Re: redare DSD
Posted: 04 Jan 2021, 23:14
SOLO, mi-ai dat de lucru asta seara!!!!
DAC-ul meu decodeaza DSD direct si noroc ca citisem prin manual ocazie cu care am aflat ca atunci cand intra in DSD direct nu mai are volum, nu mai are EQ, nu mai are nimic (opreste DSP-ul), nici casti (ca cica s-ar arde castile deoarece nu mai are volum), e pur direct pe iesire (balansat) unde nivelul este cel standard sau se poate seta la niste praguri standard profy. Altfel imi sareau monitoarele in tavan, dar fiindca stiam le-am folosit potentiometrele de volum.
Deci, intai am halit toate fisierele DSD256 si DSD128 precum si cateva DSD64.
In primul rand ca din cate inteleg e vorba de un studio norvegian si ce am constatat, toate aceste inregistrari au mult in comun la felul cum suna si sunt trase. Nu mi se pare ca sunt foarte de top, soundul (parerea mea) are mult in comun cu stilul VTL (poate unii mai tin minte acea serie de discuri CD-audio). Pare sa traga intr-o sala relativ medie-mica cu un anume ecou si ca sound merg cumva inspre sticlos/viu/alert. Exista diferente mari intre inregistrari, ma refer la cum au fost facute. In cazul asta formatul pare mai putin important. Mi se pare ca ei trag bine solouri de pian. Asa cum ziceam mereu, conteaza masterul, modul cum a fost facuta inregistrarea si mai putin formatul in care este redata. Probabil daca exista diverse conversii digitale de la formatul initial in care au tras, exista si pierderi in ciuda formatului in care s-a trecut.
De exemplu ultima piesa pe lista, Joseph Haydn: String Quartet In D, Op. 76, No. 5 - Finale - Presto, Engegård Quartet mie nu-mi place cum e trasa, parca canta intr-o galeata gaurita.
Imi place a treia piesa din lista, Arnesen: MAGNIFICAT 4. Et misericordia, care se afla in toate cele trei DSD si asa am comparat. Ma asteptam sa fie foarte mica diferenta intre DSD128 si DSD256...Insa nu e asa! In opinia mea treaba e cam astfel, asculti DSD64 si e ok, asculti DSD128 si e mai bine, mai ales pe joase si mai multa informatie in medie...... asculti DSD256 si ai uitat de celelalte doua! Jale! Asta aduce spre magnetofon si oricum, e altceva1 Poate ca au tras in DSD256 si apoi au convertit sa le scoata si pe celelalte doua. Orice conversie este nociva. Si parerea mea, nu conteaza asa mult formatul cat conteaza mana si talentul inginerului de sunet. Pe la inceputul anilor 80 incepuse digitalul si acele aragaze digitale sunt acum locomotive cu aburi pe langa ce avem noi deja acasa. Cu toate astea exista albume de atunci trase in digital si care suna fenomenal. De exemplu eu am un DECCA (vinil) cu Radu Lupu digital de prin 1980...1981 si cand il pun nu se mai poate opri, intepenesti!
Deci, formatul e una si masterul, talentul inginerului de sunet, studioul e cu totul alta poveste. Fara dubiu, se face treaba mult mai buna in DSD256 decat in alte formate inferioare insa nu este esential in opinia mea. Esential este talentul.
Impresionat acest DSD direct, totusi! Insa nu pot spune ca nu mai pot asculta wav-uri ripp din CD-audio. Conteaza muzica, masterul, opera. Asa cum si in cinematografie aparatia lui 4K si 8K nu a facut cu nimic sa creasca valoarea filmelor, adica pot exista filme in formate net inferioare care au valoare mult mai mare si impresioneaza mai mult decat diverse tampenii trase in 8K. Asa si cu muzica.
Alta chestie ciudata - am urmarit cat este de ocupat PC-ul meu cu redarea acestor DSD-uri (am folosit Signalyst HQplayer desktop, in varianta demo cum am pe gratis merge 30 min si se inchide, deci se poate folosi). Ei bine, culmea, procesorul (Xeon 8 core) e ocupat 13...15% la DSD64, 13% la DSD128 si 10% la DSD256. Deci pe ala mare e ocupat mai putin. Iar fisierele DSD256 sunt imense! Oricum, zburda, nu are nici o apasare si nici DAC-ul nu da rateuri. In timp ce baga DSD in DAC compul poate sa faca alte chestii de la browser pana la soft grafica si nici nu sughite, nu se simte nici o problema! Cand baga in DAC imi arata din MAD face dar si pe ecranul DAC-ului 705.600Hz.
Totusi impresionanta dinamica la DSD! As vrea sa existe mai multe muzici de valoare in formatul asta.
PS - ascult acum, Chromatic Fantasia and Fugue in D minor, BWV 903: Fantasia, Christian Grøvlen, e trasa foarte bine, impresionant! Asta in DSD256 este cam spulberator. Sunt cu pianul astuia langa mine cat e de mare!
DAC-ul meu decodeaza DSD direct si noroc ca citisem prin manual ocazie cu care am aflat ca atunci cand intra in DSD direct nu mai are volum, nu mai are EQ, nu mai are nimic (opreste DSP-ul), nici casti (ca cica s-ar arde castile deoarece nu mai are volum), e pur direct pe iesire (balansat) unde nivelul este cel standard sau se poate seta la niste praguri standard profy. Altfel imi sareau monitoarele in tavan, dar fiindca stiam le-am folosit potentiometrele de volum.
Deci, intai am halit toate fisierele DSD256 si DSD128 precum si cateva DSD64.
In primul rand ca din cate inteleg e vorba de un studio norvegian si ce am constatat, toate aceste inregistrari au mult in comun la felul cum suna si sunt trase. Nu mi se pare ca sunt foarte de top, soundul (parerea mea) are mult in comun cu stilul VTL (poate unii mai tin minte acea serie de discuri CD-audio). Pare sa traga intr-o sala relativ medie-mica cu un anume ecou si ca sound merg cumva inspre sticlos/viu/alert. Exista diferente mari intre inregistrari, ma refer la cum au fost facute. In cazul asta formatul pare mai putin important. Mi se pare ca ei trag bine solouri de pian. Asa cum ziceam mereu, conteaza masterul, modul cum a fost facuta inregistrarea si mai putin formatul in care este redata. Probabil daca exista diverse conversii digitale de la formatul initial in care au tras, exista si pierderi in ciuda formatului in care s-a trecut.
De exemplu ultima piesa pe lista, Joseph Haydn: String Quartet In D, Op. 76, No. 5 - Finale - Presto, Engegård Quartet mie nu-mi place cum e trasa, parca canta intr-o galeata gaurita.
Imi place a treia piesa din lista, Arnesen: MAGNIFICAT 4. Et misericordia, care se afla in toate cele trei DSD si asa am comparat. Ma asteptam sa fie foarte mica diferenta intre DSD128 si DSD256...Insa nu e asa! In opinia mea treaba e cam astfel, asculti DSD64 si e ok, asculti DSD128 si e mai bine, mai ales pe joase si mai multa informatie in medie...... asculti DSD256 si ai uitat de celelalte doua! Jale! Asta aduce spre magnetofon si oricum, e altceva1 Poate ca au tras in DSD256 si apoi au convertit sa le scoata si pe celelalte doua. Orice conversie este nociva. Si parerea mea, nu conteaza asa mult formatul cat conteaza mana si talentul inginerului de sunet. Pe la inceputul anilor 80 incepuse digitalul si acele aragaze digitale sunt acum locomotive cu aburi pe langa ce avem noi deja acasa. Cu toate astea exista albume de atunci trase in digital si care suna fenomenal. De exemplu eu am un DECCA (vinil) cu Radu Lupu digital de prin 1980...1981 si cand il pun nu se mai poate opri, intepenesti!
Deci, formatul e una si masterul, talentul inginerului de sunet, studioul e cu totul alta poveste. Fara dubiu, se face treaba mult mai buna in DSD256 decat in alte formate inferioare insa nu este esential in opinia mea. Esential este talentul.
Impresionat acest DSD direct, totusi! Insa nu pot spune ca nu mai pot asculta wav-uri ripp din CD-audio. Conteaza muzica, masterul, opera. Asa cum si in cinematografie aparatia lui 4K si 8K nu a facut cu nimic sa creasca valoarea filmelor, adica pot exista filme in formate net inferioare care au valoare mult mai mare si impresioneaza mai mult decat diverse tampenii trase in 8K. Asa si cu muzica.
Alta chestie ciudata - am urmarit cat este de ocupat PC-ul meu cu redarea acestor DSD-uri (am folosit Signalyst HQplayer desktop, in varianta demo cum am pe gratis merge 30 min si se inchide, deci se poate folosi). Ei bine, culmea, procesorul (Xeon 8 core) e ocupat 13...15% la DSD64, 13% la DSD128 si 10% la DSD256. Deci pe ala mare e ocupat mai putin. Iar fisierele DSD256 sunt imense! Oricum, zburda, nu are nici o apasare si nici DAC-ul nu da rateuri. In timp ce baga DSD in DAC compul poate sa faca alte chestii de la browser pana la soft grafica si nici nu sughite, nu se simte nici o problema! Cand baga in DAC imi arata din MAD face dar si pe ecranul DAC-ului 705.600Hz.
Totusi impresionanta dinamica la DSD! As vrea sa existe mai multe muzici de valoare in formatul asta.
PS - ascult acum, Chromatic Fantasia and Fugue in D minor, BWV 903: Fantasia, Christian Grøvlen, e trasa foarte bine, impresionant! Asta in DSD256 este cam spulberator. Sunt cu pianul astuia langa mine cat e de mare!