Evaluare difuzoare vechi
Evaluare difuzoare vechi
Salut am mai multe difuzoare vechi din 1984 nemtesti (MADE IN GDR) cu amplificatori. Difuzoarele sunt noi, nefolosite (Fahrzeug-Gehäuselautsprecher UL7-1; Typ 8213.19) Stie cineva la cat poate fi evaluata una?
Re: Evaluare difuzoare vechi
Sa inteleg ca din momentul in care te-ai inscris si pina ai inceput afacerile, ai reusit sa citesti tot forumul. Te sfatuisc sa citesti regulamentul, sa-l respecti si poate cineva iti raspunde.
Re: Evaluare difuzoare vechi
Eu ma simt perpetuu siderat de relatia rumanului verde majoritar (Gheorghe, Vasile, Ion, Radu, Cristian, Viorel, Gabriel, Lupu, etc, toti pur sange) cu indeletnicirea comertului! As putea afirma (fara sa exagerez) ca putine neamuri pe lumea asta sunt mai anti-talent si mai paralele cu activitatea comerciala! Rumanul verde majoritar ia comertul ca pe ceva foarte personal. El este pe deoparte primordial interesat cand vinde, de:
- ce faci cu produsul cumparat?
- ai de gand sa-l vinzi mai departe?
- cat profit ai de gand sa faci?
- nu cumva cumperi de la mine ca apoi sa faci specula, adica sa-l vinzi mai scump la altul? Adica sa fiu eu prost sa te umflu pe tine de bani?!?!
Sau primordial interesat cand cumpara (sau nu cumpara deloc), de:
- de unde-l ai?!
- da de ce-l vinzi?
- nu cumva vrei sa te imbogatesti pe spinarea mea, eu care oricum nu am de gand sa cumpar, dar sunt vigilent!
Pe de alta parte orice oferta o considera un afront personal. Daca-i oferi putin, te ia la rost, unii te si insulta, prin targ sar si la bataie. Nu de putine ori am auzit:
- decat sa ti-l dau tie cu atat, mai bine ii dau foc sau il calc in picioare acum pe loc! Fraza spusa de cel care nu a vandut nimic, nu are un chior in buzunar si se va intoarce acasa a sasea oara cu marfa nevanduta si matzele goale.
Daca ceri mult pe marfa, el rumanul verde (in simtzul lui monstruos pentru dreptate) face un tribunal ad-hoc, ridica si o spanzatoare alaturi. Si in timp ce te judeca unge funia cu sapun.
Apoi mai exista actiunea de a face reclama (in sensul pe care-l simte rumanul verde majoritar). Asta e cumva pe la limita a:
- sa te pacalesc
- sa te fac
- sa ti-o trag
- i-s destept, tu fraier (= prost) si-mi ciugulesti din palma.
De prea multe ori observ cum prostul (cel mai prost care se poate imagina, ceva ce nici evolutia naturala nu ar putea explica) se crede destept, jmecher, professor, somitate. Caci asa cum spune intelepciunea populara, "prostul daca nu e si fudul, nu e prost destul". De aici si zicala, "prost cu scantei", fiind vorba de un fel de "genialitate" a prostiei. Parem a fi singurul neam dotat cu un "geniu" al prostiei. Avem in istoria literaturii mari scriitori (inclusiv din Moldova, un taram al geniilor) care au tratat acest subiect, nefiind un fenomen de azi, de ieri.
OK, nu va faceti iluzii! Putini vor observa ceva! (prea teoretic, prea lung scris, prea fara prescurtari, englezisme sau fara folos!) Majoritatea au "procesorul" ocupat 100% cu lacomia materiala si scaneaza dupa doua chestii, ce se mai vinde/cumpara si ce se mai barfeste.
In sensul asta el crede ca a vinde = a reusi sa pacalesti pe cineva, a reusi "sa-l faci" pe altul, a fi jmecher (= hotz/borfas = destept = admiratie = autoadmiratie).
Ba chiar exista si o anume stare de fudulie autoindusa (am observat-o la un specimen pe care-l cunosteam in real life si apoi l-am observat si in virtual. Din pacate!) simbolizata prin:
- Ba, eu pot vinde orice! Nu te pune cu mine!
- Ba, pe mine nu m-a facut nimeni, niciodata!
Ceva spus cu autoadulare, cu un sentimen de mare incantare de sine si o mare mandrie interioara (axata pe, "-Te-am facut!"). Si ala e momentul in care-i poti da lovitura! (daca esti pradator. Nu degeaba neamul nostru se mandreste cu balada Miorita. E vorba de oi si pradatori).
De aceea personajul se ascunde vesnic dupa propriul deget (si striga, scrie si iar scrie sub principiul suprem - hotul striga hotul! Pana in momentul in care in aceeasi fraza recunoaste ca-i hot dupa la inceputul ei striga din toti bojocii tastei, "-Prindeti hotul!").
Adica prostul sta in mijlocul pietei in pielea goala (cacat la cur si bazait de musca pe la gura) si se piteste dupa propriul deget crezand (sincer) ca e jmecher si meserias, ca el nu-i nimeni mai fudul, nu-i pehlivan mai alunecos, si nici cineva mai increzator in propriile forte, si nici mai convins 100% de ADEVAR! Pe care l-a prizat atat de mult inauntrul sau incat pe afara nu a mai ramas decat MINCIUNA. Pe care apoi simte ca trebuie s-o demaste permanent!
Apoi apare situatia jenanta cand nimereste in mijlocul unei piete populate cu oameni normali, adica cei care-si folosesc creierul, educatia (cei 7 ani de acasa
) si nu sunt niciodata convinsi de ceva 100% (ce blasfemie, sa nu crezi in Legi! 
).
De aceea bietul prost constata (cumva uimit) ca desi (despuiat si cacat la cur, pitit meserias dupa propriul deget) nu-l baga nimeni in seama in piata respectiva, ba e si poftit afara!
Sau mai e si cazul in care se aduna mai multi (identici, unul mai pitit decat altul dupa propriul deget) si o pun d-un lapte gros (sau zbarca cu bobarnace intepatoare) transformandu-si propria piata (sau forum) intr-un circ ambulant aflat intr-un perpetuu spectacol de improscare cu fecale intre clovni (fara haine si in starea mentionata mai sus).
Evident, ce am scris aici nu are nimic deaface cu uzerul aflat la primul post care are ceva SPECIAL, UNIC, VINTAGE, NOS, APRIORIC PRETIOS de vanzare! (si intreaba idilic, naiv-jmecher, "- Voi, priceputilor, cat ati da (pe asa unicitati si bunaciuni)?!")
- ce faci cu produsul cumparat?
- ai de gand sa-l vinzi mai departe?
- cat profit ai de gand sa faci?
- nu cumva cumperi de la mine ca apoi sa faci specula, adica sa-l vinzi mai scump la altul? Adica sa fiu eu prost sa te umflu pe tine de bani?!?!
Sau primordial interesat cand cumpara (sau nu cumpara deloc), de:
- de unde-l ai?!
- da de ce-l vinzi?
- nu cumva vrei sa te imbogatesti pe spinarea mea, eu care oricum nu am de gand sa cumpar, dar sunt vigilent!
Pe de alta parte orice oferta o considera un afront personal. Daca-i oferi putin, te ia la rost, unii te si insulta, prin targ sar si la bataie. Nu de putine ori am auzit:
- decat sa ti-l dau tie cu atat, mai bine ii dau foc sau il calc in picioare acum pe loc! Fraza spusa de cel care nu a vandut nimic, nu are un chior in buzunar si se va intoarce acasa a sasea oara cu marfa nevanduta si matzele goale.
Daca ceri mult pe marfa, el rumanul verde (in simtzul lui monstruos pentru dreptate) face un tribunal ad-hoc, ridica si o spanzatoare alaturi. Si in timp ce te judeca unge funia cu sapun.
Apoi mai exista actiunea de a face reclama (in sensul pe care-l simte rumanul verde majoritar). Asta e cumva pe la limita a:
- sa te pacalesc
- sa te fac
- sa ti-o trag
- i-s destept, tu fraier (= prost) si-mi ciugulesti din palma.
De prea multe ori observ cum prostul (cel mai prost care se poate imagina, ceva ce nici evolutia naturala nu ar putea explica) se crede destept, jmecher, professor, somitate. Caci asa cum spune intelepciunea populara, "prostul daca nu e si fudul, nu e prost destul". De aici si zicala, "prost cu scantei", fiind vorba de un fel de "genialitate" a prostiei. Parem a fi singurul neam dotat cu un "geniu" al prostiei. Avem in istoria literaturii mari scriitori (inclusiv din Moldova, un taram al geniilor) care au tratat acest subiect, nefiind un fenomen de azi, de ieri.
OK, nu va faceti iluzii! Putini vor observa ceva! (prea teoretic, prea lung scris, prea fara prescurtari, englezisme sau fara folos!) Majoritatea au "procesorul" ocupat 100% cu lacomia materiala si scaneaza dupa doua chestii, ce se mai vinde/cumpara si ce se mai barfeste.
In sensul asta el crede ca a vinde = a reusi sa pacalesti pe cineva, a reusi "sa-l faci" pe altul, a fi jmecher (= hotz/borfas = destept = admiratie = autoadmiratie).
Ba chiar exista si o anume stare de fudulie autoindusa (am observat-o la un specimen pe care-l cunosteam in real life si apoi l-am observat si in virtual. Din pacate!) simbolizata prin:
- Ba, eu pot vinde orice! Nu te pune cu mine!
- Ba, pe mine nu m-a facut nimeni, niciodata!
Ceva spus cu autoadulare, cu un sentimen de mare incantare de sine si o mare mandrie interioara (axata pe, "-Te-am facut!"). Si ala e momentul in care-i poti da lovitura! (daca esti pradator. Nu degeaba neamul nostru se mandreste cu balada Miorita. E vorba de oi si pradatori).
De aceea personajul se ascunde vesnic dupa propriul deget (si striga, scrie si iar scrie sub principiul suprem - hotul striga hotul! Pana in momentul in care in aceeasi fraza recunoaste ca-i hot dupa la inceputul ei striga din toti bojocii tastei, "-Prindeti hotul!").
Adica prostul sta in mijlocul pietei in pielea goala (cacat la cur si bazait de musca pe la gura) si se piteste dupa propriul deget crezand (sincer) ca e jmecher si meserias, ca el nu-i nimeni mai fudul, nu-i pehlivan mai alunecos, si nici cineva mai increzator in propriile forte, si nici mai convins 100% de ADEVAR! Pe care l-a prizat atat de mult inauntrul sau incat pe afara nu a mai ramas decat MINCIUNA. Pe care apoi simte ca trebuie s-o demaste permanent!
Apoi apare situatia jenanta cand nimereste in mijlocul unei piete populate cu oameni normali, adica cei care-si folosesc creierul, educatia (cei 7 ani de acasa
) si nu sunt niciodata convinsi de ceva 100% (ce blasfemie, sa nu crezi in Legi! ). De aceea bietul prost constata (cumva uimit) ca desi (despuiat si cacat la cur, pitit meserias dupa propriul deget) nu-l baga nimeni in seama in piata respectiva, ba e si poftit afara!
Sau mai e si cazul in care se aduna mai multi (identici, unul mai pitit decat altul dupa propriul deget) si o pun d-un lapte gros (sau zbarca cu bobarnace intepatoare) transformandu-si propria piata (sau forum) intr-un circ ambulant aflat intr-un perpetuu spectacol de improscare cu fecale intre clovni (fara haine si in starea mentionata mai sus).
Evident, ce am scris aici nu are nimic deaface cu uzerul aflat la primul post care are ceva SPECIAL, UNIC, VINTAGE, NOS, APRIORIC PRETIOS de vanzare! (si intreaba idilic, naiv-jmecher, "- Voi, priceputilor, cat ati da (pe asa unicitati si bunaciuni)?!"
)Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.
Re: Evaluare difuzoare vechi
Amplificatori ... hmm nu e chiar varianta corecta ...David wrote:Salut am mai multe difuzoare vechi din 1984 nemtesti (MADE IN GDR) cu amplificatori. Difuzoarele sunt noi, nefolosite (Fahrzeug-Gehäuselautsprecher UL7-1; Typ 8213.19) Stie cineva la cat poate fi evaluata una?
Varianta corecta este Amplificatoruri , ca e la plural
.Daca nu crezi , cauta in DEX , varianta in limba romana .
Ah , esti minoritar , iar in limba ta materna nu exista feminin si nu ai habar cum se " face " ca un neologism este la singular de genul masculin , iar la plural de genul feminin .
Oricum nu conteaza .
Scuze de offtopic , dar nu suport modul cum fautezi limba romana .
Aici comunicam doar in scris , varianta corecta a limbii romane .
De aia e necesar sa folosesti corect limba romana , nu e un forum bilingv
.Leonardo Fibonacci : F(n) = F(n–1) + F(n–2)
Re: Evaluare difuzoare vechi
Bravo hpavictor!
Mi-a placut cum l-ai pus la punct!
Te-ai gandit ca decat sa " fauteze" unul limba romana mai bine o " fautezi" tu.
Tipic romanesc, in lipsa " stiinta si imaginatie " ne aberam si vorbim ca sa ne auzim vocea.
Mi-a placut cum l-ai pus la punct!
Te-ai gandit ca decat sa " fauteze" unul limba romana mai bine o " fautezi" tu.
Tipic romanesc, in lipsa " stiinta si imaginatie " ne aberam si vorbim ca sa ne auzim vocea.
„Sunt mulți care, ajunși la un vârf de munte, au amețeli și cad; iertați-i pe parveniți.” — Octavian Goga