ROMANIA - Festivalul GEORGE ENESCU (peste ani)

CD, vinil, concerte
diversetrancote
Posts: 153
Joined: 04 Jul 2017, 09:17
Location: Bucuresti

Re: ROMANIA - Festivalul GEORGE ENESCU (peste ani)

Post by diversetrancote »

FILARMONICA MĂRII BALTICE, KRISTJAN JÄRVI dirijor, VIKTORIA MULLOVA vioară – Ateneu
Pärt Swansong
Pärt Fratres (nu s-a mai cântat)
Pärt Passacaglia (pentru vibrafon și instrumente cu coarde)
- pauză -
Ceaikovski Lacul lebedelor (simfonie dramatică, ar. Kristjan Järvi)

_____Am ascultat primul concert din festival al Filarmonicii Mării Baltice la radio, nu foarte atent. M-au intrigat însă aplauzele de la final, furtunoase, cu fluierături, “ca la un concert de muzică rock” după cum s-a exprimat comentatoarea de la Radio România Muzical. Nu sunase rău cântarea, atât cât am fost eu prezent, dar nici nu mi se păruse ceva extraordinar, ca să explice entuziasmul publicului la final. Eram sceptic.
_____Aveam să înțeleg și eu acest entuziasm, în sala de concert, la al doilea program din festival al acestui ansamblu mai neobișnuit. Membrii orchestrei sunt toți tineri, cântă în picioare, fără portativ și se bâțâie liber în ritmul muzicii. Dirijorul, și el tot fără suport scris, nu folosește baghetă, adoptând însă un set de mișcări foarte libere, neobișnuite pentru imaginea sobră cu care suntem noi obișnuiți de la un conducător de orchestră. Toate astea nu ar însemna însă nimic fără muzică, iar Filarmonicii Mării Baltice este o orchestră care reușește să transmită mesajul muzical într-un mod atât de direct și de sincer încât îți merge direct la suflet. Multe dintre convențiile legate de un concert de muzică clasică sunt date deoparte pentru a ușura transmiterea mesajului și a emoției - cu succes, zic eu.
_____În Passacaglia lui Arvo Pärt au avut ca invitat pe Viktoria Mullova, o violonistă consacrată. Felul în care tinerii din orchestră au dialogat muzical cu solistul pe parcursul lucrării a fost extraordinar. Aș zice că numai o orchestră de tineri inteligenți și deschiși este capabilă de un asemenea dialog și schimb de emoție. Membrii orchestrei, neincomodați de partituri, complet deschiși experienței și fără preconcepții, au ascultat și privit, implicați total, atât dirijorul cât și solista, iar interpretarea lor s-a născut din acest dialog. Am văzut prea des orchestre și soliști care, întâlnindu-se doar pentru un concert sau două, după doar una sau două repetiții, au cântat fiecare în treaba lor, fără a reuși să sune de fapt împreună. Colaborarea orchestră-solist-dirijor a fost excepțională în Passacaglia lui Arvo Pärt. Acest lucru a devenit rara avis în lumea muzicală aglomerată a orchestrelor din ziua de azi.
_____În partea a doua s-a cântat o adaptare după Lacul Lebedelor de Ceaikovski. Compozitorul nu e printre favoriții mei, dar felul în care a cântat orchestra m-a făcut să mă bucur de muzică - mare lucru!
_____La final, o observație: nu precizia este punctul forte al acestui proiect, ci puterea cu care orchestra reușește să-și transmită mesajul, bucuria transmisă spectatorului, sinceritatea actului artistic, deschiderea și frumusețea gândului tânăr. O orchestră cu inima la vedere!

diversetrancote
Posts: 153
Joined: 04 Jul 2017, 09:17
Location: Bucuresti

Re: ROMANIA - Festivalul GEORGE ENESCU (peste ani)

Post by diversetrancote »

_____După programul lui Kristjan Jarvi cu Filarmonica Mării Baltice din seara de 31 august, nici unul dintre concertele de la Enescu nu m-a mai inspirat atât de tare încât să scriu mai mult de două rânduri despre el. Totuși, pentru că s-au adunat mai multe concerte văzute, voi pune aici câteva gânduri despre unele dintre ele.

_____Cu mare nerăbdare așteptam programele lui Jurowski cu Orchestra Radiofuziunii din Berlin. Am fost însă pe jumătate dezamăgit de experiența din sala de concert. Orchestra s-a prezentat mediocru, călduț. Să zicem că în prima seară au avut și scuza unui program nu foarte incitant, să zicem că solista concertului pentru pian al lui Stravinsky nu a strălucit, dar lipsa de anvergură cu care s-a cântat programul Stravinsky din seara a doua m-a edificat. “Nunta” (Les Noces), o lucrare ce poate deveni o sărbătoare în sala de concert, a sunat aproape anost, dezbrăcată de caracter, dezechilibrat, cei patru pianiști abea s-au auzit în ansamblul sonor. Noroc cu soliștii vocali, doar ei au mai adus ceva viață la Nunta nemților. Tot soliștii l-au salvat și pe vulpoi (“Renard”) din groapa cu plictis pe care i-o pregătiseră Jurowski și orchestra radio din Berlin.
_____Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu cred că Jurowski e un dirijor slab, și foarte probabil nici orchestra nu e una rea, doar că, mi s-a părut mie, într-un program care îți oferă șansa să strălucești, ei au reușit să fie doar … medii.

_____De fapt, decent e cuvântul care descrie cel mai bine cele mai multe dintre concertele văzute de mine în această ediție de Enescu. Decent au sunat Orchestra teatrului Scala și Concertul de violoncel al lui Dvorak, decent s-a prezentat și Philharmonia London în Concertul pentru vioară nr 2 de Prokofiev. Decenți au fost și London Philharmonic Orchestra alături de Patricia Koptchinkaja. Decent a sunat cvartetul de coarde nr 1 al lui Shostakovich în interpretarea Fine Arts Quartet.

_____Doar Yefim Bronfman mi s-a părut că a strălucit în concertul pentru pian nr 3 al lui Rahmaninov. După pauză însă, în tablourile lui Musorgski, orchestra din Rotterdam s-a auzit însă doar … decent.

_____M-au surprins însă plăcut Cristian Măcelaru și Orchestra Națională a Franței. Extraordinar a sunat Daphnis et Chloe (Ravel)! Aceeași compoziție, ascultată câteva zile mai târziu în interpretarea Les Dissonances, a sunat palid în comparație. Din păcate, nu am putut merge să-i văd pe Măcelaru și orchestra lui și alături de Denis Matsuev. Oricum, bravo Cristian Măcelaru!

_____Și pentru că am pomenit de Les Dissonances, trebuie să spun că și ei mi-au produs o surpriză plăcută. Pentru cele două programe din festival au ales două lucrări foarte dificile: Ritualul Primăverii (Stravinski) și Concertul pentru orchestră (Bartok), lucrări pe care le vezi de multe ori ratate în concert chiar și de către orchestre si dirijori mari. Les Dissonances este o orchestră fără dirijor, condusă de la vioara întâi de David Grimal.
_____Ritualul Primăverii, în interpretarea Les Dissonances, și-a păstrat caracterul și spiritul. Interpretarea a fost una bună din punct de vedere al tempo-ului și ritmului, a avut forță și o bună direcție. Sigur, au fost și minusuri: părțile lente și de atmosferă au sunat mai puțin bine. Se poate spune și că, dacă la pupitru ar fi fost un dirijor priceput, interpretarea ar fi câștigat în fluiditate: se simte pe alocuri că orchestra devine prea preocupată de număratul măsurilor, de a rămâne în control din punct de vedere al tempo-ului și ritmului, că se văd pe alocuri balamalele construcției, îmbinările elementelor de structură. Per total însă, interpretarea a fost una reușită.

_____Nu mi-a plăcut Gautier Capucon în concertul pentru violoncel nr 1 al lui Shostakovich, dar m-am bucurat să-l revăd la lucru pe Gergiev, unul dintre cei mai mari dirijori în viață, după părerea mea.

_____M-a enervat prestația pianistei Yuja Wang în concertul nr 2 pentru pian al lui Shostakovich: parcă goală de sens interpretarea, parcă fără substanță și fără fond, nepotrivită, și ca manieră și conceptual. Sau poate doar nu pe gustul meu. Să nu uităm, acestea sunt părerile mele, ascultător amator, fără studii muzicale.

_____Festivalul se apropie de sfârșit, iar eu privesc înainte doar către alte trei concerte: Santa Cecilia din Roma în prima lor seară, Orchestra de cameră Dogma și Concertgebouw interpretând Nielsen.

Post Reply