Stifturi si pacaleli de marketing

Analogic, digital, sisteme audio, casti, revelatii si review-uri
Post Reply
User avatar
biosecurit
Posts: 19
Joined: 18 Aug 2015, 12:15

Stifturi si pacaleli de marketing

Post by biosecurit »

Or fi masuratorile lucruri de baza pentru ingineri, insa ascultatorul/audiofilul obisnuit nu-i neaparat inginer si/sau nu isi duce sculele audio la masurat.
Pentru unii, audiofilia este o arta, in care fie absolutul nu conteaza, sau, din contra, numai absolutul conteaza!

Indiferent de care parte sunteti, „pentru cativa dolari in plus” se poate construi o cutie cu relee care comuta instantaneu doua surse, astfel incat trecerea de la sistemul A la B se face rapid, iar memoria auditiva este chiar folosita. Testele A/B capata, deja, relevanta…

Trebuie facuta, insa, niste precizari la acest factor atat de folosit ca argument pro sau contra in audiofilie: memoria auditiva…
Omul are un auz si un centru cerebral specializat in recunoasterea anumitor aspecte/calitati ale sunetului, in special pentru vocea umana.
Instinctual, bebelusii reactioneaza rapid si fara probleme la vocea mamei. Abilitatea de-a recunoaste anumite sunete apare foarte devreme (unii spun ca inca din viata intrauterina) si se pare ca se pastreaza toata viata.

Luand in considerare aceste aspecte, este logic sa presupunem ca, la nivel cerebral, functioneaza cel putin doua mecanisme de memorie.
Mania omului de a cataloga si clasifica (aproape) tot ce exista a impartit deja procesele de memorie in doua tipuri: memorie scurta (de lucru) si memorie lunga, pastrata, probabil, prin procese si conexiuni electro-chimico-neuronale stabile in timp (mai mult sau mai putin).

Nici unul dintre tipurile de memorie nu este 100% fidela; memoria scurta se goleste urgent si datele dispar pur si simplu, iar memoria lunga poate juca feste, deoarece amintirile se incetoseaza treptat; interactiunile afectiv-cognitive determina pierderi/goluri de memorie, umplute, eventual, cu supozitii si interpretari diferite.

Probabil ca in memoria de lunga durata se pot inmagazina si amintiri audio/muzicale; de ce nu? Ne amintim tot felul de lucruri disparate, aparent fara noima; de ce nu ne-am aminti si o melodie, timp de zeci de ani?
Eu continui sa sustin ca imi amintesc exact caracteristicile sunetului melodiei In-A-Gadda-Da-Vida a lui Iron Butterfly, ascultata la inceputul anilor '70 pe vinil.
Anii trecuti am cumparat vinilul nou, „audiofil” de 180 grame, care, surpriza, are cu totul alt sound.
Impresia a fost confirmata, apoi, de textul de pe cover, in care se spunea (cu mandrie!) ca sunetul de pe benzile originale a fost prelucrat digital, iar rezultatul a fost tras atat pe vinil, cat si pe CD; nici unul n-are, insa, caracteristicile/timbrul vinilului din 1968/1969.

Deseori ne trezim fredonand sau cantand in minte o numita melodie; uneori nu scapam de ea zile intregi. Daca ne gandim retrospectiv, nu-i obligatoriu sa fi auzit recent melodia respectiva; pur si simplu rasare de undeva si uneori ne agaseaza prin persistenta.
Asta sigur nu-i din memoria scurta, de lucru, care este, cum spuneam undeva, de cateva secunde. Poate fi parte a memoriei de timp indelungat, sau, pur si simplu, impartirea memoriei in (numai) doua tipuri este numai didactica si n-are nicio legatura cu realitatea…

Avand in vedere si faptul ca banda de frecvente cea mai bine auzita de noi, oamenii, este cea a frecventelor medii, ajungem la concluzia ca sistemul nostru acustic este pregatit/construit mai mult pentru voce, decat pentru tz-tz si bum-bum.

Ciudat mi se pare cum, la majoritatea auditiilor in grup din ultimii ani si la show-room-uri, exista tendinta de a nu asculta melodii de test simple si relevante (voce si instrument), ci zdranganeli, tobe si basi (chestia asta cu basii imi da fiori!).
In mediul nostru natural nu prea apucam sa auzim basi si este clar ca auzul uman nu-i facut pentru receptionarea frecventelor joase - curba sensibilitatii auzului arata -70/-80 dB la 20 Hz, comparativ cu 1000 Hz, insa unii dintre noi vrem musai sa auzim bum-bum-ul!

De asemenea, nici industria nu ne prea ajuta: putine sunt difuzoarele care redau corect vocea umana! Si aici, accentul se pune pe redarea basilor si inaltelor, iar pentru medii (frecventele pe care le auzim cel mai clar) nu prea sunt difuzoare dedicate, decat fie basi ratati, fie tweetere care coboara (teoretic) pana pe la 2000 Hz.
Practic, ramane o gaura imensa (din punct de vedere al perceptiei auditive corecte) intre basi si inalte, cu medii pitigaiate/infundate, fara viata si stralucire…

Acum... cinstit, daca un difuzor nu reda bine frecventele medii si subtilitatile vocii umane, ce sanse sunt sa redea bine muzica?

Puneti-va pe CD-urile voastre de test o melodie in care se aude plimbatul/plescaitul limbii in gura interpretei/interpretului, cum este, de exemplu, Sisters of Mercy - Leonard Cohen, la care se aude cum se departeaza buzele si chiar zgomotul formarii consoanelor palatale.
Aceasta melodie va testa claritatea vocii si redarea corecta a detaliilor acesteia.
Apoi, mie mi se pare clar ca un difuzor care reda corect mediile va umple camera de muzica (redarea muzicala are „corp”).

Daca nu auziti plescaitul limbii si amploarea vocii, daca redarea vocii nu este echilibrata si naturala, nu mai luati in seama difuzoarele respective, deoarece nu sunt decat stifturi, pacaleli de marketing…
<Appreciation of audio is a completely subjective human experience.> Nelson Pass

User avatar
johndoe21ro
Posts: 777
Joined: 27 Jun 2015, 23:36
Location: Craiova

Re: Stifturi si pacaleli de marketing

Post by johndoe21ro »

biosecurit wrote:Or fi masuratorile lucruri de baza pentru ingineri, insa ascultatorul/audiofilul obisnuit nu-i neaparat inginer si/sau nu isi duce sculele audio la masurat.
Pentru unii, audiofilia este o arta, in care fie absolutul nu conteaza, sau, din contra, numai absolutul conteaza!

Indiferent de care parte sunteti, „pentru cativa dolari in plus” se poate construi o cutie cu relee care comuta instantaneu doua surse, astfel incat trecerea de la sistemul A la B se face rapid, iar memoria auditiva este chiar folosita. Testele A/B capata, deja, relevanta…

Trebuie facuta, insa, niste precizari la acest factor atat de folosit ca argument pro sau contra in audiofilie: memoria auditiva…
Omul are un auz si un centru cerebral specializat in recunoasterea anumitor aspecte/calitati ale sunetului, in special pentru vocea umana.
Instinctual, bebelusii reactioneaza rapid si fara probleme la vocea mamei. Abilitatea de-a recunoaste anumite sunete apare foarte devreme (unii spun ca inca din viata intrauterina) si se pare ca se pastreaza toata viata.

Luand in considerare aceste aspecte, este logic sa presupunem ca, la nivel cerebral, functioneaza cel putin doua mecanisme de memorie.
Mania omului de a cataloga si clasifica (aproape) tot ce exista a impartit deja procesele de memorie in doua tipuri: memorie scurta (de lucru) si memorie lunga, pastrata, probabil, prin procese si conexiuni electro-chimico-neuronale stabile in timp (mai mult sau mai putin).

Nici unul dintre tipurile de memorie nu este 100% fidela; memoria scurta se goleste urgent si datele dispar pur si simplu, iar memoria lunga poate juca feste, deoarece amintirile se incetoseaza treptat; interactiunile afectiv-cognitive determina pierderi/goluri de memorie, umplute, eventual, cu supozitii si interpretari diferite.

Probabil ca in memoria de lunga durata se pot inmagazina si amintiri audio/muzicale; de ce nu? Ne amintim tot felul de lucruri disparate, aparent fara noima; de ce nu ne-am aminti si o melodie, timp de zeci de ani?
Eu continui sa sustin ca imi amintesc exact caracteristicile sunetului melodiei In-A-Gadda-Da-Vida a lui Iron Butterfly, ascultata la inceputul anilor '70 pe vinil.
Anii trecuti am cumparat vinilul nou, „audiofil” de 180 grame, care, surpriza, are cu totul alt sound.
Impresia a fost confirmata, apoi, de textul de pe cover, in care se spunea (cu mandrie!) ca sunetul de pe benzile originale a fost prelucrat digital, iar rezultatul a fost tras atat pe vinil, cat si pe CD; nici unul n-are, insa, caracteristicile/timbrul vinilului din 1968/1969.


Deseori ne trezim fredonand sau cantand in minte o numita melodie; uneori nu scapam de ea zile intregi. Daca ne gandim retrospectiv, nu-i obligatoriu sa fi auzit recent melodia respectiva; pur si simplu rasare de undeva si uneori ne agaseaza prin persistenta.
Asta sigur nu-i din memoria scurta, de lucru, care este, cum spuneam undeva, de cateva secunde. Poate fi parte a memoriei de timp indelungat, sau, pur si simplu, impartirea memoriei in (numai) doua tipuri este numai didactica si n-are nicio legatura cu realitatea…

Avand in vedere si faptul ca banda de frecvente cea mai bine auzita de noi, oamenii, este cea a frecventelor medii, ajungem la concluzia ca sistemul nostru acustic este pregatit/construit mai mult pentru voce, decat pentru tz-tz si bum-bum.

Ciudat mi se pare cum, la majoritatea auditiilor in grup din ultimii ani si la show-room-uri, exista tendinta de a nu asculta melodii de test simple si relevante (voce si instrument), ci zdranganeli, tobe si basi (chestia asta cu basii imi da fiori!).
In mediul nostru natural nu prea apucam sa auzim basi si este clar ca auzul uman nu-i facut pentru receptionarea frecventelor joase - curba sensibilitatii auzului arata -70/-80 dB la 20 Hz, comparativ cu 1000 Hz, insa unii dintre noi vrem musai sa auzim bum-bum-ul!

De asemenea, nici industria nu ne prea ajuta: putine sunt difuzoarele care redau corect vocea umana! Si aici, accentul se pune pe redarea basilor si inaltelor, iar pentru medii (frecventele pe care le auzim cel mai clar) nu prea sunt difuzoare dedicate, decat fie basi ratati, fie tweetere care coboara (teoretic) pana pe la 2000 Hz.
Practic, ramane o gaura imensa (din punct de vedere al perceptiei auditive corecte) intre basi si inalte, cu medii pitigaiate/infundate, fara viata si stralucire…

Acum... cinstit, daca un difuzor nu reda bine frecventele medii si subtilitatile vocii umane, ce sanse sunt sa redea bine muzica?

Puneti-va pe CD-urile voastre de test o melodie in care se aude plimbatul/plescaitul limbii in gura interpretei/interpretului, cum este, de exemplu, Sisters of Mercy - Leonard Cohen, la care se aude cum se departeaza buzele si chiar zgomotul formarii consoanelor palatale.
Aceasta melodie va testa claritatea vocii si redarea corecta a detaliilor acesteia.
Apoi, mie mi se pare clar ca un difuzor care reda corect mediile va umple camera de muzica (redarea muzicala are „corp”).


Daca nu auziti plescaitul limbii si amploarea vocii, daca redarea vocii nu este echilibrata si naturala, nu mai luati in seama difuzoarele respective, deoarece nu sunt decat stifturi, pacaleli de marketing…

Nu prea sunt de acord cu tine...

In primul rand, nu sunt adeptul testelor A/B bruste, rapide, directe, etc. In cazurile astea ne stresam sa ne dam seama de diferente, cautam sa le gasim pe toate si sa le cuantificam. De multe ori nu suntem intr-o dispozitie necesara, de multe ori suntem corupti de griji/ganduri, suntem grabiti sau pur si simplu creierul nostru da chix. Cele mai sanatoase comparatii sunt cele de lunga durata, cand folosim 'muzici' pe care le cunoastem bine si care ne ajuta sa ne formam o engrama. La o schimbare, dupa 5 ore, 2 zile, etc. cu (sa zicem) cablul mai prost, treaba devine cat se poate de clara. Asa e cel mai usor si cel mai corect.

Apoi, cum iti amintesti tu exact caracteristicile sunetului melodiei In-A-Gadda-Da-Vida a lui Iron Butterfly ascultata la inceputul anilor '70 pe vinil? Folosesti acelasi sistem, aceeasi camera si ai o memorie atat de lunga? Caracteristicile astea se schimba si sunt un infinit de variabile la mijloc... "Nici unul n-are, insa, caracteristicile/timbrul vinilului din 1968/1969." In sistemul actual? Inseamna ca mai ai de lucru la el! :)

In al treilea rand, exista vreo regula pentru melodiile de test? Ce inseamna scurt si relevant? Trebuie sa fie neaparat voce si instrument? Sau zdranganeli, tobe si basi? Deci daca folosesc o simfonie de Mahler sau o opera de Strauss nu e ok? Sau trebuie sa fiu o maimuta care nu tine minte decat o melodie simplista de 2 minute cu o voce si un instrument?

Difuzoare care sa redea vocea umana? Un difuzor nu canta! O boxa este mult mai mult decat atat si audiofilia este mult mai mult decat un difuzor! Apoi, dintr-o minima experienta, eu zic ca un difuzor (daca ar canta el asa, singurel, de capul lui) are nevoie de o amplificare, de o sursa, de niste cabluri, toate astea putand modifica radical sunetul! O boxa poate canta de la ridicol la divin in functie de ce are in spate! Intotdeauna veriga cea mai slaba a lantului este si cea care il limiteaza puternic. Iar intr-un lant audiofil avem o multitudine de zale. Unde mai pui ca trebuie sa se si potriveasca zalele astea ca lantul sa fie functional!

Eu nu folosesc melodii 'de test' insa aud, de obicei, fara sa vreau sau fara sa am o pasiune pentru acest lucru, cam cat de umeda este cavitatea bucala a unor solisti, cam ce cantitate de saliva se plimba pe limba, buze, etc. Nu cumva uitam factorul sistem, camera, ureche, samd?

Stifturi? Pacaleli de marketing? Pe mine m-ai pierdut de mult! Pana la urma asta nici nu conteaza! E important sa nu ne pierdem pe noi insine si sa nu ne pacalim in vreun fel... Altfel, ajungem ca individul din 'spovedania unui invins'... unul care crede ca a inteles ceva dar nu a inteles si nu poate intelege nimic. Audiofilia asta reprezinta o cultivare a mai multor simturi... iar auzul e doar unul dintre ele.

Sper sa intelegi ca am incercat sa-mi rezolv niste nedumeriri legate de postarea ta si ca nu e nimic personal. Sper ca tonul folosit sa nu dea de banuit! O seara cat mai frumoasa si auditii cat mai placute!
Triangle Magellan Concerto 2; AQ Everest; Vitus Audio SS-010 Mk2; AQ Dragon HC; AQ WEL XLR; Chord Qutest w UpTone JS-2; SOtM tX-USBultra & Paul Hynes SR5-12XL; AQ Diamond USB; Gryphon PowerZone; Stillpoints UltraSS; Solid Tech Hybrid

User avatar
remoteviewer1
Posts: 936
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Stifturi si pacaleli de marketing

Post by remoteviewer1 »

johndoe21ro
Nu prea sunt de acord cu tine...
Nici eu...si nu vreau sa par agresiv in exprimare datorita internetului. In primul rand exprimari generaliste gen "pacaleli" de marketing mi se par un pic vorbe aruncate in vant si poate sursa de flame-uri. Fara exemple de genul: la produsul X tehnologia din brosuri prezentata ca un punct central al calitatii sonore este folosita la produsele XYZ inca din anii 70 fara mare tam tam, aceste afirmatii au valoare cat un pahar de apa plata la pet langa un izvor de munte curat ca si cristalul.

Cu privire la asa-zisele discuri de test, problema este ca si la pampersul de acum 100 de ani: orice era la indemana se putea folosi in respectivul scop. Vocea si cu o mica zanganeala in spate ca si "disc de test audiofil" mi se pare personal un bull-shit ce intretine mitul audiofilului snob (mai ales pentru unii trancotari). Un ascultator de rock nu cred ca ar putea audia un sistem in vederea achizitionarii pe un disc vinil audiofil cu Patricia Barber, pe care, sa ne inchipuim ca nu ascultat-o niciodata. Nici un ascultator de jazz nu l-ar ajuta Pasarea de foc a lui Stravinski(ascultat in premiera) in vederea achizitionarii unui amplificator de exemplu.

In al 3-lea rand as dori sa evoc discutia despre pleoscaieli (ce mi se pare un pic ridicola, ma scuzati de exprimare). Nu am cunostinte cu privire la tehnicile de masterizare din studiourile profesionale, dar am impresia ca "cantitatea de pleoscaieli" sau poate unele zgomote din fundal, ar putea fi aduse "inainte" in inregistrare tocmai pentru inducerea unei rezolutii false pentru audiofooli (ce mai vor sa zica si stop la un moment dat), alaturi de partzul unui violoncelist din randul X. In principiu noi vanam muzica si sentimentele interioare extraordinare ce ne invaluie in momentul ascultarii unor armonii (ce pot diferi crunt de la o persoana la alta) produse de intrumente, voci, etc. Alergatul dupa pleoscaieli, respiratii, picioare de scaun scartaind, clinchete de pahare din fundal si alte zgomote surprinse de microfoanele considerate dumb(adica pe care nu le duce mintea, ele inregistrand totalitate sunetelor, neputand sa se concentreze doar pe muzica la fel ca urechea umana), adica sa fim franci, alergatul dupa sunete in loc de muzica, mi se pare un pic periculos pentru audiofilul de rand. Nu de multe ori am patit, sa zicem mai ales cande eram in scoala, sa admiram in grup o fata ce se prezenta ca o finta placuta, cu un trup armonios si un chip mai deosebit. Parerile despre respectiva persoana (in functie de viziunea fiecaruia) mergeau de la "superba" pana la...ati vazut ce degete groase si unghii mici avea la mana? Sau nu imi plac mainile ei ca sunt un pic prea slabe, sau ceva de genul: ai vazut ce glezne groase are? Ideea este ca unii oameni nu suporta ideea ca exista unele persoane diferite (mai ales in bine) fata de ei si cauta tot felul de motive sa se agate de un anumit defect si sa il exagereze, sa zicem mai pe romaneste sunt rautaciosi.Nu stiu daca m-am facut inteles, nu am vrut sa jignesc pe nimeni, dar asta e viziunea mea personala.

Am analizat la un moment un sistem scump la un show-room local, si la un moment s-a auzit o sibilanta in niste ribonuri ale unei perechi de boxe (pleoscait si respiratie se auzise din belsug! pe durata zilei)ce costau cat un apartament, asa si ce daca? Cautam doar perfectiunea? Cati din noi suntem perfecti in tot ceea ce facem si in modul in care ne prezentam fata de ceilalti in societate? Ca sa concluzionez mai optimist, sa lasam vanatoarea de sunete, click-uri, bule de saliva, mucus mai mult sau mai putin umezit, si sa ne bucuram de muzica, ca e instrumentala, vocala, sintetizata, ca are basi, ca are inalte,etc. O sa existe in acest fel mult mai putine cazuri de colaps mental insotit de actiuni drastice, si mult mai multe situatii cu lacrimi de fericire la ascultarea muzicii preferate (oricare ar fie ea).
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Stifturi si pacaleli de marketing

Post by momolo »

remoteviewer1 wrote:Fara exemple de genul: la produsul X tehnologia din brosuri prezentata ca un punct central al calitatii sonore este folosita la produsele XYZ inca din anii 70 fara mare tam tam, aceste afirmatii au valoare cat un pahar de apa plata la pet langa un izvor de munte curat ca si cristalul.

Cu privire la asa-zisele discuri de test, problema este ca si la pampersul de acum 100 de ani: orice era la indemana se putea folosi in respectivul scop. Vocea si cu o mica zanganeala in spate ca si "disc de test audiofil" mi se pare personal un bull-shit ce intretine mitul audiofilului snob (mai ales pentru unii trancotari). Un ascultator de rock nu cred ca ar putea audia un sistem in vederea achizitionarii pe un disc vinil audiofil cu Patricia Barber, pe care, sa ne inchipuim ca nu ascultat-o niciodata. Nici un ascultator de jazz nu l-ar ajuta Pasarea de foc a lui Stravinski(ascultat in premiera) in vederea achizitionarii unui amplificator de exemplu.
excelent spus!
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
doru
Posts: 257
Joined: 16 Oct 2008, 14:28

Re: Stifturi si pacaleli de marketing

Post by doru »

remoteviewer1 wrote: sa lasam vanatoarea de sunete, click-uri, bule de saliva, mucus mai mult sau mai putin umezit, si sa ne bucuram de muzica, ca e instrumentala, vocala, sintetizata, ca are basi, ca are inalte,etc. O sa existe in acest fel mult mai putine cazuri de colaps mental insotit de actiuni drastice, si mult mai multe situatii cu lacrimi de fericire la ascultarea muzicii preferate (oricare ar fie ea).
Hai bre ca m-ai dezamagit….Credeam ca esti si matale haudiofil adevarat…Daca nu se aude scuipatul, te poti (scuze de expresie) pisha pe ele de scule, de mii, zeci de mii de euro. Pai, cum adica, dau atatia bani pe scule ca sa plang cand ascult muzica? Mai bine plang dupa banii dati pe scule…

Eu sunt de acord cu domnul biosecurit:
biosecurit wrote:
Daca nu auziti plescaitul limbii... nu mai luati in seama difuzoarele respective, deoarece nu sunt decat stifturi, pacaleli de marketing…
Most people use their stereos to listen to music. Audiophiles use music to listen to their stereos.

User avatar
doru
Posts: 257
Joined: 16 Oct 2008, 14:28

Re: Stifturi si pacaleli de marketing

Post by doru »

Am uitat (batranetea) sa mai bag cate o :mrgreen: :) :( , pe ici, pe colo, le puneti voi...
Most people use their stereos to listen to music. Audiophiles use music to listen to their stereos.

Post Reply