ionbadea wrote:Salut,
si eu sunt tot din categoria celor care ar fi dat acum o luna 1700 pe un receiver AV nou.Noroc cu un coleg care m-a indrumat pe aici.
intr-un fel straniu cadoul tau de Mos Craciun a fost exact sa NU cumperi chinezaria de 1700 lei. Adica ai primit cadou proprii bani.
Nu stiu despre ce receiver e vorba dar te asigur ca nu isi merita banii chiar deloc, adica poate e o chestie poate frumoasa ca aspect dar sinistra in realitate. Chiar si receivere de 4700 lei abia, abia isi merita banii dar numai ca sa faca zgomot surround la filme, nicidecum muzici stereo. Pacaleala e la ea acasa in aparatura noua (in anumite zone de pret) si desi la prima vedere iluzia ar fi ca marfa din China a ieftinit oferta, in realitate oferta s-a scumpit daca luam in considerare calitatea (in primul rand a sunetului). Abia un receiver de pe la 7000 lei (cu indulgenta) in sus concureaza cu receivere depasite moral, modele din anii 90 (o perioada nu prea stralucita) si care in prezent exista in oferta de second hand pe la sume de genul 300.....1000 lei. Mai direct spus, poti cumpara acum un aparat second hand produs in anii 90 pe care sa platesti sa zicem, 500 lei si comparat cu un receiver nou, nu de 1700 lei (ala e chiar gunoi) ci cu unul de 3700 lei, vechitura ii da clasa celui nou pe stereo.
La surround e alta poveste, conteaza procesorul, in cazul asta s-au produs unele progrese. Insa problema sunetului surround e cu totul alta decat problema sunetului stereo. Si e greu de apreciat chiar si surroundul. Adica in ciuda sa zicem a unor procesoare mai destepte, aparatul tot e depasit de o vechitura (pe partea traditionala a amplificarii). Din jdemii de cauze. Dar tot ce spun aici nu are valoare cat o comparatie si o auditie.
ionbadea wrote:Acum sunt in cautarea unui amplificator + CD pana in 1000 lei si un set de boxe, sa zicem, pana in 2000.
cu suma asta poti gasi chiar scule bunicele, sa nu spun ca se poate chiar ceva nesperat de ok, insa e aproape imposibil de dat indicatii utile pe un forum. Si chiar nociv. De exemplu, daca ma uit la siteurile cu oferte second hand as gasi multe variante...
dupa gusturile mele. Problema e ca-i vorba de gusturile tale, persoana anonima pe internet. Astfel, nu ma hazardez sa-ti recomand ceva direct, ar fi si nociv, de ce as face reclama unora in detrimentul altora?!
Amplificatorul Yamaha recomandat nu e chiar cea mai buna alegere. In primul rand, in opinia mea Yamaha nu sunt amplificatoare care sa se descurce cu orice fel de boxe. In general le trebuie boxe "usor de dus". Iar sunetul Yamaha.... e sunetul Yamaha. Unora le place, altora nu.
Ceva mai universale sunt amplificarile de la Kenwood anii 80...90. Anii 70 sunt diferiti (aparatele cele mai ok) insa vechimea prea mare implica si defecte (de obicei minore) care trebuiesc remediate de cei cu pricepere.
Deasemenea, si Pioneer anii 80 are unele modele interesante care-si merita banii. Nu mai spun de JVC, excelente, insa sunt asemenea sau mai rau decat Yamaha, adica nu "duc" orice boxa audio.
Onkyo mie nu-mi plac asa mult la sunet insa se gasesc cel mai abundent si sunt construite foarte bine, rezistente si conduc destul de multe boxe audio (sarcini). Multora le plac si sunt foarte populare si bune la pret.
Mai exista varianta populara AKAI (amplificari), poate insuficient de apreciate si bine construite in general. AKAI e recunoscut pentru maguri si cassuri. De exemplu imi plac mult unele amplificari AKAI din anii 70. Dar culmea, chiar si unele din anii 80 nu-s rele deloc la cat de putin costa.
Astea sunt marcile mari si cunoscute. Exceptand SONY care trebuie considerat cu grija, nu au fost campionii muzicalitatii. Insa exista chiar si modele SONY din anii 70, destul de interesante.
Faimosul Technics e o categorie ciudata. Excelenti in anii 70 si inceput 80, au decazut masiv in anii 90. De ocolit cele din 90! asanumitele "gogosi" pline afara, goale pe dinauntru, moarte la sunet. Insa exista modele 70-80 absolut deosebite care nu-s ieftine, cu motiv!
Exista si o pleiada de firme europene (in general germane), multe aparate defapt fabricate in Japonia, excelente. De exemplu, DUAL, Shneider, Grundig, Philips, Telefunken, Saba, Siemens, Uher, Revox, Tandberg, etc, etc.
Bineinteles, faimosul Luxman care are o istorie ciudata. Dupa anul aprox. 1983 decade fiind preluat de Alpine (din cate stiu) care produce diverse aparate mass-market, subtiri la propriu si la figurat dar cu sigla pe ele. Alt sunet, subtire, naspa. Oricum, sunt aparate scumpe, ma refer la cele care merita atentie. Dar exista si Luxman care NU merita atentia. Insa Luxman fiind un nume foarte cunoscut si apreciat, preturile pe piata second sunt prea mari, adica sunt aparate overpriced. In general in categoria asta intra pe langa Luxman si Marantz, Technics, AKAI. Fiind branduri populare, pretul cerut e peste cat merita.
Ar mai fi o marca japoneza necunoscuta poporului, NIKKO, foarte buna. Gresit cine crede ca are legatura cu alte branduri nipone. A fost o marca aparte. A dat faliment prin anii 80 din cate stiu, cauza fiind economica, probabil au fabricat calitate prea buna si prea scumpa pentru o piata care incepuse dupa criza de la inceputul anilor 80 sa caute ieftin si iar ieftin si sa se mute la inceput in Hong Kong si apoi in Taiwan si China continentala. Japonia apunea spre sfarsitul decadei 80 desi a mai produs varfuri pana spre sfarsitul anilor 90, chestii pe care noi in Romania nu le pipaim.
Ar mai fi si Optonica-Sharp. Interesante.
Sau Toshiba-Aurex, mari producatori de componente, defapt majoritatea amplificatoarelor acelor vremuri au componente Toshiba.
Sau AIWA, marca celebra mai ales pentru casetofoane dar a facut si amplificatoare.
La capitolul ieftin (dar cateodata interesante) sunt si niste marci.... nemarci europene ca de exemplu Universum sau Loewe, firme care nu au fabricat propriuzis ci au comandat la altii OEM. Unele aparate pot fi interesante in sectorul second hand foarte ieftin. Asa a fost si BASF, celebra firma chimica producatoare de benzi audio, intr-o vreme a lansat propria serie de scule audio probabil fabricate in Japan de NEC cu care era sa dea faliment.
In general exista doua mari categorii - cea europeana si cea japoneza. Prima suna in general mai bine dar are mufe DIN (in general) si constructia e proasta, subreda, multe aparate sunt "stricacioase" si majoritatea urate si de plastic.
Cele japoneze sunt construite grozav, cu mult peste europene, insa nu stau la fel de bine la capitolul calitate sunet. Acum depinde si de gusturi. Am observat ca producatorii japonezi s-au orientat mai mult catre claritate (cum zice lumea incepatoare), inalte pronuntate, sunetul avand tendinte "tehniciste" (aici pe forum noi numim "sunet japonache"), muzicalitate redusa, sunet mai subtire, mai drept, mai flat, adica nu foarte plin, nu prea carnos, deloc suculent.
Europenii au facut aparatele sa sune cu mai putine inalte, unele par deadreptul "infundate" pentru urechea obisnuita gresit, au cautat ca sunetul sa fie plin, gras si muzical. Sunt lumi diferite, cerinte si aprecieri diferite.
Desi nu e o regula, japonezii au facut si aparatura audio care suna superb pe gusturile europene si detin branduri apreciate in toata lumea care greu au rival in alta parte.
Adica e gresit de impartit in sunet european si sunet japonez insa in acelasi timp e si real, daca privim la modul foarte, foarte general.
Probabil problema japonezilor a fost accentul pus pe tehnica, masuratori. Probabil japonezii au considerat ca ceea ce masoara bine, e proiectat inginereste bine, automat suna bine. Ceea ce nu este mai delloc adevarat.
Europenii au fost mai "urechisti", mai empirici, mai experimentalisti, adica au dat cu urechea si au modificat pana sa le placa ce aud, chit ca modificarile nu sunt "ortodoxe" in electronica, chit ca masuratorile nu sunt cele mai bune.
Insa intre aparatele produse in Europa si cele produse in Japonia e diferenta mare de calitate executie, calitate materiale (cele japoneze au materiale mia bune) si chiar proiectare inginereasca. Cele europene sunt inferioare ca inginerie, facute neingrijit, proiectate incalcit, anapoda, greu de depanat, unele piese europene au cedat grav in timp, aparatele au mai mult plastic (Philips e un brand care a ridicat plasticul pe piedestal inca din zorii epoicii ecologiste) iar ca design europenii au fost deasemenea inferiori japonezilor. Chiar si ca ergonomie cele europene sunt mai fara cap, mai anapoda, ideea lor era sa faca aparate care sa poate fi utilizate de tampiti si reuseau exact opusul, adica aparate incalcite si ilogice.
Se vede treaba ca japonezi muncesc mai mult insa europenii au mai mult talent.
Cert este ca exista aparate europene urate ca porcu, cu mufaraie DIN (oribila inventie!), lucrate nu departe de lucratura din vremea ceusista din RSR, dar care pur si simplu suna grozav!
Apropos, am uitat o marca celebra, Marantz. Exista aparate vechi minunate dar si scumpe, rare. In general sunetul Marantz e orientat catre muzicalitate, e mai moale (cum spun trancotarii), e mai bland, mai putin agresiv/taios, mai rotund, mai lalait. Problema generala a ampificarilor Marantz este ca nu duc toate boxele, in general le prefera pe cele "usor de dus".
Si la urma despre Yamaha, o mare firma japoneza, una din cele mai mari ever. Remarcabil cum Yamaha a stiut mereu sa-si conserve "filozofia de sunet" care nu e chiar direct pe gustul european.
Sunetul e greu de povestit dar asa in linii foarte generale si foarte subiective, Yamaha suna subtire, partea care se numeste "greutate" e mai volubila, mai diafana, sunetul are multa "claritate" (cum zice trancotarul), distorsiunile (ca perceptie, nu neaparat ca si realitate masurabila) sunt foarte reduse, s-ar spune, un sunet pur si cu detalii multe. In general desi suna curat, pur, rezolut (dar nu taios), per ansamblu sunetul nu e foarte carnos, nu e foarte plin, basul desi exista, e complet si e natural, nu e foarte umflat, nu e foarte greu, cumva se poate spune ca e mai volubil, mai diafan.
Yamaha, foarte general si foarte subiectiv vorbind (aiurea) cucereste prin puritate, curatenie, lipsa distorsiunilor (ca perceptie), detaliu diafan, adancime cateodata, insa "plateste" toate astea prin subtirime, prin lipsa cumva de greutate si cu un accent pus pe sectorul benzii medii inalte.
Yamaha nu-s amplificatoare potrivite cu toate boxele audio. Ce noutate!
In general vor boxe usor de condus, SPL mare (insa un SPL mare nu inseamna automat si ca boxa e usor de dus! Nu sti de o potriveala/matching pana nu probezi).
Mai degraba sunt recomandate boxe la care sectiunea de bas se misca usor, echipaj mobil usor la difuzoare, boxe care au nevoie de mai putin curent/energie pentru a misca membranele si care nu produc probleme etajelor finale.
In general amplificatoarele unei perioade se potrivesc cu boxele din aceeasi perioada.
Ideea unui amplificator universal care sa duca orice fel de boxa audio este o iluzie. Iar potriveala/matchingul sunt de cele mai multe ori ilogice din punct de vedere tehnic. Insa usor de gasit "la ureche".
Potriveala/matchingul sunt determinante, de aceea pe un forum e greu de prezis ce cu ce merge dupa poze si prospecte tehnice.
Iar cat priveste combinatiile gasite (intre scule "vintage") de catre pasionati ai domeniului, retele nu au mare valoare deoarece pe piata second gasesti ceea ce gasesti, nu ceea ce vrei.
In final e o arta si o pasiune!