hifi_master wrote:Fac o paranteza, revenind la o intrebare anterioara.
Cum functioneaza butonul "Attenuator" pe E-213 ? l-ai utilizat ?
Ma refer daca are rol in corectia de gain a intrarii sau se aplica la sfarsit.
sunt doar niste simple rezistente in partea de preamplificare, nimic spectaculos si nu-ti foloseste la nimic, nu-ti rezolva problema cu sunetul tipat neavand nici o legatura.
hifi_master wrote:Daca spui ca "nu este construit pt a amplifica un semnal USB computer":
mi-ai putea spunetotusi de unde s-ar putea scoate semnal printr-un cablu USB sa il bag in DAC-40 daca nu dintr-un PC, Mac sau laptop?
din ce stiu eu (am avut inclusiv DAC cu intrare USB, am testat mai multe de genul asta) exista mai multe tipuri de implementari ale intrarii USB intr-un DAC (de orice fel). Asta pe care o ai este "clasica" si depinde foarte mult de felul in care trimiti semnal digital in acea intrare USB, depinde adica de sursa digitala care oricat ar fi de buna, rezultatul nu e totusi prea fericit. Adica te chinui de pomana cu USB-ul ala, e pus sa fie acolo deoarece asta vrea piata.
Mai pe scurt, in cazul DAC-ului tau cea mai buna intrare este cea SPDIF coaxiala. Si asa cum am spus de zeci de ori, sursa digitala e cheia problemei, nu DAC-ul (care dealtfel este bunicel). Conteaza foarte mult si cablul SPDIF coaxial, chiar determinant.
Cat priveste diversele dispozitive care trimit semnal digital in DAC-uri - nu sunt bine informat la nivel teoretic (doar am ascultat la ureche tot felul de bazaconii deastea). Ti-am scris mai sus, un sistem ceva mai decent (tinand cont atat cat e posibil) care sa redea fisiere e complicat, exista multe variante si combinatii dar toate sunt defapt computere deghizate (sau la propriu).
Fisierele "hirez" nu sunt o rezolvare si nu au importanta (din punct de vedere al urechii audiofilului), ba dimpotriva, multe sunt mai degraba "muzica moarta" dar coafata asa cum sunt coafati si fardati mortii de dus la groapa. Nu exista o singura cauza. De exemplu, as mentiona faptul ca fisierul este mare si "hirez" de florile marului deoarece sursa din care e facut era altfel codata si a fost chiar macelarit in procesul de transformare in hirez. Apoi mai e problema DAC-urilor si celorlalte "matze" prin care se plimba semnalul digital, nu toate pot sa se descurce cu o rata mare (metaforic spus, e cum ai indesa in masina de tocat carne mai mult decat poate masina sa toace - exista o limita a vitezei de invartit la manivela, e cumva precum elicea de avion, exista o viteza maxima de invartire peste care nu mai creste randamentul). La o rata mare trebuie si putere de calcul mare dar si raspuns rapid si tot felul de chestii "subtile" pe care numai IT-istii audio le pot intelege (teoretic).
Pentru omul obisnuit e mai simplu sa dea cu urechea. Cert este ca un sistem bun reda bine orice fisier lossless, de la cel redbook (CD audio, 16/44.1) pana la cele denumite "hirez". Apropos, am o groaza de CD-uri conventionale (originale) re-masterizate in 24 biti, in sisteme "hirez" si de cele mai multe ori suna mai prost (mai sintetic, mai fals) decat variantele originale primitive. Adica discuri la care s-a luat sursa originala (de obicei banda de magnetofon) si s-a refacut conversia in CD audio folosind scule superioare de 24 biti si rate mari de esantionare (de obicei 96HKz), rezultatul fiind mai prost (din punct de vedere audiofil) decat varianta clasica veche. Aici e de mentionat un aspect, pe sisteme audio slabe unele discuri de genul asta par sa se auda bine dar daca le pui pe sisteme audio de top (foarte rezolute, foarte transparente) se aude "facatura". Cauza e complicata si poate fi un subiect enorm (si inutil) de discutie, unii profesionisti spun ca secretul se afla in conversie si dupa cum e logic, daca convertesti un format hirez intr-un format inferior, cu cat diferenta e mai mare, cu atat si erorile si artefactele sunt mai mari. Apoi mai e un lucru, cu cat semnalul e plimbat prin mai multe chestii, cu atat ajunge mai afectat la destinatie. Tocmai din cauza asta unii ne miram azi de calitatea incredibila a unor inregistrari vechi din anii "primitivi" 50-60. Atunci semnalul parcurgea cai simple, nu existau atatea tone de scule pentru prelucrat-macelarit sunetul. Cu cat lumea s-a complicat in domeniul asta, cu atat rezultatul e mai departe de natural/original. Generatiile recente de ingineri de sunet au militat catre o prelucrare cat mai complexa a sunetului, i-a mancat pe toti sa gadile cat mai intortochiat semnalul si la urma operatia a reusit cu pacientul mort pe masa. Defapt e si greu sa te abtii de la prelucrarea semnalului avand atat de multe scule moderne care pot face efectiv orice cu semnalul audio..... mai putin sa-i conserve esenta naturala.
Pentru cineva care nu vrea sa-si bata capul si nu are cunostinte in zona asta, cea mai simpla varianta e sa cumpere o scula dedicata pentru audio care stie sa "cante" fisiere din diverse conteinere de fisiere audio, de exemplu din stik sau HDD-uri,etc, sau diverse sisteme de stocare externa, inclusiv din calculatoare si naiba stie ce alte tampenii. Am auzit scule din astea cu pretentii si toate casapeau muzica dar puteau fi comandate cu tablete si telefoane "cantand" fisiere de toate felurile (printre care si FLAC) stocate prin diverse chestii inclusiv wireless.
hifi_master wrote:p.s. componenetele din PC-ul pe care il am nu sunt chiat atat de proaste: sursa Corsair Ax860i care are printre cele mai bune voltage regulations, un i7 si o placa Gigabyte G1.Sniper Z97 cu port USB DAC out. Cablu digital: Wireworld Starlight 7
in materie de componente de calculator (desktop) optime pentru un PC audio, treaba nu e deloc simpla si nu neaparat cele apreciate in lumea IT sunt si bune pentru PC-audio. Aici poti capata informatii valabile doar de la cei pasionati de treaba asta care au configurat calculatoare pentru chestia asta si stiu care componente, softuri, combinatii, etc sunt mai bune. Exista tot soiul de surse, placi de baza, memorii din zona de top, scumpe, frumoase, minunate dar care nu dau rezultatele cele mai bune pentru PC-audio.
In digital totul este mult mai pervers si mai complicat decat in analogic. Macelarirea sunetului in digital nu are reguli geometrice desi culmea, digitalul e defapt geometrie si matematica. Metaforic as putea spune ca digitalul este o alchimie despre administrarea haosului si transformarea acestuia in ordine. In digital sunetul e afectat intr-un mod foarte haotic, de aceea spun despre geometrie. In analogic sunetul este afectat geometric, semnalul datorita zgomotului este afectat dupa reguli simple si clare rezultand ceva previzibil incadrandu-se in reguli. La digital nu e deloc asa, una bagi si alta scoti intr-un mod atat de haotic si pervers ca mai simplu e sa lucrezi empiric la ureche. De exemplu, daca inregistrezi un pianist in analogic, clasic (banda de magnetofon) treaba e simpla si clara, ceea ce iese are o logica (si depinde direct proportional de calitatea sculelor, lantului) insa daca tragi direct in digital ceea ce iese e altceva si ajungi ca inginer de sunet sa-i spui pianistului sa cante altfel si sa fie atent la chestii care in mod normal nu conteaza si chiar sa ai nevoie de o alta acustica (pentru digital!). Daca tragi in analogic pe magnetofon situatia e simpla, un mag mai bun da un master mai bun si toate au o logica, inclusiv sunetul final pe banda. Daca insa tragi pe scule digitale, la fiecare scula trebuie sa sti ce sa faci, nu se aplica regulile (subtile ale inginerului de sunet) de la o scula digitala la alta. Aici discut de fineturi, adica exact diferenta intre o treaba mediocra de duzina si o isprava de top audiofil. Practic, digitalul e mult mai complicat de controlat si prevazut fiind in acelasi timp mult mai simplu in utilizare-ergonomie (si apropos', pentru cine nu stie, magnetofoanele profesionale trebuie constant calibrate si ingrijite, depind de temperatura si o seama de factori care nu conteaza la digitale). Din ce am auzit eu, pana si alegerea microfoanelor pentru analogic si digital e diferita! Practic sunt doua lumi diferite cu reguli diferite insa digitalul e prin definitie necinstit din motivele expuse elocvent de raposatul mare dirijor Sergiu Celibidache (el judeca la ureche!
).