Sunt perfect constient ca testul de mai jos nu are reprezentativitate statistica, fiind facut acasa cu mijloace rudimentare si cu oarece atitudine subiectiva. Switch-ul se facea intre cd-player si pick-up utilizand acelasi amplificator, deci am testat in premiera mondiala analogicul vs cd
.
Daft Punk RAM CD vs Vinil, Sony Music/Columbia
La o prima vedere discul vinil pare nitel mai deschis (prima melodie fara parte de voci) decat fratele de pe cd. Am incercat sa mentin nivelul volumului apropiat pentru a nu incerca sa pacalesc urechea (m-am ghidat dupa indicatia VU-metrelor).
Acest album este in mare parte realizat din sunete sintetice si nu are pretentie de audiofilie, piesele ajungand la radio in marea lor majoritate. Sunetul cd-ului este destul de curgator si nu pare a fi obositor. La prima melodie, cd-ul pare a fi castigator(ascultand digitalul si apoi analogicul).
La melodia doi, apare si primul voocoder. Aici mi se pare a fi un egal, parca vinilul avand o scena sonora mai mare, atat cat se poate la genul acesta de inregistrari.
Melodia trei, Giorgio by Moroder hmm... asteptam sa ajung la aceasta piesa, deoarece eram curios cum suna aceasta voce naturala, aparent nemodificata. Pot spune ca pe formatul digital, imaginea sonora este spot on, in centru si daca inchizi ochii, ai (aproape) senzatia aievea a interpretului.
Ce as putea zice..., playerul Luxman presteaza decent, nu e nevoie de mai mult pentru a te bucura de muzica, dupa parerea mea. Bas-ul este prezent exact cat trebuie (ascult pe source direct fara corectoare de ton) fara a fi bubuit sau timid. Vocea lui Moroder are un efect reverberant suprapus la un moment dat spre finalul cantecului. In momentul climax-ului, cand instrumentele se aglomereaza, sistemul nu isi pierde coerenta, nu le amesteca ... foarte mult. Chitara electrica se aude un pic metalic pe final, aici urechea fiind un pic depasita de cantitatea de informatii.
Vinilul intra in scena cu o prezenta mai timida, mai putin tipator, parca are ceva mai atragator in voce, insa se instaureaza "pielea" de gaina cu toate ca melodia este ascultata a 2-a oara intr-un interval scurt de timp. Sunetul este parca mai aerisit, mai moale in sensul bun, insa cu o marja destul de mica aparent (putintica rabdare inca...).
E o chestie de gust, insa eu prefer vinilul la aceasta melodie, cu toate ca poate obosit fiind nu as reusi sigur sa trec un blind test. Partea finala cu aglomerarea instrumentelor pare mai digerabila pe analogic, si excesul de informatie sonora nu suprasolicita urechea parca la fel de mult ca la cd. Chitara electronica d epe vinil este wow pe langa versiunea cd, nu este metalica si excesiv de aspra. In schimb, basul punctiform de la final, pare superb pe vinil (decent si pe micutul disc argintiu).
Ajunsi la melodia 4, Within, cu pianul acompaniat de voocoder (hang in there!), cd-ul se aude seducator, inaltele sunt cristaline, pianul fiind prezentat destul de realist. Percutia se aude destul de realist in spate si se distinge destul de mult in fundal, nu este pierduta in peisajul sonor. Dupa sunet, pare deja ca cd-playerul si amplificatorul solid state s-au incalzit si lucreaza bine impreuna (sculele au fost deschise totusi cu o ora inainte de test, pentru a nu taia avantul solid-state-ului).
Vinilul apare cu un pian superior, mai natural si credibil (probabil ma repet deja
). Percutia se aude mai pregnant, nu trebuie sa te chinui deloc sa o percepi. Senzatia este de separatie superioara a instrumentelor. Totusi "ploaia de stele" nu se aude la fel de puternic ca la cd, acesta parand ca are inaltele un pic mai in fata. Din nou, subiectiv fiind, prefer vinilul, cu toate ca cd-ul nu este rau deloc in acest caz. Bas-ul pare a cobora mai jos la analogic, fiind mai rotund.
Ajungem si la Intant Crush, vocal Julian Casablancas... faina melodie pentru fanii oaricarui stil de muzica, nu trebuie sa fii indragostit de perioada electro a lui Daft Punk. Chitara electronica impreuna cu cea de bas (alaturi de sintetizator), acompaniaza vocea cantaretului. Aici am trisat si am ascultat inainte vinilul si apoi cd-ul....dezastru, vocea este sintetica si amestecata, zici ca se aude dintr-un butoi de plastic(exagerez un pic).Partea de voce este un pic sinistra, nu se poate compara cu vinilul, astept cu infrigurare chitara electronica. Aceasta din urma este decenta, insa are o nuanta metalica, un pic aspra. Cantitatea de micro-detalii percepute pare sa scada, sunetul pare mai amestecat si mai sintetic, chitait pe alocuri (exagerez iarasi).
Ma intorc la vinil, Lose your self to dance..., o propunere foarte interesanta a formatiei Daft punk. Vocea pitigaita a lui Pharell (ce a facut cateva mii de dolari dupa cateva zeci de milioane de download-uri legale de pe Pandora) nu pare a fi deranjanta, melodia fiind antrenanta daca deja ai intrat in ritm ascultand discul de la inceput (ce lux in ziua de astazi...). Chitara electronica a lui Nile Rodgers este delicioasa. Intors la cd, sunetul vocii lui Pharel pare mai simplificat, mai putin stralucitor, decent totusi.
Scorul partial Vinil-CD este 1-0, diferentele find cateodata destul de subtile, trebui tras cu urechea si evitat alcoolul in timpul testului
.
Depeche Mode-Delta Machine: Vinil vs CD Sony Music/Mute records
La o comparatie imediata, incepand cu Welcome to my world, sunetul cd-ului este mai saracut si simplificat, imaginea stereo buna nereusind sa compenseze pentru lipsa de implicare. Avem de-a face totusi cu muzica sintetica (facuta in mare parte din sample-uri), diferentele fiind destul de clare in cazul in care se asculta analitic. Vocea solistului pare a nu avea adancimea si naturaletea vinilului in formatul digital. Din nou, diferentele sunt destul de subtile si necesita ceva concentrare din partea ascultatorului.
Angel, melodia cu numarul doi, incepe cu niste sintetizatoare destul de percutante, la vinil aceste pasaje fiind mai prietenoase cu urechea, par mai putin sintetice.
Concluzii (nu are sens sa o mai lalai): scor final cd vs vinil in sistemul propriu cu urechile proprii 0-2.
Unii cititori ar putea spune, ca asa trebuie sa sune muzica mai aspra la ureche, ca au fost intr-un bar si a ascultat muzica live, si simteau cum trompeta ii "taie" la ureche ca si digital-ul domle'.
Vinilul are un sunet mai placut, nu numai moale, este mai modest la prima vedere, mai de cursa lunga, mai usor digerabil, mai putin aspru.
La Cd, sunetul este aparent mai percutant, apoi clar mai necizelat, mai aspru, basul fiind destul de nenatural in general dupa comparatia cu vinilul. Apa de izvor partial mineralizata contra Dorna la pet, isi fac treaba amandoua, dar parca exista o diferenta cand esti atent.
Acest lucru se simte inclusiv la muzica "sintetica", la cea clasica (adevarata) situatia este si mai neta in favoarea analogicului (iarasi parere subiectiva, neacoperita de teste din lumea reala). Acest test nu a vrut sa fiu un gest sfidator la adresa unor pasionati de digital, ci un mini-experiment realizat propria sufragerie. Multumesc gazdei, organizatorilor (adica tot eu), urechilor din dotare pentru eforturile facute pentru a realiza acest test. Mentionez ca cele 4 discuri au fost cumparate din comertul autohton, de la magazinele din Bucuresti. Deasemeni, am observat ca urechea din dotare reactioneaza mult mai evident la sunetul bun transformat in rau decat invers, conform senzatiei de la inceputul testului ca cd-ul ar putea fi superior, din acest motiv testul fiind declarat ca profund subiectiv. Peace!