HIFI-STEREO.EU

Citeam pe un forum strain o chestie interesanta.
Destule persoane afirma ca amplificatoarele mai mici ( ca putere) au fost mai impresionante decit cele mai mari . Au dat si ceva exemple Krells ksa-50 vs ksa-100 si ksa 80 vs ksa-250 sau Spectral dma-150s si dma-80 sau Pass XA-100/160 si XA-200 si se poate continua .
Ce parere aveti , ati intilnit asa ceva ?

Am intalnit destule amplificatoare "mici" care suna bine la volum moderat dar totusi se simte o lipsa de putere pe boxe neadecvate. Si cele mari, unele suna prost daca nu sunt "forjate". Din pacate nu se poate da o regula universal valabila dar eu personal prefer ceva ce merge sa zicem la 75% din capacitate decat sa folosesc un amplificator de "sudura" care merge la 10%. E drept ca rezerva de putere conteaza pentru headroom dar, daca in restul timpului muzicalitatea este pierduta dinamica de scurt timp nu mai valoreaza 2 bani. Sigur exista exceptiile ce bulverseaza orice concluzie. De fapt lucrurile stau cam asa: vintage cu mica putere sau modern cu muschi? Fiecare tabara are caracterul ei sonor de care nu se poate scapa si daca ma intrebi pe mine acum cativa ani doream rezolutie, punch, care-ti faceau capul tzandari dupa un disc insa acum, doresc muzicalitate in detrimentul celor mai devreme amintite. Poate ca varsta isi spune cuvantul si nu numai.

hersorin, de ce vrei tu neaparat sa generalizezi orice ?! Nu ti se par sterile genul asta de discutii ?!

PS - exista un aspect tehnic. Tranzistorii de putere mai mica sunt de obicei mai reusiti decat aia de putere mai mare, ma refer la reusiti in sensul calitatii sunetului. Pe de alta parte, insumarea in paralel a mai multor perechi de tranzistoare pentru sporirea puterii este si lucrul asta un compromis deoarece oricat ai imperechea tranzistori (si tuburi) niciodata doi nu vor merge chiar identic, comportamentul fiind variabil pe multe directii, nu variabil liniar. Pana la urma totul este un compromis in electronica insa generalizarile sunt daunatoare luciditatii necesare oricarei alegeri (intre un compromis si alt compromis, functie de necesitati)

Nu am generalizat nimic. Ma gindeam ca poate fi intetesanta discutia dar cred ca mai bine o lasam balta .

Ar putea fi foarte interesanta daca dai exemplu de model amplificator mic care suna mai bine ca alt model mai mare si mai scump. Adica pe chestiuni punctuale, nu generale.

Eu am intalnit si chiar am mai scris la sectiunea vintage despre modele mai mici, implicit mai ieftine si mai simple care suna mai bine decat modele capete de serie, evident mai scumpe si mai sofisticate. Treaba asta e chiar destul de larg cunoscuta intre ... trancotari (ca mine de exemplu).

Putere mai mare la iesire inseamna tensiune de lucru mai mare (in cazul in care pastram impedanta sarcinii constante), deci necesitatea folosirii unor tranzistori de putere mai mare in toate etajele interne. Aceste tranzistoare au factorul de amplificare mai mic , capacitatile parazite mai mari , etc...ceea ce poate in final dauna sunetului. Cu cat cresti tensiunea de alimentare pentru acelasi curent de bias al etajului final cresti si disipatia in gol a acestui etaj, de aceea multi producatori se vor indrepta catre un curent mai mic cu consecinte nefericite vis-a-vis de distorsiunile de racordare ale etajului final. In acest caz se poate ajunge la situatia ca un semnal de nivel mic sa sune mai prost decat acelasi semnal pe un amplificator de putere mai mica.

Totusi, nu ar trebui generalizat. Sunt amplificatoare de putere care tin cont de toate aceste neajunsuri astfel incat sa sa sune bine in orice conditii. Schema se modifica in consecinta si nu mai sunt probleme. Chiar daca stii exact ce e inauntru, ce schema e, ce componente s-au introdus, tot nu poti prezice cu exactitate comportamentul amplificatorului in sarcina reactiva, de aceea voice-ingul aparatului este un capitol foarte important si interesant. Practic urechea da nota finala a calitatii aparatului. Cand zic asta nu ma refer ca imi place mie sau nu stiu cui neavenit. Sunt oameni cu experienta care stiu ce sa caute in sunet, care stiu sa interpreteze anumite nuante.

Sorin ai adus in discutie un subiect fascinant in opinia mea dar foarte greoi, Momolo ar fi printre putinii care ne-ar putea da cateva directii pe aceasta nisa destul de delicata.

Din toata nepriceperea mea eu ma gindesc asa. Sa alegi cel mai mare amplificator pe care il poti cumpara.
Daca nu ai bani prea multi, masori boxele si, cu sfoara in mina, te duci si cauti amplificator.

Sfoara e sfanta, cantarul te poate insela

Fara a lua in considerare sunetul, amplificatoarele mari (si foarte mari) ne hranesc mai bine apetitul insatiabil de audiofili. Parca mai multe emotii, mai multe furnicaturi avem in prezenta unui amplificator matahalos, greu si cu vu-metre bine evidentiate.

Eu cred ca discutia amesteca niste realitati de care se loveste haudiofilul mediu - marimea spatiului de auditie. In opinia mea, cea mai "Nirvana" dintre toate Nirvanele se gaseste in spatii de auditie mari, camere de aproximativ 100...200 metri cubi, spatii oricum considerabil mai mari decat sufrageria clasica de apartament a omului normal. Evident, la spatiu mare iti trebuiesc si boxe mari care au nevoie si de amplificari mari (in cazul SPL-ului mediu la incintele acustice) si de aici discutiile despre amplificari haudiofile mari si mici.
In cazul camerelor mici, adica majoritatea cazurilor, situatia sta diferit, nu poti sa te plimbi cu basculanta goala, nu are nici un sens si mai si dauneaza mediului. In acest caz discutia poate deveni interesanta dar numai pe cazuri punctuale, nu asa la modul de labareala verbala generalista. Problema este ca nimeni nu doreste "deconspirarea", cum ai zis ceva de bine sau ceva de rau despre anume jucarii, cum ai probleme de toate felurile.... Asta e cauza subterana care impinge mereu discutiile spre domeniul steril al generalitatilor.....