Eu sunt de acord cu amandoi si vreau sa spun ca urechea este foarte usor de pacalit, in ciuda pretentiilor mai mult sau mai putin mari. Eu sper ca toti suntem pretentiosi insa, din acest motiv ne gasim toti impreuna pe acest site. Eu nu vreau sa spun ca boxele ascultate de
mik1976 sunt bune sau rele, cu toate ca sunt foarte mega laudate pe "net", deoarece nu le-am ascultat in sistemul propriu.
Insa sa va povestesc ce am patit eu acum vreo doi ani cand m-a mancat in fund sa ma incep sa ma joc cu diferite boxe in sistem. Sper sa reusesc sa surprind esenta, deoarece povestea e complicata si nu stiu daca imi amintesc bine toate detaliile. Buun...sa incepem: aveam un sistem format din Triangle Quartet, integrat Accu si un player englezesc facut in china (sa zicem la vreo 1000 ioro pret de lista nou). Eram cat decat ok cu ce sunet aveam , insa parca ceva ma nemultumea in sunet. Am inceput sa ma joc nu niste surse vintage, am incercat una, doua, trei,...nu mai tin minte cate...si toate sunau aparent mai bine decat ce aveam eu acasa in acel moment. La un moment dat upgradez sursa digitala (cu un cd-player cu buffer pe lampi) si eram in extaz. Pur si simplu traiam total diferit muzica pe care o aveam in casa. Fericit nevoie mare, la un moment dat poposeste in sufragerie o pereche de standfloor-uri Infinity (nu zic modelul, samsarii stiu de ce...) cu tweeter de ribon din seria "buna" (made in USA) facuta de Arnie prin anii 80 (le pregateam pentru cineva din familie) si le pun pe iesirea B de la amplificator. Aveam conectat un cd-player vintage, si sunetul parea ok, insa nu extraordinar.
bing!" Voi conecta sursa cu buffer pe lampi (vedeta incontestabila la vremea respectiva) si voi da lovitura!" am exclamat in acel moment. Ok, am conectat noul cd-player si....si..... dezamagire totala, se auzea infundat si parca cu patura pe boxe. Nu intelegeam cum o sursa vintage de 10 ori mai ieftina ca una semi-contemporana poate sa se auda pe niste boxe mai bine (cu toate ca pe Triangle, sursa noua spulbera orice, amplificatorul fiind acelasi). In seara respectiva m-am dus la somn scarpinandu-ma in cap.
Zilele treceau si eu ma indarjeam sa ascult noile venite (adica vintage-urile Infinity), am schimbat surse(am pus si vinil), cabluri, pozitionare si au inceput sa ma prinda vechiturile. Aveau un bas un pic exagerat(in sens bun), niste inalte si medii mai "in spate" si erau delicioase pe pian. Nu ma mai saturam sa le ascult. Erau mai putin "obositoare", mai de cursa lunga aparent. Trece o saptamana, trec doua, si ma intorc la Triangle-urile mele si dezastru.... mi se parea cam stridente si cam prea in fata, asezarea fiind deficitara (aveam in sufragerie 2 perechi de standflor-uri inghesuite in jurul unei comode tv cu spatele la un perete rigips). In mintea mea mi-am zis e grav...imi placeau mai mult vintage-urile ce initial mi se pareau mai aburite, nu mai intelegeam ce se intampla cu mine. Ca sa complic problema si mai mult, tot in acea perioada, am mai capatat o pereche de book-shelf-uri vintage germane, un pic mai mari decat niste cutii de pantofi barbatesti...Pe muzica electronica nu prea mergeau (fiind pe compresie, totusi avea o sincopa pe partea de bas), insa pe muzica clasica, vocala, erau de vis...un sunet in fata, ce te patrundea in mod placut, de o naturalete deosebita, adica opusul Infinity-urilor. Am ascultat aceste boxe cam o saptamana si cand m-am intors la Infinity mi se parea iarasi patura aruncata pe ele, cu un sunet inchis, moale. Cutiile de pantofi pareau un pic bright, americancele vintage pareau in spate, inchise...Am hotarat sa continui sa ascult muzica din casa la aceste book-shelfuri si am stat cateva saptamani linistit cu ele. In acest timp, trecuse o luna si eu nu mai ascultasem boxele Triangle (ce erau boxele mele principale la inceputul experimentului). La un moment dat, dupa ce m-am plictisit de piticaniile nemtesti, m-am intors la Quartet-uri, insa dupa o aranjare temeinica in spatiu si...bingo, mi-am dat seama ca reprezentau un fel de echilibru(in sens bun) intre cele dark americane si cele bright nemtesti. In acel moment mi se parea incinte de calitate, poate bas-ul un pic mai timid(fata de cele americane), insa erau de cursa lunga.
Morala...asta daca mai aveti rabdare si nu v-ati plictisit e pe vine... In functie de muzica ascultata, de cum se obisnuieste urechea (eu tare o banuiesc ca are un talent special de a "adauga" sau "completa" de la ea cateodata), de starea ascultatorului, de matching-ul sursa/amplif/boxe, de camera, de cabalaraie, n variabile (dupa cum mentiona
momolo) niste boxe pot suna total diferit pentru , atentie, creierul unui audiofil. Inclusiv cand am adus acasa Harbeth-urile din dotare, prima oara nu m-au surprins, nu m-au bagat in corzi. Au inceput sa cante politicos...nu era nimic glamour in sunetul lor, spre deosebire de Quartet-urile din dotare. Singurul lucru ce m-a frapat initial era bas-ul...Dupa o anumita perioada, in ciuda design-ului mai arhaic, in momentul in care am conectat vechile boxe mi-am dat seama ca intoarcerea este ireversibila. E clar ca cine vine acasa de pe un sistem mai dark, mai laid-back, mai linistit, pe un sistem mai bright ii curge sange din urechi aparent. Invers, cine vine de pe un sistem mai "in fata" pe niste boxe mai linistite, moare de plictiseala. Cine vine de pe un sistem cu sunet distorsionat, poate sa fie surprins chiar "neplacut" de sunetul mai aproape de natural, ce nu bubuie, nu tzipa, nu "pisca" la ureche. Un posesor cu un sistem muzical il va lua cu dureri de cap cand va audia un sistem rezolut probabil. Din acest motiv eu cred ca este esential sa asculti cateva zile niste boxe, sa le muncesti un pic (pozitionare, cablaraie, surse, amplificare, etc.), si apoi sa decizi daca le pastrezi sau nu. Nu cred ca exista boxa universala, modulara/interschimbabila, ce se poate conecta la orice sistem, cabluri, camera si sa faca muzica deosebita pe toate stilurile, eventual sa multumeasca toate urechile din univers. Sunt prea multe variabile in joc, pentru a fi asa de simplu, cel putin pentru unii mai ne-experimentati, in acel caz (ipotetic) forumul de fata ar fi inutil. Unii haudiofili ar zice..."ce domle' tre' sa imi vand casa si sa cumpar electronice la pretul unei masini pentru a face unele boxe sa cante?" Raspunsul ar fi..."poate ca da...cine poate controla atatea variabile?", probabil iti trebuie si timp si experienta pe langa bani.
Asta seara am fost la un recital de pian la Ateneu, interpretat de Luiza Borac. Pianul Steinway a vibrat sublim sub atingerea delicata a pianistei, ce sa zic... eram pe jos cand il ascultam, ma puteai culege cu farasul. Ajuns acasa la mega-sistemul meu, sunetul de pian era micut, meschin, un fel de bonsai fata de un stejar adevarat, avea si copacelul meu in miniatura frunzulite, crengi, trunchi etc., insa nu se compara cu fratii lui din padure sub nicio forma.