Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?
Posted: 20 Mar 2015, 07:05
Micky, daca o sa ne ti la curent de acolo despre aventurile tale cu vinilul in America, eu (si in mod cert multi altii de aici) iti multumesc (iti multumim) frumos inca de pe acum! Aici in RO experienta cu vinilul este la cote reduse din motive evidente, asa ca un compatriot plecat in expeditie este pretios!
Despre Graham eu stiu ca tot rumanul doar din poze pe net. Si mie mi-a picat cu tronc cand am vazut acum cativa ani (evident, pe net!). Pentru omul muncitor din America nu e un capat de tzara, din cate stiu in medie un brat se poate gasi chiar si cu vreo 2500 dolarei.
Dar mai sunt si altele foarte interesante. Aici pe forum avem un confrate care iti va fi vecin peste gard (deoarece locuieste in Canada), porto.
In calitatea mea de pucelus care inca nu a disparut din cotez (apropos, porto, era sa cad sub masa de ras cand ti-am citit ieri postarea de mai sus! ) depun marturie ca fratele porto este cel mai expert din tot forumul asta in materie de table, brate, placi si multele indeletniciri viniloase. Astfel, Micky, ai putea sa-i ceri o parere avizata deoarece cate table, brate si LP-uri a rulat porto nu visam noi pe aici prin Romania. Probabil vei afla ca Graham e fain dar sunt altele si mai faine, probabil chiar mai ieftine.
Oricum, USA e locul potrivit pentru astfel de pasiuni, pe acolo se gaseste orice exista la ora asta in domeniu, preturile sunt cele mai bune si exista multi pasionati care in loc sa se porcaie pe forumuri (asa cum facem noi mioriticii) isi impartasesc liberi, destinsi si civilizati experientele personale care mai de care.
Deocamdata in ceea ce ma priveste cu experienta mea in domeniul vinilos (atat cata e, putina) sunt mai degraba orientat catre table britanice si nemtesti. Ca sa dau doua exemple care-mi sunt mie dragi, Roksan si Transrotor. Dealtfel ultimul mentionat e destul de raspandit si prin USA.
Ce-ti mai pot spune, tot din umila mea experienta, exista table foarte scumpe, mari, grele, impozante, leshini cand le vezi in poza, te freci la ochi cand le vezi real-life.... dar care nu suna Muzica!.... Multe capodopere din astea fac orice altceva, mai putin sa "faca" Muzica. De exemplu, rezolutie pana auzi (vorba cuiva ) ultima basina trasa in sala in ultimul rand.... dar Muzica ciu-ciu. Alt exemplu, precizia sunetului de ceas elvetian, isi regleaza si caile ferate timpul dupa ele.... dar ce folos?! Nu canta Muzica!.... Si tot asa!
Astfel, cea mai mare gaselnita e "trancota" care inainte de toate ti se baga pe sub suflet. Si in cazul asta din cate am observat, nu se pot gasi cu ochiul liber, dupa kile, pret, design, nume sonor, etc, trebuie incalecate. E cumva ca-n basmul lui Harap Alb care a intrat in grajd si a ales martoaga din spate in loc sa aleaga armasarii focosi din fatza.
Bafta si tie! Nu uita sa ne scrii!
Despre Graham eu stiu ca tot rumanul doar din poze pe net. Si mie mi-a picat cu tronc cand am vazut acum cativa ani (evident, pe net!). Pentru omul muncitor din America nu e un capat de tzara, din cate stiu in medie un brat se poate gasi chiar si cu vreo 2500 dolarei.
Dar mai sunt si altele foarte interesante. Aici pe forum avem un confrate care iti va fi vecin peste gard (deoarece locuieste in Canada), porto.
In calitatea mea de pucelus care inca nu a disparut din cotez (apropos, porto, era sa cad sub masa de ras cand ti-am citit ieri postarea de mai sus! ) depun marturie ca fratele porto este cel mai expert din tot forumul asta in materie de table, brate, placi si multele indeletniciri viniloase. Astfel, Micky, ai putea sa-i ceri o parere avizata deoarece cate table, brate si LP-uri a rulat porto nu visam noi pe aici prin Romania. Probabil vei afla ca Graham e fain dar sunt altele si mai faine, probabil chiar mai ieftine.
Oricum, USA e locul potrivit pentru astfel de pasiuni, pe acolo se gaseste orice exista la ora asta in domeniu, preturile sunt cele mai bune si exista multi pasionati care in loc sa se porcaie pe forumuri (asa cum facem noi mioriticii) isi impartasesc liberi, destinsi si civilizati experientele personale care mai de care.
Deocamdata in ceea ce ma priveste cu experienta mea in domeniul vinilos (atat cata e, putina) sunt mai degraba orientat catre table britanice si nemtesti. Ca sa dau doua exemple care-mi sunt mie dragi, Roksan si Transrotor. Dealtfel ultimul mentionat e destul de raspandit si prin USA.
Ce-ti mai pot spune, tot din umila mea experienta, exista table foarte scumpe, mari, grele, impozante, leshini cand le vezi in poza, te freci la ochi cand le vezi real-life.... dar care nu suna Muzica!.... Multe capodopere din astea fac orice altceva, mai putin sa "faca" Muzica. De exemplu, rezolutie pana auzi (vorba cuiva ) ultima basina trasa in sala in ultimul rand.... dar Muzica ciu-ciu. Alt exemplu, precizia sunetului de ceas elvetian, isi regleaza si caile ferate timpul dupa ele.... dar ce folos?! Nu canta Muzica!.... Si tot asa!
Astfel, cea mai mare gaselnita e "trancota" care inainte de toate ti se baga pe sub suflet. Si in cazul asta din cate am observat, nu se pot gasi cu ochiul liber, dupa kile, pret, design, nume sonor, etc, trebuie incalecate. E cumva ca-n basmul lui Harap Alb care a intrat in grajd si a ales martoaga din spate in loc sa aleaga armasarii focosi din fatza.
Bafta si tie! Nu uita sa ne scrii!