tatatodor, nu am avut Yamaha si uitasem de acesta. Banui din ce m-am informat ca Yamaha era cel mai bun, dar niste prieteni l-au avut si dupa ce isi luasera Plextor mi-au zis ca nu e o diferenta importanta, ba chiar cineva (foarte pasionat de problema, teste, etc) a preferat sa mearga pe Plextor si a vandut Yamaha la vremea aia (pentru ca valora ceva). Eu in problema asta m-am apucat mai tarziu, asa ca in momentul ala Yamaha era istorie. Tin minte ca mai era o alternativa interesanta, unitati vechi pe SCSI. Am si fost utilizat intr-o vreme precum "cobai", adica primeam diverse CDR-uri trase (audio) pe diverse unitati si nestiind pe ce erau trase, le ascultam si le notam in comparatie cu originalul (CD) dupa care fusese facut ripp-ul. Tin minte ca anumite unitati SCSI erau faine (adica primeam CDR-uri prajite pe SCSI si sunau ok) insa desi am primit cateva CDR-uri trase pe Yamaha, nu am avut cum sa compar in acele cazuri, adica doar le-am primit intamplator. Diferentele intre original si copie fiind totusi mici, nu se poate sa-ti dai seama fara dubiu daca nu poti face o analogie. Dar ca parere generala alea trase pe Yamaha sunau fain.
Ma luase si pe mine valul foarte tare in vremea aia (cumva in jurul anului 2007), aveam vreo 4 unitati Plextor si alte marci, SCSI adunasem cateva degeaba ca nu avem pe ce le pune, cum am spus testam pentru prieteni, rippuiam la greu, frecam fisiere si prajeam CDR-uri, testele erau si pentru calitatea blankurilor (non-audio, pe atunci nu aveam standalone si eram convins ca acestea sunt invinse de calculatoare cu Plextor), etc, etc. Intr-un final m-am potolit, mai ales atunci cand mi-am dat seama ca ma pot pune in cap sau in limba si nici o copie nu va suna ca originalul. Ce-i drept, era si o economie de malai deoarece originalele sunt scumpe pe cand copierea e gratis de la prieteni. Ocazie cu care am adunat atunci multe ripp-uri interesante si bune. Insa cu timpul am adunat multe originale si mi-a trecut cu totul pofta de copiere dandu-mi seama ca pe langa faptul ca nici o copie nu iese la fel cu originalul, mai era si consum de timp. Ori timpul mai bine mi-l petrec altfel decat sa rippuiesc si copiez. Bonus mai e si fiabilitatea proasta a CDR-urilor. Ca o paranteza, nu pot spune ca mi s-au stricat in timp prea multe CDR (mai degraba primele DVD-R s-au dus) insa in ce priveste discurile originale matritate de fabrica, din jdemii eu nu am gasit nici unul distrus de timp (inafara de cateva cazuri de CD-uri distruse de stat la soare). Cert este ca in timp mi-am pierdut cu totul interesul pentru ripp si copiere, nici nu mai stiu ce-am facut cu fisierele, culmea este ca din toate PC-urile mele sub toate formele numai unul are.... sonor (
), la restul daca vreau sa aud ceva trebuie sa folosesc casti, ori nu le pot suferit deloc si abia mai recent (chestie si asta de multi ani in urma) mi-am luat niste recordere standalone Pioneer (adica am gasit unul si l-am restaurat dupa care am mai gasit unul ca nou, dupa care am luat niste Philipsuri ca erau prea la doi lei sa le las) si am mai copiat, culmea nu pentru mine ci pentru prieteni, mai ales CDR-uri pe care le-am facut din sursa analogica (adica LP). Dar in final le-am uitat si pe astea pe undeva, adica mi se pare pana si treaba asta o pierdere inutila de vreme deoarece un DAT (profy) suna mai bine (opinia mea, evident), banda magnetica e deja alta clasa (superioara) si nu am timp sa-mi ascult placile LP, daramite sa le copiez (si pentru ce?!).
Dar nu neg, copierea pe PC cu unitati optice nu inseamna o pierdere de calitate decat pentru audiofili mai pretentiosi (si dotare cu scularaie bunicica), este rapida, ieftina (adica gratis) si permite, sa zic asa, bucuria muzicii si la cei mai sarmani.
Insa de la o vreme am inceput sa ma uit cu mila la cei care vin la dealer sau in alta parte cu CD-uri de test pe CDR (adica copiate). E cam de rusine daca respectivii au pretentia sa fie luati in seama (la opinii). Nu zic ca nu am participat la diverse teste si auditii facute si cu CDR-uri, no problem, zic doar ca un audiofil serios nu ar trebui sa se cacariseasca pe dansul sa nu-si cumpere macar niste CD-uri originale. In fond, cumparand sustinem industria de profil. Ca multi paraziti traiesc bine din asta, e alta poveste. Insa ma intreb, daca se continua trendul generatiei tinere care nu mai cumpara nici o inregistrare (care contine taxele pentru drepturile de autor), acum fiind la moda ca tanarul sa nici nu mai aiba fisiere, adica asculta numai online, ma intreb, in conditiile astea unde va ajunge industria muzicala?!?! Parerea mea e ca revirimentul (evident promovat) cu vinilul e venit la disperare din industria muzicala. Vad ca prinde si la tineri si ma bucura. Insa raspandirea in masa a consumului gratis de muzica e foarte periculoasa deoarece va duce la prabusirea sistemului-industriei de profil. De multe ori noi scriem despre "vremurile de alta data", "epoca de aur HiFi" si ce minuni se faceau pe atunci. Insa toata treaba a avut la baza.... banul! Poporul era interesat de stereo si aparatura audio, deci cumpara la greu, se faceau bani grei, umblau vapoarele cu conteinere pline in toata lumea cu aparatura audio stereo, deci circula banul. A cazut cand interesul publicului s-a mutat in zona de video (Beta si VHS) dupa care computerul personal (care in mod natural le face pe toate, si audio si video) a dat lovitura de gratie. Faptul ca azi micuta nisa de piata denumita audiofila e ca un artizanat extrem de scump pentru buzunarele avocatilor, notarilor, ginecologilor, hotilor si coruptilor din Romania, etc, e o consecinta fireasca a scaderii banului datorata scaderii interesului publicului larg pentru asemenea bunuri (aparate audio stereo). Asta se intampla si cu industria muzicala, s-a dus banul, e cum s-a evaporat apa din desert. Toata lumea va lua pe gratis pana la final rezervele se vor duce si nimeni nu va mai avea ce lua. Cati artisti noi, tineri de valoare vedem azi in zona pop, rock si chiar jazz?! (la jazz e mai special, orice ciudat care zdrangane ca un caine batut in ploaie se numeste ca face Arta!). Ii mai avem pe aia batrani care incet, incet se duc si nimic nu vine din urma. Deja de vreo 2 decenii orice "slagar" care urca in topuri e defapt un plagiat dupa ceva vechi de cand era bunica fata. Artistii de valoare se mai afla acum prin industria de muzica de film unde am inteles ca nu exista drepturi de autor insa exista bani.
Asa ca toate pleaca si de la noi, mici picaturi care adunate formeaza oceanul. De aceea cateodata sunt deranjat de promovarea asta intensa a folosirii fisierelor care in mod evident sunt 99,99% piraterie, furaciune, mocangeala (cine spune ca a platit pe fisierele pe care le detine pe HDD-uri, minte si e ipocrit. Sunt cativa care au platit sume mici online sa ia niste fisiere mai jmechere, dar si ei au tone de piraterie pe langa cele cateva mici cumparaturi). Ma gandesc, un audiofil nu e orice consumator de muzica, ar trebui sa se ridice mai sus decat turma rumegatoare (de mocangeala... ca se poate, ca e defapt omeneste normal si firesc). Bashca faptul ca ce instalatie super complicata iti trebuie sa redai cat de cat fisierele! Eu vad problema asta in primul rand din punct de vedere moral si al demnitatii. Nu ca as fi "maicuta virgina", doar am povestit mai sus cata mocangeala invarteam si eu pe HDD-uri cu ani in urma! Dar, sa recunosc, pe mine m-a dezgustat si calitatea audio proasta, mortaciunea, simplificarea si impaierea sunetului. Si din pacate, din ce am observat,
sunetul prost educa urechea proasta, iar omul e fiinta eminamente analogica, adica
judeca prin analogie, dupa repere. Astfel, daca ai repere proaste, joase, lipsite de calitate, te educi in consecinta. E universal valabil, de aceea trebuie sa fim atenti la ceea ce toleram! (deoarece tolerand non-calitatea ne scadem propria calitate).
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.