HIFI-STEREO.EU

Salutare tuturor!
Am un phono stage C. Audio Azur 640P pe care-l folosesc pe MC. Sunt tare multumit de el, dar ma intreb ce as putea lua un pic peste. Cam pana in 200, maxim 300 euro.

De exemplu, mi-a atras atentia un Atoll P200. N-are operationale, este cu tranzistori, cu componente discrete in clasa A.

http://www.atoll-electronique.com/phono-modules.php" onclick="window.open(this.href);return false;

Stiti ceva de el, l-a audiat/testat cineva?
Mersi

Dynavector P75 MK II este mai bun decat ce ai acum.
Dar ca sa vezi cu adevarat daca exista o diferenta trb ca si celelalte scule pe care le ai sa te ajute sa auzi diferenta.

ionutz, Cambridge 640 am avut si eu de mult. Printre multe altele din productia noua si veche (vintage).
In opinia mea ca sa iei un pre phono din productia noua in ziua de azi si sa fie macar decent, iti trebuiesc bani mai multi decat 300 euro. Cam de la 1000 euro in sus incepem sa discutam de preuri phono (de noi).
La banii tai solutia cea mai buna este vintage. De exemplu un amplificator integrat anii 70...80, astea fiind in general mai ieftine decat preurile separate din aceleasi perioade (si care sunt in medie superioare insa rare de gasit). Oricum, la banii astia, cautand cu atentie poti gasi amplificatoare vintage cu parte phono chiar foarte buna. Evident, se utilizeaza foarte simplu, bagi doza la phono input si scoti semnalul de la orice iesire REC out (in felul asta semnalul iese direct din etajul phono MM/MC).
Unicele dezavantaje, marimea/consumul/caldura (dar cum majoritatea sunt in clasa A/B nu vor consuma prea mult in repaos) precum si vechimea (contacte, potentiometre care haraie, condensatori uscati sau cursi, cablaje coapte, etc).
Nu pot sa-ti dau o lista vintage si nici nu are rost. Sunt sute, mii de modele in prezent ieftine si sub bugetul tau care contin etaje phono la care pocnitorile chinezesti mentionate mai sus nici nu viseaza. In primul rand pentru ca sunt facute cu "minunatele" componente chinezesti (condensatori, tranzistori, rezistente, diode, etc) in comparatie cu aceste vintage "made in Japan" in proportie de 100% (pe vremurile alea pana si sarmele erau fabricate in Japan).
Evident, au fost si branduri europene pe vremurile alea, dar erau lucrate ceva mai rasarit de cum lucrau sovieticii cu picioarele incaltate, adica niste chestii ciobanesti la care repari garantat in ziua de azi si in diferenta crunta fatza de ceea ce au facut japonezii (adica la o calitate zdrobitor superioara).
Deci, in opinia mea la banii astia unica solutie decenta este vintage.
Ca o simpla observatie personala, am senzatia ca in ziua de azi nu mai stiu sa proiecteze o corectie RIAA decenta, habar nu mai au sa faca preuri phono. Mai sunt putini care stiu in ziua de azi pentru ca au pastrat o traditie continua din vremurile demult apuse, exemplu, LAMM, BAT, Accuphase, Audio Research, Luxman, etc,etc (toate la "scoruri" cu mult peste 300 euroi).

uite ceva bun pe linia care a zis momolo

http://www.canuckaudiomart.com/details/ ... amplifier/" onclick="window.open(this.href);return false;

ok, mersi. dar cred ca si cele vechi sunt mai greu de gasit si trebuie umbalt prin ele si schimbat sau reparat ceva pe acolo. Avantaje si dezavantaje.

Am avut okazia sa ascult la mine acasa un Unison R. Simply Phono. Foarte frumos, foarte aratos, cu alimentare separata. Nu s-a potrivit la mine. Avea un zgomot de fond cam mare, mult mai mare comparativ cu C. Audio. Era deranjant, enervat. Mi-a parut rau dupa el cand l-am trimis indarat, ca era la un pret foarte bun, desi depasea bugetul meu.

Salut ionutz

Asa cum ai fost sfatuit mai sus in legatura cu pre-ul de phono in acea suma de bani e bine sa mergi pe ideea de a lua un amplificator vintage, eu personal am in al doilea sistem un amplificator Luxman L-410 din anul 1978 care presteaza foarte bine si care ma surprinde prin calitatea realizarii partii de preamlificare phono, este adevarat ca la acea vreme sursa de baza era pick-up-ul si magnetofonul si din aceasta cauza se acorda foarta multa atentie etajului si intrarii phono. Nu spun ca nu ar exista preamplificare buna sub suma de 1000 de euro dar putin probabil sa fie la nivelul de calitate la care e facut acest etaj in amplificatorul meu. Personal iti recomand sa cauti sa cumperi un amplificator din acea perioada pana in anii 84-85 cand apare cd-player-ul si sursa de vinil cade intr-un con de umbra foarte rapid. Exista si riscul de a avea probleme cu amplificatorul din cauza vechimii dar pentru a avea ceva de calitate la bani mai putini asta e o solutie buna.

Bafta!

ok, mersi.

Deci, un Luxman, un Yamaha. Dar ceva gen Sony, Marantz, Denon, Pioneer merita?

O sa primesc pentru auditie un preu Yamaha C2

Preul Yamaha foarte bun. Ofera un sunet mai plin, mai bogat.
As putea acchizitiona un preu Scott Alpha 1 impreuna cu puterea Alpha6. N-am posibilitatea sa-l testez. Stiti ceva despre el?

Nu cumpara NIMIC in audio fara sa testezi inainte la tine acasa !!!

Incurajati de explozia de vanzari de viniluri cu cresteri de peste 50% an de an, in ultimi 5 ani, producatorii acestora au inventat si o lozinca sa dea la ficat cd-ului:
"CD's aren't music, they're data"...intr-un fel au dreptate.

Vinilul a spart vanzarile atat ptr cei trecuti de 40 de ani - nostalgici cat si ceva pustime (la noi inca asculta Delia Matache in casti prin tramvaie). Ceea ce capteaza este colectionarea lor, ambalajul grafic de exceptie si faptul ca tii ceva mare in mana (nu va ganditi la prostii ) ce iti dezvolta un simt al proprietatii. Ceea ce e mai nasol, mai ales in ceea ce ma priveste, este ca titlul albumului pe lateral este scris foarte mic si trebuie sa cam faci eforturi ochiometrice de cautare prin raft. Chiar si la vinilurile noi basul si media este mai aerisita, mai placuta urechii.

La vinil mai exista magia achizitiei albumului preferat, - un sentiment pierdut în era plăcerii imediate oferite de Apple şi Amazon.(aiff, mp3, flac etc)

TomJones wrote:Ceea ce e mai nasol, mai ales in ceea ce ma priveste, este ca titlul albumului pe lateral este scris foarte mic si trebuie sa cam faci eforturi ochiometrice de cautare prin raft.

Exista un avantaj - cand rascolesc prin ale mele intotdeauna gasesc sa ascult cu totul altceva decat pornisem sa caut; e ca pe net, cauti una si gasesti alta, viata e plina de surprize.

Ptr cei ce doresc folii de plastic protectoare ptr vinil (coperti exterioare) am gasit la noi cu 100 lei/100 bucati (nu stiu ce grosime au de 2, 3 sau 4 mq). Au si coperti interioare de hartie...

http://www.djsuperstore.ro/product--cop ... -2765.html" onclick="window.open(this.href);return false;

http://www.djsuperstore.ro/product--pli ... -2756.html" onclick="window.open(this.href);return false;

http://www.djsuperstore.ro/product--pli ... -2755.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Eu in ultimul timp am dat-o pe vinil mai des.(or fi de vina si lapmasele?!) Multe albume le am in dublu format cd/vinil. In primul rand pickup-ul te relaxeaza si te face sa te simti mai bine. Sa nu fiu inteles gresit, nu vreau sa intru in discutii cu creionul si hartia, cercetand cum e treaba cu dinamica vinilului. Vinilul e altceva in primul rand. Nu are dinamica cd-ului, dar mediile si basul sunt mai reale si mai placute. Ma refer la vinilurile noi (ca cele vechi nu mai sunt, dar sunt mult mai bune calitativ). Multi imi spun ca e aiurea sa asculti cu "pocneli", "fasuri" samd...La cele care mi le-am cumparat, noi , nu ai parte de asa ceva, sunetul este bun. Multi poate prefera la vinil chiar sunetul de "cartofi prajiti" pe fundal, dandu-le o stare de bine. Eventualele pocnituri sunt indepratate prin stergerea prealabila a discului cu o perie antistatica ce nu costa mai mult de 30-40 de lei. Zgarieturile nu pot fi indepartate, dar astea se intalnesc la vinilurile vechi harjaite pe pickupuri gen unitra in plina "epoca de aur"...
In primul rand cd-ul are un sunet cristalin si clar, dar rece. Vinilul, la fiecare ascultare iti vei da seama ca e real, se "consuma", dar in acelasi timp iti ofera si ceva original plin de incarcatura istorica si rafinament acustic. Merge seara ascultat pe vinil ceva minimalist gen triouri de pian, vioara, bas sau ceva vocal, sau un old jaz captivant. Atmosfera care o creaza este unica: cd-ul e un pic altfel, mai "tipator" - (foarte calitativ, totusi), dar lipsit de originalitate in comparatie cu vinilul. Sunt zile cand vii prea obosit si tracasat ca sa ai nevoie de ceva muzica sa te "energizeze", iar atunci vinilul are un rol magnific. Merge de minune si un pahar de vin/cognac in timp ce asculti un vinil, iar fumatorii sa-si faca rost de un trabuc bun, asta ca tabietul sa fie complet...