Citind discutia de mai sus mi-am adus aminte de bancul cu pictorul, elefantul, crocodilul si sarpele. Cica pictorul dupa ce termina un tablou in care o picteaza pe nevasta-sa, se duce sa ceara parerea la elefant. Acesta ii spune ca tabloul este minunat insa are un singur neajuns, nu are trompa. Crocodilul spune ca tabloul este minunat dar are un singur neajuns, prea putini dinti. In final sarpele apreciaza si el tabloul ca fiind minunat cu o unica obiectie, are prea multe picioare si maini.
Fiecare masoara si apreciaza lumea dupa propriile pasiuni si interese de moment. Cel care are tangential spune ca tangentialul este varful dealului. Cel care are motor de masina de spalat cu fulie (careia acum ii spune "idler" in romaneste) spune ca asta e Sfantul Graal cu unica grija sa aiba sub el o placa de mormant de la Belu ca sa nu vibreze motoroiul. Etc, etc.
Realitatea e intotdeauna mai simpla decat aceste discutii sterile la modul general - sistemul de redare al LP-ului desi are la baza cel mai simplu principiu din audio, depinde de atat de multe variabile incat e greu de emis legi Universale.
Eu unul am ascultat tot soiul de pickup-uri. E foarte greu, defapt imposibil daca e sa fim onesti (
...dar e plictisitor astfel) sa detectezi ce este "de vina"? Boxele, acustica, ampliful, pickup-ul, doza, preul phono sau cablurile ?! Chiar si daca-l ai la domiciliu tot e greu, trebuiesc comparate multe variabile, prea multe chiar. Cine are rabdare si dotare ?! Mai nimeni inafara de vreun dealer cu depozitul plin si timp toata ziua la dispozitie caz in care "concluziile" vor fi viciate inerent (si aproape firesc) de interesele comerciale.
Totusi, tind sa-i dau dreptate lui
VTP. Tangentialele nu au prins la grosul plutonului din motive intemeiate. Au fost facute in perioada de glorie hifi mai mult de sport, asa cum o firma auto investeste intr-un proiect de masina pentru raliu sau F1, chestie de prestigiu.
Am ascultat si eu in unele ocazii acel Pioneer 1000 si nu mi se pare deloc prost insa are o limitare, are sunetul lui propriu, la un moment dat nu merita sa plusezi pentru doza, preu si chiar sistem pe parte de amplificare, aparatul suna intr-un fel al lui si asta este, atata primesti. E foarte bun chiar si pentru pretul lui second hand (scumpicel), problema fiind cum toata lumea stie, vechimea si uzura, aparatul asta fiind delicat si aproape imposibil de reglat asa cum l-a facut fabrica acum o mie de ani, singurii care stiau si aveau sculele sa-l regleze perfect. In timp unele componente deviaza atat electric cat si mecanic, asta e una din probleme. Nici nu sti pe la cine a mai fost aparatul si ce a facut cu el sau ce malversatiuni a suferit dupa care daca e nevoie de reglaje si reparatii, avem o mare problema! Un pickup conventional simplu si clasic e cu totul altceva daca vine vorba de reglaje si reparatii, mult mai simplu si posibil de reparat/reglat. Pana la urma solutia cea mai simpla e si cea mai buna.
Eu unul nu pot spune ca tangentialul este superior. Depinde de model si combinatie doza+cabluri+preu. Totusi daca e sa vorbesc la modul general (ca asa sunt discutiile pe forumuri
) as spune ca tangentialele se aseamana mai mult cu digitalele (CD, SACD) printr-o anume senzatie de precizie care se plateste printr-o muzicalitate mai redusa. Probabil unii producatori au ajuns la concluzia ca sistemul clasic e mai usor de facut sa sune muzical decat tangentialul.
Cat despre idler, nu stiu ce sa spun, unii sunt cazuti pe spate (cei cu fenomenul Lenco care-mi seamana mai degraba cu fenomenul Oppo) dar stiu un lucru, motorul se aude in sunet, nu ai cum face fulia aia sa nu transmita ceea ce e firesc sa transmita si motor perfect fara vibratii nu exista cum nu exista nici randament 100% in natura.
Sau mai ai o solutie, amplificarea si boxele nu pot reda partea de jos a spectrului si astfel ai scapat de huruit (dar si de muzica
).
Mai recent, judecand problema in ansamblu, am senzatia ca este de dorit un cuplu cat mai mare indiferent de metoda, belt, DD, idler (la principiul belt cuplul este inerent mic si afectat. De aceea unii pun 3 motoare la un platan).
Dar cum in electronica totul se reduce la o balanta intre castig si pierdere, un cuplu mai mare aduce un zgomot mai mare. Totusi cred ca exista pe undeva o marja, un cuplu prea mic nu aduce un sunet prea fericit. Asta se poate proba si la ochi, vedem in ce masura platanul care se invarte opune rezistenta la franare. In cazul asta puterea mai mare (= cuplu mai mare) da mai multa "viata" in sunet, atribut opus sunetului lesinat, flescait.
Care ar fi problema ?! Exista un fenomen mecanic care seamana cu jitterul din digital. Sunt chestii micro, de exemplu un motor DD merge in impulsuri si lucrul asta e rau. De aceea unii au facut mai multi poli la motorul DD insa nici asa nu scapi de problema. Altii (si asta cred ca e calea) au facut un controller mai bun pentru motorul DD clasic pe care l-au facut mai puternic (evident, cu neajunsul sa bage si zgomot mai mult). Beltul are neajuns din cauza elasticitatii curelei de cauciuc si de aceea unii pun curele rigide, de exemplu ata de chirurgie, am auzit si de ata dentara. Platanul mai greu ajuta in cazul sistemului belt drive insa nici asta nu e leacul universal, sunt table usoare care suna mai bine ca altele grele (si mult mai scumpe).
Insa, personal deocamdata daca ar fi sa aleg intre principii prefer reteta clasica de brat si motor DD de cuplu cat mai mare. Nu spun ca asta suna cel mai bine, spun ca asta mi se pare cel mai practic (cost/efect) si e chiar si ergonomic.
Apropos de Pio 1000, intradevar, ii trebuie o doza mai greutza cu compliance mai coborat. Au mers bine pe asta doze de peste 7...8 grame, nici intr-un caz dozele usoare sau ultra-usoare. Si as merge (in cazul acestui Pio 1000) pe MC, asa mi s-a parut mie ca e mai potrivit la MC desi mie unul imi place mai mult MM-ul. Defapt mie imi plac mai mult solutiile cat mai simple.