lordu73 wrote:De exemplu, am constatat ca XRCD-urile in sistemul meu suna foarte rau pe inalte, si n-am reusit sa-mi dau seama de unde...
XRCD-urile sunt (in opinia mea) cele mai bune CD-uri din cate s-au facut vreodata si departe de a suna pe inalte sau dezechilibrat timbral. Asa ca problema o ai la instalatie. Cu aproape oricare XRCD ar trebui sa sune corect din toate punctele de vedere. Majoritatea sunt discuri de referinta, aproape oricare XRCD poate fi folosit pentru test/reglaje/aprecieri scule audio.
lordu73 wrote:Probabil daca intram sfirseam si eu banat, nu ca ar fi o mare pierdere, oricum...
numai daca aveai de gand sa postezi necuvincios si necivilizat. Din cate te-am observat, nu cred ca-ti sta in obicei. Deci nu ai fi fost banat, chiar si cu opinii contrare expuse civilizat, fara atac la persoana.
Dar pentru un singur lucru te-as bana definitiv... pentru ca-l votezi pe jegul de Tariceanu!
(te tin minte! Cum ma ti si tu minte, probabil, cu prostiile mele)
Trubadurul te straduiesti prea mult sa incadrezi lumea, viata, metafora in categorii stricte. Adica am vaga senzatie ca te complici inutil.
Granita intre trancotar si audiofil nu este fixa, nu e stabilita pe criterii matematice, cuantificabile si nici stiintifice. E o delimitare variabila, subiectiva, mofturoasa si capricioasa. Este ca un pahar plin pe jumatate, unii il vad gol pe jumatate.
Audiofilul nu poate fi clasificat ca o insecta sau specie de planta.
Opiniile sunt diferite pe tot Pamantul, unii cred ca audiofilul e doar un iubitor de scule audio, altii il cred mai degraba meloman metafizic care se foloseste de anumite unelte pentru a ajunge la "nirvana".
Exista (de exemplu) persoane simandicoase si pline de trufie care se cred audiofili, dar in realitate sunt doar colectionari de aparatura scumpa si exotica. Asa cum nimeni nu ajunge ca Rembrandt doar cumparandu-si cele mai bune vopsele si pensule. Numai dotarea materiala nu poate face pe nimeni audiofil.
Deci exista si parvenitism, iar asta ii calca pe nevroza si pe frustrari pe diversi frustrati (din care cauza avem un razboi permanent pe forumurile de profil. Cauza profunda fiind frustrarea materiala, saracia, marginalizarea unora). Insa exista si reversul, nimeni nu poate ajunge audiofil numai cu talentul, trebuie si o dotare materiala macar minima. Nu poti deveni audiofil (= nu poti intelege ceea ce inseamna lucrul asta) avand doar o combina Mekosonic sau un player Zgomotek cu mp3. Practic putem vorbi de un echilibru, de o balanta care insa nu se afla in mana cuiva anume si probabil nici nu are o locatie fixa. Totul tine mai degraba de bunul simt, chestiune care nu se poate cuantifica exact si nici explica la propriu.
Parerea mea, exista situatii in care audiofilul poate fi trancotar pentru o zi sau mai multa vreme. Adica oricare audiofil are si valente, momente de trancotar. Insa, in opinia mea, nu exista situatii inverse, in care trancotarul sa fie pentru scurt timp audiofil. Trancotarul nu poate fi audiofil nici 0,1%! Deoarece drumul de la trancotar spre audiofil este fara intoarcere. Probabil asta e unica lege, directia asta. Un trancotar care devine chiar si pentru o clipa audiofil, nu mai poate ramane trancotar 100%. E deja atins de "filoxera" si nu exista vindecare, nu exista intoarcere.
Dar unii obosesc psihic (pentru ca se incordeaza prea mult) si se iluzioneaza ca se pot refugia (camufla) sub forma de "meloman". Nimic mai fals. melomanul provenit din trancotar sau din audiofil este ca un animal carnivor care a decis intr-o zi sa devina vegetarian (e un fel de lege omeneasca, omul vrea mereu ceea ce nu poate avea, sau vrea sa fie ceea ce nu poate fi). Evident, nu-l tine mult, ori moare ca prostu' (de foame), ori isi revine intorcandu-se la carne.
Dar meloman exista si e o specie aparte. Ma refer la cei autentici. Astia nu au nici o treaba cu aparatele, li se brehane de aparatura. Multi sunt de meserie muzicieni. Ei pot asculta orice pe orice, de exemplu pot sa asculte foarte multumiti simfonii de Beethoven pe un radio mic de bucatarie sau pe o combina mare cu boxe de lemn si sa nu faca diferente, adica sa nici nu bage de seama sculele electronice dar sa observe ca nustiucare pasaj muzical nu a respectat tempoul sau dirijorul a dat o zbarca.
In opinia mea melomanul poate deveni intr-o zi audiofil (daca incepe sa-i pese de aparatura si in consecinta de calitatea sunetului redat de aparatele audio) insa audiofilul niciodata nu ajunge meloman de buna voie. Poate doar in situatii dramatice in care nu mai poate beneficia de aparatura de calitate, insa e doar o situatie trecatoare si nu este de buna voie.
Intr-un fel am mai gasit o "lege", anume ca audiofilul nu mai are leac, adica nu se vindeca niciodata! Din cauza asta unii ar trebui sa fie atenti ce-si doresc... pentru ca s-ar putea sa li se implineasca!
Insa, trebuie precizat (pentru frustratii de serviciu) audiofilia nu e boala si nici ceva rau. Dimpotriva, mie mi se pare ca muzica ne tine mai sanatosi si poate chiar ne prelungeste viata. Fara dubiu, muzica ne face mai buni, mai umani.
Apropos de treaba asta, o marota care apare des pe forumurile de profil (spusa de frustrati) este ca ar trebui sa discutam mai mult de muzica si mai putin de scule audio. Unii cred ca daca cineva posteaza numai despre aparatura, acela nu iubeste muzica. Nimic mai fals. In realitate e mai interesant si mai util sa discuti despre aparatura audio. Despre muzica nu stiu ce mare lucru sa discuti infara ca una sau alta ti-au placut, o recomanzi si probabil unii mai cu talent pot face si ceva critica la intepretare sau calitate. Insa despre aparatura audio e de discutat pana la sfarsitul lumii, mereu e ceva nou de aflat! Muzica se asculta, nu se discuta, insa cand vine vorba de tehnica, scule audio, discutiile chiar isi au rostul si pot fi de multe ori utile. De aceea atitudinea asta cu "iubirea de muzica si discutia despre muzica in detrimentul sculariei audio" mi se pare o ipocrizie, o atitudine ipocrita, un mod de erijare a unora cu dorinta de a parea, chiar si numai in mediul virtual, mai sus decat ceilalti.
Trancotarul care nu are nimic a spune despre aparatura (sau sunet), o da mereu pe "iubirea de muzica" ("Mai baieti, ia mai lasati cearta pe scule audio si sa ascultam muzica!') intr-o atitudine pretins superioara, venindu-i mai usor la capitolul asta (cu muzica) sa pozeze in "dottore", scapand de capitolul cu scularaia audio unde nu ar avea nimic a spune, unde si-ar da arama (trancotara) pe fatza. Tot aici e si zona unora pe care nu-i ajuta urechile indiferent ce dotare in scularaie scumpa ar avea. Sunt si din astia, cum s-ar spune, "urechi de tabla sau de salcam" care se incapataneaza sa fie interesati de un domeniu la care nu au nici o inclinatie naturala.
Astea fiind zise batu-i si eu campii despre audiofil, trancotar si meloman, celebrele personaje in vesnica opereta virtuala in care unii jucam cu mai mult sau mai putin talent.