AWDRobert Dupa mintea mea de inginer pe linga beneficiul de a putea corecta deficiente de raspuns in frecventa ale asamblului incinte + camera egalizoarele in functie de solutia constructiva ar avea urmatoarele dezavantaje:
- introduc distorsiuni de faza (group delay) si raspuns la impuls deteriorat
Parerea mea este ca creierul se poate obisnui si eventual compensa problemele legate neliniaritatea raspunsului in frecventa daca acestea nu sunt foarte grave - pe cand cele legate de faza sunt percepute dar nerezolvate
- inrautatirea raportului semnal zgomot
Bine spus, exact asa!
Orice circuit prin care trece semnalul, afecteaza.
Calitatea se obtine pe o singura cale = simplitatea. Cu cat calea de semnal e mai lunga si mai complicata, cu atat este mai dificil de obtinut un sunet de calitate.
Daca veti studia scheme de aparate audiofile de top o sa vedeti ca semnalul este trecut pe cai extrem de scurte si simple, restul schemei servind auxiliar.
Asa ca orice egalizator va afecta sunetul doar prin simpla introducere a acestuia pe calea de semnal. Corectiile introduc si mai multe distorsiuni, de la cele de faza pana la intermodulatie.
Asa cum bine spune
AWDRobert, creierul (prin intermediul urechii) se poate adapta foarte usor la neliniaritati ale raspunsului in frecventa. Astfel ca un EQ va incerca sa corecteze exact cea mai neinsemnata si neimportanta problema in sunet, daunand in schimb in parametrii cei mai importanti, cei esentiali si care nu sunt reflectati in masuratorile standart (raport semnal/zgomot, liniaritate, largime banda frecventa, etc).
Si mai trebuie adaugat ca neliniaritatea pe care ar trebui s-o corecteze un EQ intr-un sistem stereo este extrem de dificila. Doar cele cu multe canale pot reusi ceva cat de cat apropiat de asazisa liniaritate, dar oricum departe de ceea ce ar trebui!
Insa chestia asta e a cincea roata la carutza, cine naiba isi doreste liniaritate perfecta ?!
Stiti foarte bine exemple de incinte acustice masurate si executate dupa masuratori foarte liniare si care suna respingator, care nu plac la nimeni!
Problema liniaritatii e si ea foarte delicata. Sa nu uitam ca ceea ce conteaza e ce se intampla cu sunetul la intrarea in ureche, deci avand si influenta spatiului acustic.
Personal, oricate EQ-uri si solutii de egalizare care mai de care destepte, complicate, pe camera, pe calcule complicate, digitale sau analogice, tot atatea trancote oribile am si auzit! Singurul sunet de calitate l-am auzit din aparate cu traseu de semnal cat mai simplu, cat mai scurt si cat mai neprelucrat.
In opinia mea, ORICE solutie de EQ este moartea sunetului si a muzicii.
O sa ma intrebati, dar cum in studiouri la inregistrare se folosesc frecvent EQ-uri de toate felurile !? - o sa va raspund simplu - auziti inregistrari din anii 50...60 cand nici nu aveau habar de EQ-uri si circuite de corectie la o inregistrare, cand luau semnalul de la niste microfoane si prin simple circuite cu cateva lampi il duceau direct la suportul pe care se facea inregistrarea, cand nimeni nu prelucra nimic! Apoi ascultati la comparatie inregistrari moderne facute pe tone de super-scule care au si pe mama si tata equalizerului si prelucratorului de semnal digital si analogic!
O sa auziti DIFERENTA (intre un sunet viu si unul mort!).
In concluzie, din punctul meu de vedere, EQ-ul este scula de baza a trancotarului "macelar" de sunet.
PS - tin sa precizez ca pe vremuri cand si eu eram un vasnic trancotar, ascultam prin EQ. Urechea, defapt creierul se adapteaza foarte usor la un sunet care nu are nimic deaface cu Mama Natura insa exista o problema, iar asta e legata de satisfactie! Pe scurt, genul ala de sunet trecut prin EQ si corectii e o laba trista, e ca si cand mananci fast-food cu tone de E-uri. Poate da si asta dependenta, unii ajung sa creada ca asta e toata lumea si ca nimic nu mai exista inafara ei!