Se poate ca un pick up tangential sa aiba mai multe probleme, decat unul standard. Ma gandesc si la cdplayer le care aveau citirea pe verticala, un design spectaculos, dar cu o fiabilitate scazuta!
........................................................
Un audiofil va ajunge inevitabil la vinil ? Hm..din punctul meu de vedere, ideea este eronata si trimisa cu forta la inaintare..In alta ordine de idei, ar trebui sa revenim la ..Muzica, ea fiind in definitiv alegerea noastra cea de toate zilele. In primul rand, ar trebui sa fim melomani cu gusturi alese, fini mirositori ai muzicii cu adevarat bune, si nu doar simpli..audiofili ! (ce i, aia ? )
Personal gandesc la alegerea unei surse, se va avea in vedere genul de muzica preferat !
Se stie, ca de la inceputul anilor 90, la inregistrarile unui album, in marile studiouri magnetofoanele analogice au fost inlocuite de componente mult mai simple, de ex. convertoare digitale, calculatoare, mese de mixaj..
Eu sunt amuzat de cei care isi strang vinyle noi, digitale, numai asa (vezi, Doamne) sa fie si ei in pas cu moda, sau sa faca parte dintr o anumita elita. In acest caz, este de preferat un compact disc sau un format rezolut, macar ca acesta nu are uzura mecanica !
Sa imi retrag sutele de cd ri pe benzi de magnetofon sau pe casete turcesti ? Sunt un milionar in dolari ? Am asa multi bani de aruncat pe apa sambetei ? Sa aud..cum si ce anume ??
Amatorii de muzica preclasica, aici incluzand mai multe perioade, cea medievala, Ars Nova, Ars subtilior, renascentista, baroca etc..NU vor avea multe optiuni valabile pe un vinyl !
Desigur, sunt si LP uri valoroase cu muzica baroca, inregistrari provenite din anii 70, in speta de la marile case de discuri (Teldec, Vanguard, Archiv Produktion, Deutsche Grammophon, Erato, EMI, Philips, DECCA, London, Astree, L Oiseau Lyre, Harmonia Mundi France, Virgin, Sony, Denon, Eterna, Supraphon, Opus..), dar care vor fi din ce in ce mai rare spre sfarsitul anilor 80.
In anul 1982, odata cu aparitia pe piata a formatului digital, noile productii discografice vor fi editate in genere pe suport digital, variantele pe vinyl nu vor mai avea majoritatea pana la disparitia lor totala de pe piata. Numai pomenesc ca sunt extrem de putine, comparativ cu miile de titluri, sute de ansambluri valoroase (mult mai BUNE ca cele din perioada analogului, asta i situatia!), zeci de case NOI de discuri care vor lucra la foc continuu, pana in prezent ! Observ o exuberanta a formatiilor de muzica preclasica formidabila in Occident, precum si aparitia a numeroase case de discuri, noi.
Sa nu ne uitam in curtea Veche nr. 43, ea NU exista.. (adica Romania nu conteaza, in afara de corul Madrigal si organistul Hans Eckart Schlandt !)
Mai mentionez ca pe langa numarul relativ mic de formatii ce se pot compara din punct de vedere valoric, cu cele nascute in anii digitalului, si opusurile alese inregistrate, sunt cam putin in comparatie, cu ce s a scos dupa anii 83, 84.
In schimb iubitorii muzicii clasice, incepand cu Haydn si mergand pana la compozitorii muzicii contemporane, a scolilor nationale, amatorii de opera, jazz traditional si clasic, muzica progresiva si rock ul anilor 50, 60, 70, 80..ei toti, sunt perfect indreptatiti sa si aleaga vinyle si un pick up din toate perioadele lor istorice.
Pentru cei care sunt deja plini de cd ri pe tejghele, eu vad solutia de mijloc si anume un cdplayer cu 4 valve ECC 83 in bufferul analogic, cu posibilitati multiple de upgradare si toate acestea la un pret relativ suportabil, de doar..3000 euro.
Aceasta sunt punctele mele de vedere, nu loviti saxofonistul..
.........................................................................
Citeam intr un interviu dat de Paul O Dette (unul din cei mai marii lutisti ai lumii, pe langa Hopkinson Smith), intrebat fiind, ce anume i l simte sa fie mai tracasat..un recital live sau inregistrarea unui album ?!...
Raspuns promt>Inregistrarea unui disc !
De ce? (reporter)
Raspuns>In ultima perioada au inceput sa fie folosite pe scara larga, acele microfoane cu o mare sensibilitate, ce iti dau in vileag toate imperfectiunile inerente! De aceia, eu as prefera la viitoarele mele inregistrari, sa impun folosirea microfoanelor vintage, care sunt mult mai permisive cu un solist!
Magistrul are dreptate aici, ascultand discurile aparute noi, cu diferiti lutisti (o ureche avizata isi da seama imediat)..se pot sesiza pe langa f. multe microdetalii si unele scapari si inadvertente de la partitura (avantajul unor casti bune) si ..respiratia sacadata!
De asta trebuiesc alesi, DOAR MAESTRII !
Paul O Dette este un fenomen, el fiind perfect atat in munca lui de studio, avand albume interpretate impecabil, cat si in recitalele sale, unde NU cunoaste greseala ! Ii pot imputa doar acea robotizare si pe alocuri lipsa starii emotionale..
Imi povestea un amic din Canada care l a vazut intr un concert..canta perfect, NU da nici un bis, se ridica, saluta scurt si pleaca !..Nimic de senzatie, auditul de multe ori ramane ..neterminat, dezorientat..