mai angaja undeva?!). Cand asistentul maternal adopta copilul in grija inseamna ca dintr-o data nu va mai primi leafa/pensia aia de la stat care nu e chiar mica, ceva peste 20 de milioane lei pe luna (in provincie conteaza!). Pai cum p_la mea crede cineva ca asistentul ala maternal se duce sa faca actele de adoptie (oare costa si alea?!) ca sa NU mai ia venitul ala lunar?!?!?! Practic ramane cu copilul si fara bani! Adica la fel dar fara bani. Chestia asta e CONTRA NATURII pentru ca este firesc ca asistentul maternal sa refuze adoptia stiind ca adoptarea unui copil marisor e si asa foarte dificila, adica "se risca". Asta nu inseamna ca nu iubeste copilul, sa nu amestecam treburile! E o combinatie de risc, disperare, dorinta de supravietuire. Ceea ce s-a intamplat in ambele cazuri e firesc conform naturii umane.
Imbecilii care comenteaza aiurea nu au cum sa realizeze ca e tot conform naturii umane sa te atasezi de copilul pe care-l cresti, pe care il speli de rahat la cur, de care ai grija non stop sa nu pateasca ceva, iti plange noaptea sa te inebuneasca, se imbolnaveste, etc, etc, pentru care defapt iti rupi din viata si din timp sa-l cresti! Cresterea unui copil e sacrificiu pur, toti banii din lume nu pot compensa pana la capat. Compensarea reala e in alta parte, acolo unde nu exista bani.
Tot bunul simt imi spune ca si salariul ala sau ce este, pensie, ajutor, mama ma-sii, chiar daca este poate de 30 milioane pe luna (dar am inteles ca e cam 23) e tot putin! Nu ajunge pentru un copil in ziua de azi. ....Dar parintii naturali care isi cresc propriul copil,
ar intreba oricine pe buna dreptate, de ce sa nu primeasca si ei bani de la stat sa-si creasca copilul?! Aici e una din probleme si tine de dreptatea sociala.
Practic acest sistem cu asistenti maternali
platiti care daca adopta isi pierd venitul financiar, este gresit. E contra firii umane! Eu sunt convins ca in ambele cazuri "asistentii maternali" isi iubesc copiii in grija ca orice parinte. Mai ales dupa ce-l cresti 6 ani! Aia care spun ca-i manipuleaza si ca defapt ii folosesc drept maimute sa primeasca banul de la stat, sunt niste idioti. Daca nu iubesti copilul, nu-l cresti cu banii aia! Care oricum, nu ajung!
Dar banii aia sunt un ajutor, cateodata vital in provincie unde nu exista locuri de munca. Asta e problema!
Deci defapt totul se impute de la bani.
Probabil o rezolvare ar fi un ajutor de la stat pentru acesti asistenti maternali indiferent ca il adopta dupa o vreme, adica sa poata sa-l adopte si sa ia in continuare suma aia pana face copilul 18 ani. Unii ar spune ca l-ar adopta doar pentru bani. Dar abia aici ar putea interveni psihologii, procurorii si toata cohorta de "specialisti", de exemplu sa salveze copilul de la o adoptie din asta de interes. Probabil ar fi mai putine cazuri problematice decat sunt acum. Sunt sigur ca ar fi doar cazuri izolate si ar fi usor de detectat. Vezi copilul ca sufera, ca nu e bine si ca stat ai la indemana parghia banului, de data asta in sensul bun, ii tai banul, ii iei copilul, etc. Oricum exista risc si exista atasament. Si e o treaba atat de grea ca fara sa pui sufletul nu o faci nici pe sume mai mari... sau e ceva combinat, ca in viata, si putina dragoste de parinte si putin interes de bani de supravietuire asigurata. Pana la urma cine poate masura cu precizie dragostea parinteasca? Cine stie cu exactitate care este 100% interesul copilului? Copiii sunt diferiti ca si parintii, sunt jdemii de cazuri care nu seamana unul cu altul. Dar este aberant sa platesti niste parinti adoptivi sa-l creasca si apoi sa le iei si copilul, si venitul sau sa vrei de la ei sa renunte de buna voie la acel venit financiar!
O alta solutie de bun simt ar fi ca asistentul maternal sa aiba ORICAND prioritate la adoptie, chiar si dupa ce a semnat zece renuntari in scris. Omul se mai razgandeste, mai ales in cazuri din astea. E vorba de sufletul oamenilor, nu e ceva masurabil, nici definitiv, nu se poate doar cu hotarare judecatoreasca definitiva ca de acum incolo X nu mai iubeste ca mama/tata copilul Y pe care l-a crescut 6 ani. Poate azi il chemi si semneaza dar maine nu ar mai semna. E vorba de viata nu de marfa.
Ar fi cumva ca la licitatie, il creste fara sa-l adopte (desi poate...sigur il iubeste ca pe propriul copil, ca altfel nu ai cum sa faci asa munca!) pana apar parintii adoptivi doritori. Dupa care daca asistentul maternal renunta de buna voie, OK, il iau parintii adoptivi aparuti, dar daca nu vor sa-l dea (indiferent daca au semnat
in trecut zece hartii), sa-l adopte maternalii si gata, vor ramane fara bani, dar e al lor! Un fel de licitatie care nu dauneaza si pana la urma sa aleaga copilul. Apar parintii noi, se plac, toti de acord, ok, au scapat toti de o grija, lumea fericita ca la carte. In nici un caz nu trebuie ca "psihologii si specialistii" sa pregateasca copilul! Acesta va alege si evident e o alegere comuna, parinti adoptivi dar si copil, insa de buna voie
toti, nu altfel. Legea si "organele" si nici hartiile sa nu forteze pe nici unul sa faca ce nu vrea! Indiferent ce au spus si semnat pana atunci.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.