LP-urile astea noi sunt categoric mai proaste ca cele vechi, chit ca sunt stantate cu tehnici de sapare mai destepte, santuri mai late si mai adanci, teoretic o extensie mai mare de frecventa.
Multe paraie, haraie si pocane imediat desigilate. Chiar prea multe, as spune ca peste jumatate au diverse defecte, cel mai des intalnit este haraiala, cateodata numai pe un canal.
Alta chestie - astea noi suna a digital. Sunetul este detaliat dar nu suficient de bogat in armonici; la ureche pare mai sarac si mai dur-fals de la natura. De multe ori suna obositor si plictiseste chit ca la prima auditie (pentru urechile fragede de trancotar) par ca niste fisiere HD..... defapt tocmai asta e problema, ca suna ca niste fisiere HD dar nu suna MUZICA.
Dupa unul ca asta, daca pui un LP vechi din anii 50...60...70 si chiar 80, sunetul desi parait de murdaria vremii, desi pe santurile inguste si putin adanci de la vremea aia, totusi suna natural, antreneaza, da emotie, nu plictiseste ci dimpotriva, te fura muzica, uiti ca asculti troace.
Defectul astora moderne mi-l explic prin mai multe cauze:
1. sursa de master este digitala, studiourile sunt acum full sau partial digitale, pe undeva sunetul in calea lui spre LP a suferit o digitalizare. Asta se traduce in SIMPLIFICARE, sunetul devine mai sarac, desi e subliniat puternic in multe aspecte de impact sonor, de fatzada as spune. Oarecum as asemana cu fardarea violenta a unor femei care defapt nu sunt frumoase si nici tinere. E ca un ambalaj frumos cu un continut sarac, spre deosebire de cele vechi care sunt ca niste ambalaje nu foarte atragatoare dar cu un continut bogat. Defapt ceea ce spun se simte nu prin analiza rece spectrala, inginereasca si robotica, se simte prin feeling, muzica din digital nu te prea fura, de multe ori te plictiseste dupa o vreme sau chiar oboseste incat sa vrei altceva. Spre deosebire de tehnica veche analogica stapanita de oameni cu ureche muzicala, multi si cu studii muzicale la vremea aia.
2. aia care preseaza la fabrica nu mai stiu secretele meseriei. Sunt o generatie intrerupta, aia batranii care stiau multe secrete sunt dusi de mult sau acasa la pensie. Astia tinerii sunt educati infatuati si aroganti, cred in tampenia lor ca meseria se invata citind in manuale sau pe internet. Practic o iau de la capat pentru ca nu mai au batrani de la care sa fure secretele ca ucenici. Astfel se explica de ce dupa ce asculti un LP din asta nou cumparat pe 50...60 dolari bucata, gros de 180...200grame si super-fitzos ambalat, pui unul din ala vechiul, usurel, partial arat, partial prafuit dupa care iti vine sa-l faci freesbee pe ala noul, "audiofil"
, dupa care te durea capul si te luase plicitiseala de atata "dinamica" (falsa si pompata artificial, facatura energica si aiuristica; e vorba de miez, de continut, de substrat, asta lipseste sub coaja fatzoasa si lucitoare care ia ochiul la curcani).
3. transpunerea dintre sursa master si matrita se pare ca este o lucrare deosebit de complicata iar lucrul asta necesita prelucrari audio foarte speciale dedicate anume LP-ului. Deci tot o meserie pierduta.
Rezultatul este ca "bunatatile" astea noi de 180...200 grame trase in 50.000Hz sunt mai proaste decat vechile discuri comuniste.....Asculti si te intrebi de ce naiba nu ti-ai luat mai bine CD-ul ca tot aia e ?!
Apropos, exista discuri comuniste vintage care sunt pur si simplu maximum de calitate din toate punctele de vedere, asculti si uiti de tine!
Omul conteaza, nu masina, nici tehnica. Asta e defapt explicatia simpla.
