hondaru wrote: Cred ca este mai mult o indeletnicire pentru cei ajunsi la pensie...eu unul mai am pana acolo si timpul de ascultat (nu mai vorbesc de reglat) s-a redus considerabil. De-aia prefer CD-ul sau chiar flac-ul cateodata...offf ....
citesc cu uimire si ma gandesc, poate ti-a furat cineva nickname-ul! Nu stiam ca preferi flac-ul! Sau poate vrei sa dai bine la popor?!.... (ca tot e la moda).
In opinia mea totul e fix pe dos de ceea ce spui. Vinilul este o modalitate ieftina de a ajunge la un sunet de calitate. Evident, pentru cine este interesat de sunet de calitate, nu discutam aici despre fondul muzical pus pentru momentele cand ai alte activitati. Dupa cum sti (si de aceea ma uimeste ceea ce ai scris!) LP-urile second hand sunt ieftine sau chiar foarte ieftine. Doze "vintage" care suna absolut decent se gasesc ieftin sau chiar foarte ieftin. Ca preu de phono se poate folosi un amplificator integrat "vintage", unele care costa mai nimic au preuri phono minunate. Nici macar nu e nevoie de cabluri phono scumpe, nobile, criogenate pe planeta Marte, exista matze pe care le gasesti gratis si care suna excelent pe phono. Insa ceva tot trebuie, putina munca si putin efort. Cu reglajul iar ai exagerat aiurea. Cat iti ia sa reglezi un pickup?! Mie nici juma' de ora nu-mi ia ca sa nu spun 10 minute. Spui de treaba asta ca si cand ar dura o viata sa reglezi!
Sau poate ajungi sa reglezi intruna dintr-o obsesie care nu e legata de sunet si muzica. Chiar si ideea ca e complicat si ai prea multe variabile e legata tot de o stare nefasta, cand ajungi sa te obsedeze ca, "
daca se poate mai bine?!", probabil e o afectiune compulsiva, o incapacitate de a fi impacat cu tine insuti, o incapacitate de a face pace cu tine si viata ta.
Intotdeauna se poate mai bine cum se poate si mai rau dar atunci cand te obsedeaza posibilitatea vasta de a modifica, mai degraba problema asta pleaca din tine si nu e cauzata de factori reali sau exteriori.
Eu am multe trancote pickup, multe doze, multe preuri phono si pot spune in cunostinta de cauza ca nu e ieftin,
este indecent de ieftin! Inca o data adaug, doar atunci cand te intereseaza cu adevarat muzica si calitatea audio care-ti permite o intelegere mai buna a muzicii. Nu altceva, nu ergonomia, nu sa pui muzica cand joci pe PC sau dai cu aspiratorul, nu sa-ti umpli timpul aiurea cand nu ai chef de nimic pentru ca te sacaie ceva prin jur!
Parerea mea e ca treaba sta cam asa:
1) ca sa te bucuri de vinil trebuie sa ai un sistem de amplificare, boxe + amplificare + cabluri, toate astea sa sune bine. Dupa aia intelegi imediat (simplu, ascultand!) care e diferenta intre digital si analogic, recte CD si LP ca pe flac nu-l pun la socoteala, e zgomot de dat cu aspiratorul.
2) ca sa te bucuri de vinil trebuie sa te pretuiesti pe tine insuti, sa intelegi cat valoreaza timpul tau cu adevarat fara sa-l risipesti aiurea, sa intelegi ca putin si bun e preferabil la mult si prost. Sunt sigur, inafara de cei mai putin norocosi care nu au de munca, ceilalti nu avem cine stie ce timp liber. In cazul unora au nevestele lor grija sa nu aiba niciodata cu adevarat timp liber pentru ei, sa-i transforme defapt in roboti casnici.
Ei bine, daca tinem cont cat de putin timp liber avem, cred ca
a asculta ceva de calitate conteaza mai mult decat a avea milioane de ore de muzica pe un server si a fi magulit de ideea ca ai acces la orice (cand defapt nu ai timp sa consumi ce ai adunat iar calitatea de rahat nu-ti permite intelegerea muzicii cu adevarat!).
Ma refer la actiunea de a asculta, nu a derula, nu a face skyp sau zapping! Astea sunt mai degraba metode de ars gazul de pomana, metode elaborate de a nu face defapt nimic, de a consuma timpul (tau) in zadar! E si o afectiune cumva psihica, unii sunt atat de depresivi ca nu au chef de nimic si ajung intr-un stadiu legumicol-agitat, practic ajung intr-un paradox real. Cand iti pierzi
tihna de a te bucura de muzica (nu de scule, de muzica!), iti pierzi defapt directia si e pericol sa-ti pierzi si bunul simt care e defapt singurul reper, singura referinta intr-un Univers al tuturor posibilitatilor (bune si rele).
Practic, daca te pretuiesti pe tine insuti, daca iubesti muzica (mai mult decat sculele audio sau alte ocupatiuni colegate) ajungi la concluzia simpla, calitatea audio conteaza mai mult decat cantitatea audio, decat ergonomia, derularea, detinerea de miliarde de fisiere stocate, apasarea pe un buton, posibilitatea sa dai cu aspiratorul si sa amesteci in ciorba fara grija ca s-a terminat placa, etc, etc! Si atunci calea cea mai simpla este batranul LP. Despre care constant se spun povesti pe net cum ca ar necesita nu stiu ce manopera complicata, reglaje infinite, doze care costa cat o casa, etc, etc.
Mi se pare cu atat mai aberant cu cat dealungul vremii am ascultat table care au costat pur si simplu indecent de putin si care suna minunat, in asa hal ca dupa o vreme daca pui un cdplayer ti se pare ca asculti manea din galena! (dar pentru asta trebuie totusi sa ai cu ce amplifica trancota pikcup, statie, sarme, boxe, acustica cat de cat normala, aranjament si mai ales,
linistea de a fi lasat in pace macar putin pe timpul tau!). Dar am ascultat si asistat si la experimente de top cu table scumpe, surse digitale si mai scumpe, mega sisteme care costa cat o casa, etc! De exemplu, in cazuri deastea diferenta intre un cablu phono si alt cablu phono era de la cer la pamant. Potriveala, reglajul cat de cat corect contau insa oricum era minunat. Si una este sa compari o sursa digitala care costa peste 10.000 euro cu un pickup de 400 euro, alta e sa compari lucruri care costa cumva prin aceeasi zona de pret.
Si intr-un final eu zic a nustiucata oara -
putem sa ne respectam pe noi insine sau nu ?! Asta e intrebarea.