Pick-up-uri tangentiale ( liniare, linear-tracking).
Posted: 18 Jan 2020, 23:56
Doresc să știu ce părere aveți despre acest tip de pick-up. Primele de serie au fost Bang Olufsen beogram 4000, dar care aveau unele probleme și erau destul de delicate și scumpe, apoi a venit Technics cu un model Direct Drive, SL10, apoi SL15 (Aceeași treabă cu SL10 dar programabil), și SL7, oarecum identic cu celelalte două. Apoi au apărut tot felul de derivate, inclusiv pe curea atât din partea lui Technics cât și a altora. Odată cu Technics LT, a apărut și sistemul T4P, inițial pentru tangențiale, dar ulterior și pe clasice. Este drept că unele au limitări, unele nu merg decât cu o anume doză și nu o poți schimba, altele numai cu un anume tip de doză (Technics doar cu T4P, și mai sunt Pioneer Hitachi și Sony cu acest tip de doză), și în caz de defecțiuni, sunt mai dificil de diagnosticat și reparat. Puține folosesc prindere universală 1/2".
Cred că nu s-au impus datorită apariției CD. Deși Technics a vândut destule, probabil erau mai scumpe dar Technics a avut și modele mai low. . Păcat, că au câteva avantaje. În primul rând eroarea de citire e zero, lipsă distorsiuni la sfârșitul discului (inner groove distorsions), VTF foarte mic, imposibil de zgâriat discul, diverse automatizări.
Eu dețin 3 astfel de utilaje : TECHNICS SL 15, TECHNICS SL 3, și SHARP RP114.
Primul este o sculă foarte, pot spune, mișto, programabil ca un CD PLAYER, destul de greu pentru dimensiunile sale mici, nu intra deloc în rezonanță chiar și pus pe boxe, nu începe să huruie. Platan greuț, compact (e puțin mai mare ca un plic de disc de 30 cm, LP), și deoarece practic apucă discul și îl presează poate funcționa vertical. Totuși e riscant deoarece îl poți trânti. Calitatea fabricației este premium. Luat din Italia la cutie, avea acul rupt și proprietarul l-a pus la păstrat după ce și-a luat CD PLAYER în 1987. Îl vindea că era nefuncțional. Așa zicea, dar nu am rezistat și l-am luat, la doar 30 euro. Defectele constau în : ac foarte uzat, deoarece a redat multe discuri cu el, și cureaua de la braț slabă, braț desincronizat. Operațiunile de repunere în funcțiune au fost destul de ușoare. Are doza Technics P34, idem Audiotechnica AT300/311, drept pentru care am luat acul din producția curentă. Cureaua comandată de pe un site. Resincronizat brațul, montat cureaua, înlăturat vaselina veche. Acest pick-up sună foarte frumos (după părerea mea) și își menține sunetul și dinamica indiferent de poziție pe disc. Dacă discul e curat și în stare bună, poți să juri că asculți cd, are bass, are înalte, medii, e foarte plăcut la muzica anilor 80, și chiar clasică, practic nu îți vine să crezi că e vinil, decât dacă e un disc cu zgomot mai mare de suprafață . Chiar și discurile cu valuri le iartă. În schimb nu prea se împacă cu cele descentrate, cu gaura centrală și circumferința cu toleranță mare la coaxialitate. Nu le citește, dă eroare. Întâi scanează discul apoi îl redă. Alt neajuns, nu poți peria discul. Trebuie curățat înainte.
Altminteri, scula îmi place, este interesant acest roboțel.
Technics SL3, este în mare, asemănător cu SL15 ca și soluție de bază , adică ideea de bază, tangențial, tot cu mecanismul de citire în capac. Dar se vede că e mai ieftin, mai din clasa buget. Dar chiar și așa, deși plasticos și aparent fragil, este foarte solid. Deși platanul pare masiv, acesta este ușor. De fapt toată scula e ușoară. Cu toate astea nu e rezonant. Transmisie pe curea la platan.
L-am luat tot așa, aparent mort, dar din târgul Valea Cascadelor. Arăta bine, nu stat în pod și zgâriat, doar ceva praf, și pentru doar 85 lei (la negoț) am zis că merită. Nu era mort, motorul mișca, dar cureaua era făcută pastă, cureaua de la braț la fel, și uite așa mi-am stricat o cămașă cu smoala aia de curea. Dar nu a necesitat decât un set de curele și un ac P24. Odată schimbate, și curățat potențiometrele semireglabile, senzorii IR, retensionat ața de la braț (era slabă), gresat și reasamblat, a revenit la viață. Ca și sunet este și el foarte bun, însă parcă mai plăcut la ascultat muzică clasică. Deși sună bine și la italodisco anii 80 și 70 și chiar și 90, adică ce ascult eu.
Deși aparent fragil, nu este. E ca și făcut dintr-o bucată. B&O părea fragil și delicat.
Sharp rp 114 optonica.
Pick-up vertical care citește ambele părți. Are 2 doze. Luat la cutie, nou nedesigilat vreodată. Avea factura în el, și sigiliul de la pungă original la fel și la manualul de folosire. Luat la pachet cu alte scule. Adică dacă le vroiam pe alea trebuia luat și ăsta. Am zis să îi dau o șansă. În primul rând noroc cu tutoriale YouTube, altfel nu o scoteam la liman. Nu avea stecker, astfel că a trebuit să îi montez. O ordinărie turcească, dar destul de bun, nu a crăpat la montare, se vedea că era turcism mai de calitate. Cablu trifilar, cu legătură de masă, dar avea mufă DIN. Cablu masă cuplat la manșon. Tăiată și sudate niște RCA. Probabil era pentru Germania sau Marea Britanie, factura găsită era în germană. De la MEDIAMARKT Frankfurt, 16-07-1982.
Necesita curele, de platan, și brațe. Am găsit în cutie și 2 seturi de ace. Am mai luat și eu unul (se găsesc, se produc). Are doze AT, și nu se pot schimba, adică e fixat pe dozele astea. Brațele erau desincronizate, și nu citea mai mult de 50% din disc, că se comporta ca și când îi dădeai stop. A necesitat curățare și gresare, făcut poziția zero la braț, reglat întrerupătoarele cap cursă și senzorul poziție braț ( coborât /ridicat). Mi-am distrus un weekend cu el, dar i-am dat de cap, avea și releul de comutare a dozelor ușor oxidat, a fost curățat . Citește discuri de 30 și 17. Pentru discuri de 25,are un accesoriu de plastic.
Ca sunet, nu se compară cu technics, e mai bleguț, nu are bass așa puternic ca Technics, pot spune că sună banal. Între timp l-am luat de la copii și le-am dat un Pioneer pl333 pentru povești. (Automatic, nu mă doare capul. Apasă start, pornește, se pune acul, ajunge la cap, se oprește se retrage.). Așa. Revenind la subiect, SHARP e mai mult de efect. Este bine realizat, deși e un pic fragil, dă senzația de delicat, pentru cât e de mare e destul de ușor. E ușor rezonant, deși, dacă îl supui la vibrații externe continuă să citească discul. Dar huruie un pic. Nu se împacă nici ăsta cu discuri descentrate. Cu cele cu valuri, se mai împacă, dar le mai ratează. În caz de ratare, se retrage și se oprește. Adică dacă discul e prea valurit, nu poate citi, și când nu mai poate se oprește. Lucru bun. Stau și mă întreb, cum e Technics SL-V5, dacă are aceleași hibe ca sharp. Pe scurt, nu sună rău, ci doar... Banal. Nu e expresiv sau deosebit la sunet. Poate nici doza nu e grozavă, dar e fixă, nu admite alte doze. Designul însă este de mare efect. Și facilitatea de a reda un disc fără a trebui întors (bun pentru cei comozi).
Am avut și un RP117 de la sharp, dar avea multe angrenaje din plastic sparte și piese lipsă. Astfel că am renunțat la el. Plus timpul.
Deși inițial nu le creditam prea mult, după ce am experimentat câteva, cele de mai sus, precum și un Sony, mi-am schimbat opinia despre ele. Sigur, nu oferă acea plăcere vizuală, a unui pick-up clasic, și farmecul de a muta acul manual (cu riscul de a zgâria discul dacă îți tremură mâna și nu te încumeti a folosi pârghia sau pick-upul nu o are), dar pentru cei cu copii, e o soluție mai ok, mai ales că sunt prietenoase cu discul (VTF mic, și dacă discul nu e ok, (murdar, deformat,) nu citește). Excepția SL3, atât Sharp cât și uneori SL15, au probleme cu discurile colorate. Cu cele transparente (am unul), numai sharp are. Celelalte două nu.
Oferă un confort de utilizare, am văzut chiar și un sistem cu pick-up tangențial cu telecomandă. Dar am văzut și modele slabe calitativ, din astea tangențiale, de la Akai, Sony, Pioneer, Kenwood chiar și Technics, spre sfârșitul anilor 80. Când probabil pick-upul își cam cânta cântecul lebedei. Voi ați interacționat cu așa ceva? Dacă da, ce impresie v-au lăsat?
Cred că nu s-au impus datorită apariției CD. Deși Technics a vândut destule, probabil erau mai scumpe dar Technics a avut și modele mai low. . Păcat, că au câteva avantaje. În primul rând eroarea de citire e zero, lipsă distorsiuni la sfârșitul discului (inner groove distorsions), VTF foarte mic, imposibil de zgâriat discul, diverse automatizări.
Eu dețin 3 astfel de utilaje : TECHNICS SL 15, TECHNICS SL 3, și SHARP RP114.
Primul este o sculă foarte, pot spune, mișto, programabil ca un CD PLAYER, destul de greu pentru dimensiunile sale mici, nu intra deloc în rezonanță chiar și pus pe boxe, nu începe să huruie. Platan greuț, compact (e puțin mai mare ca un plic de disc de 30 cm, LP), și deoarece practic apucă discul și îl presează poate funcționa vertical. Totuși e riscant deoarece îl poți trânti. Calitatea fabricației este premium. Luat din Italia la cutie, avea acul rupt și proprietarul l-a pus la păstrat după ce și-a luat CD PLAYER în 1987. Îl vindea că era nefuncțional. Așa zicea, dar nu am rezistat și l-am luat, la doar 30 euro. Defectele constau în : ac foarte uzat, deoarece a redat multe discuri cu el, și cureaua de la braț slabă, braț desincronizat. Operațiunile de repunere în funcțiune au fost destul de ușoare. Are doza Technics P34, idem Audiotechnica AT300/311, drept pentru care am luat acul din producția curentă. Cureaua comandată de pe un site. Resincronizat brațul, montat cureaua, înlăturat vaselina veche. Acest pick-up sună foarte frumos (după părerea mea) și își menține sunetul și dinamica indiferent de poziție pe disc. Dacă discul e curat și în stare bună, poți să juri că asculți cd, are bass, are înalte, medii, e foarte plăcut la muzica anilor 80, și chiar clasică, practic nu îți vine să crezi că e vinil, decât dacă e un disc cu zgomot mai mare de suprafață . Chiar și discurile cu valuri le iartă. În schimb nu prea se împacă cu cele descentrate, cu gaura centrală și circumferința cu toleranță mare la coaxialitate. Nu le citește, dă eroare. Întâi scanează discul apoi îl redă. Alt neajuns, nu poți peria discul. Trebuie curățat înainte.
Altminteri, scula îmi place, este interesant acest roboțel.
Technics SL3, este în mare, asemănător cu SL15 ca și soluție de bază , adică ideea de bază, tangențial, tot cu mecanismul de citire în capac. Dar se vede că e mai ieftin, mai din clasa buget. Dar chiar și așa, deși plasticos și aparent fragil, este foarte solid. Deși platanul pare masiv, acesta este ușor. De fapt toată scula e ușoară. Cu toate astea nu e rezonant. Transmisie pe curea la platan.
L-am luat tot așa, aparent mort, dar din târgul Valea Cascadelor. Arăta bine, nu stat în pod și zgâriat, doar ceva praf, și pentru doar 85 lei (la negoț) am zis că merită. Nu era mort, motorul mișca, dar cureaua era făcută pastă, cureaua de la braț la fel, și uite așa mi-am stricat o cămașă cu smoala aia de curea. Dar nu a necesitat decât un set de curele și un ac P24. Odată schimbate, și curățat potențiometrele semireglabile, senzorii IR, retensionat ața de la braț (era slabă), gresat și reasamblat, a revenit la viață. Ca și sunet este și el foarte bun, însă parcă mai plăcut la ascultat muzică clasică. Deși sună bine și la italodisco anii 80 și 70 și chiar și 90, adică ce ascult eu.
Deși aparent fragil, nu este. E ca și făcut dintr-o bucată. B&O părea fragil și delicat.
Sharp rp 114 optonica.
Pick-up vertical care citește ambele părți. Are 2 doze. Luat la cutie, nou nedesigilat vreodată. Avea factura în el, și sigiliul de la pungă original la fel și la manualul de folosire. Luat la pachet cu alte scule. Adică dacă le vroiam pe alea trebuia luat și ăsta. Am zis să îi dau o șansă. În primul rând noroc cu tutoriale YouTube, altfel nu o scoteam la liman. Nu avea stecker, astfel că a trebuit să îi montez. O ordinărie turcească, dar destul de bun, nu a crăpat la montare, se vedea că era turcism mai de calitate. Cablu trifilar, cu legătură de masă, dar avea mufă DIN. Cablu masă cuplat la manșon. Tăiată și sudate niște RCA. Probabil era pentru Germania sau Marea Britanie, factura găsită era în germană. De la MEDIAMARKT Frankfurt, 16-07-1982.
Necesita curele, de platan, și brațe. Am găsit în cutie și 2 seturi de ace. Am mai luat și eu unul (se găsesc, se produc). Are doze AT, și nu se pot schimba, adică e fixat pe dozele astea. Brațele erau desincronizate, și nu citea mai mult de 50% din disc, că se comporta ca și când îi dădeai stop. A necesitat curățare și gresare, făcut poziția zero la braț, reglat întrerupătoarele cap cursă și senzorul poziție braț ( coborât /ridicat). Mi-am distrus un weekend cu el, dar i-am dat de cap, avea și releul de comutare a dozelor ușor oxidat, a fost curățat . Citește discuri de 30 și 17. Pentru discuri de 25,are un accesoriu de plastic.
Ca sunet, nu se compară cu technics, e mai bleguț, nu are bass așa puternic ca Technics, pot spune că sună banal. Între timp l-am luat de la copii și le-am dat un Pioneer pl333 pentru povești. (Automatic, nu mă doare capul. Apasă start, pornește, se pune acul, ajunge la cap, se oprește se retrage.). Așa. Revenind la subiect, SHARP e mai mult de efect. Este bine realizat, deși e un pic fragil, dă senzația de delicat, pentru cât e de mare e destul de ușor. E ușor rezonant, deși, dacă îl supui la vibrații externe continuă să citească discul. Dar huruie un pic. Nu se împacă nici ăsta cu discuri descentrate. Cu cele cu valuri, se mai împacă, dar le mai ratează. În caz de ratare, se retrage și se oprește. Adică dacă discul e prea valurit, nu poate citi, și când nu mai poate se oprește. Lucru bun. Stau și mă întreb, cum e Technics SL-V5, dacă are aceleași hibe ca sharp. Pe scurt, nu sună rău, ci doar... Banal. Nu e expresiv sau deosebit la sunet. Poate nici doza nu e grozavă, dar e fixă, nu admite alte doze. Designul însă este de mare efect. Și facilitatea de a reda un disc fără a trebui întors (bun pentru cei comozi).
Am avut și un RP117 de la sharp, dar avea multe angrenaje din plastic sparte și piese lipsă. Astfel că am renunțat la el. Plus timpul.
Deși inițial nu le creditam prea mult, după ce am experimentat câteva, cele de mai sus, precum și un Sony, mi-am schimbat opinia despre ele. Sigur, nu oferă acea plăcere vizuală, a unui pick-up clasic, și farmecul de a muta acul manual (cu riscul de a zgâria discul dacă îți tremură mâna și nu te încumeti a folosi pârghia sau pick-upul nu o are), dar pentru cei cu copii, e o soluție mai ok, mai ales că sunt prietenoase cu discul (VTF mic, și dacă discul nu e ok, (murdar, deformat,) nu citește). Excepția SL3, atât Sharp cât și uneori SL15, au probleme cu discurile colorate. Cu cele transparente (am unul), numai sharp are. Celelalte două nu.
Oferă un confort de utilizare, am văzut chiar și un sistem cu pick-up tangențial cu telecomandă. Dar am văzut și modele slabe calitativ, din astea tangențiale, de la Akai, Sony, Pioneer, Kenwood chiar și Technics, spre sfârșitul anilor 80. Când probabil pick-upul își cam cânta cântecul lebedei. Voi ați interacționat cu așa ceva? Dacă da, ce impresie v-au lăsat?