puf Sunetul era dinamic, fara zgomot, inaltele si subbasul aveau energie dar parca ii lipsea caldura si finetea unui magnetofon bun.
- fix aceeasi senzatie am avut-o si eu.
Am avut VHS-uri HIFI, chiar am cumparat o data un SONY cu 8 capete si inca doua JVC HiFi Stereo. La unele posturi de radio dupa 1990 se foloseau pentru a inregistra tot ce se emitea, era legal obligatoriu si aceste VHS HiFi aveau si LP, adica long play, jumatate din viteza si deci dublu la timp.
Pe SONY produs in 1990 l-am cumparat defect-varza, cu o poala de bani ca asa era pe atunci. Apoi am cumparat "pastile"" de cap rotativ, 8 la numar pentru ca intregul cap rotativ m-ar fi costat o avere si nu aveam bani. Apoi le-am schimbat cu mana mea si a durat vreo 3 zile pana sa-l reglez incet-incet, pastila cu pastila cu inbusul si oprit-play, oprit-play, etc,etc. Atunci am constatat ca daca nu era mecanica perfecta si capete aliniare PERFECT, se afecta sunetul pe modulatia HiFi.
Acest aparate au avut toate 2 cai de sunet, cel stereo HiFi modulat peste semnalul video pe capul rotativ si sunetul obisnuit pe capul ca de casetofon folosit de toate VHS-urile care nu erau HiFi. Diferenta de calitate era crunta, sunetul normal era ala pe care-l stim, sub cel mai prost casetofon (logic, viteza benzii era extrem de mica) insa cel HiFi stereo era de o calitate exceptionala.
Primele modele VHS HiFi aveau inregistrarea sunetului manuala ca la orice deck. Apoi au fost scoase cele cu inregistrare sunet automata, apoi cele fara Vumetre.
Cea mai buna marca era JVC. Am cumparat o data doua defecte, le-am facut bucati si din doua am facut unul ca nou. Sunau grozav insa asa cum am spus, alinierea capului rotativ (pastilelor) era critica precum si mecanica si calitatea casetei. La cel mai mic rateu se pierdea purtatoarea de sunet si HiFi-stereo fiind inlocuita de sunetul de la capul normal static de sunet, foarte suparator. La casete proaste sunetul se toca. Deci, sunetul stereo era mult mai sensibil decat semnalul video, trebuiau casete perfecte si bune, mecanica si capul in stare curate si perfect aliniate.
Stiu si cativa care trageau muzica inainte de 1989 si care foloseau VHS HiFi (JVC) ca master. Dar se plangeau de problema calitatii casetelor si a fiabilitatii reduse a benzii, adica in caz ca o rulai de multe ori se afecta calitatea stereo. Magurile erau mult mai fiabile dar si mai scumpe cu banda buna mai scumpa.
Unele modele VHS aveau functie de utilizare fara video, doar pentru sunet. Deci, partea buna era pretul la banda, mic, partea proasta, fiabilitatea redusa. Pe o caseta VHS incapea mult si deci era ieftina raportat la timpul de inregistrare.
In concluzie sunau grozav dar nu au prins din cauza fiabilitatii reduse si a faptului ca intre aparate (noi din fabrica) existau diferente de azimut care duceau la redare compromisa pe o caseta trasa pe alt aparat. Deci pe VHS-ul pe care trageai, pe ala redai.
Imi aduc aminte ce uimit am fost de calitatea acelui prim SONY HiFi cu 8 capete (evident, dupa ce l-am reparat; era lucrat minunat, inteligent, superb!), VHS care avea front rabatabil si jog mare.
Imi placea si imaginea.....dar astazi as rade de acea imagine ca de o gluma proasta!