garana jazz 2010 si nu numai...

CD, vinil, concerte
Post Reply
User avatar
lupulalb
Posts: 89
Joined: 26 Feb 2010, 11:11
Location: Romania
Contact:

garana jazz 2010 si nu numai...

Post by lupulalb »

http://www.artasunetelor.ro/News.html" onclick="window.open(this.href);return false;

http://www.artasunetelor.ro/Gogosi_cu_Frisca.html" onclick="window.open(this.href);return false;

http://www.artasunetelor.ro/Foto_Jazz_9.html" onclick="window.open(this.href);return false;

http://www.artasunetelor.ro/Recenzii_concerte.html" onclick="window.open(this.href);return false;

http://www.artasunetelor.ro/Cum_sa_nu_i ... mania.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Grigore Constantin Moisil (n. 10 ianuarie 1906, Tulcea - d. 21 mai 1973, Ottawa, Canada) :'' Legile tarii nu interzic nimanui sa fie imbecil ''
http://albulup.blogspot.com/

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15651
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: garana jazz 2010 si nu numai...

Post by momolo »

lupulalb, ai fost ?

Citez din linkul de mai sus un comentariu haios:
GĂRÂNA 2010 sau prietena mea din Titan, Bodgana Mirea

Greu e să ajungi până la Gărâna. Drumuri în reparaţii, ţigări, oboseală, o Reşiţă de căcat şi abia spre Văliug un lac şi o cârciumă bună unde se haleşte un păstrăv la grătar excepţional. După care, iote Gărâna. * Multe corturi, poliţie şi o grămadă de puştime care nu avea nicio treabă cu festivalul. * În sfârşit, prima seara. * Într-o rochie grena, care amintea de culoarea coniacului albanez pe care-l beam prin anii 70, a deschis seara o solistă albaneză acompaniată de un quartet elveţian. Aşa că toată lumea s-a repezit la tarabe să-şi ia bere, cărnaţi şi tricouri. * Seara a fost salvată de trioul Terje Rypdal, Miroslav Vitous şi Gerald Cleaver din Norvegia, şi încă nu era bine dacă pe final nu veneau timişorenii de la Funky Growl despre care o sa mai pomenim. * Seara a doua, Bela Fleck. Omul a negociat un contract dur: nimeni să nu cânte înaintea lui şi nici după el, aşa că pe la 10 seara când a terminat ne-a lăsat cu buzele umflate, pentru că am mai fi vrut să ascultăm ceva, şi mai ales pe Funky Growl, care în prima seara au fost împinşi să cânte spre ora 2 şi lumea se cam căra. Funky Growl, are o secţie bună de suflători, ritimică la fel, iar compoziţiile originale sunt excelente. * Dar sa revenim la Bela. Omul a dezamăgit. N-a lăsat să cânte pe nimeni după el, ca să nu i se vadă subţirimea talentului. Vedetele trioului au fost Zakir Hussain şi Edgar Meyer. Bela a făcut câteva game pe banjo ca la şcoală, pentru că, probabil ne credea reduşi mintali şi a lăsat percuţia şi contrabasul să-şi facă treaba pentru care veniseră. Recunoaştem, excelent. Nu ştim ce este în capul lui Bela Fleck, dar sa încerci să impui un instrument minor fără să cânţi nimic, ni se pare lipsă de bun simţ, prostie sau, mai grav, impostură. * Pentru a termina capitolul Bela Fleck, trebuie să menţionăm că noi avem o prietenă de 14 ani, numită Bodgana Mirea, care cântă la banjo, mandolină şi alte alea de 10 ori mai tare ca Bela, şi dacă Bela citeşte aceste rânduri să facă cumva ca s-o promoveze pe puştioaică, că merită. Sau Bela sa treacă în formaţia liceului bucureştean din Titan ca să mai înveţe. * Apoi, a început o ploaie de ne-am căcat pe noi. * Ne-am temut că festivalul se duce pe apa sâmbetei. * N-a fost aşa. Ne-am dus în poiană înarmaţi cu 20 de litri de vin şi un uiski de 60 de ani şi bine-am făcut, pentru că fraţii austrieci Muthspiel ne-au încântat. * Asta era deja sâmbătă şi artiştii erau cam pe picior de plecare, toţi vroiau să prindă nu ştim care avion de la ora 9 dimineaţa spre nu ştim unde. * Duminică seara a fost un regal, pe măsura coniacului pe care-l aveam. Norvegienii Trygve şi Frode Haltli, sax şi acordeon ne-au surprins cu gingăşia, sensibilitatea, şi frumuseţea compoziţiilor, iar Patricia Barber ne-a dat peste cap. Cel puţin Norvegian Wood a cantat-o la maneiră de mare solistă. Apoi, ceva Doors, câteva originale şi tipa a electrizat poiana, la ora aceea foarte plină. * Seara s-a terminat electrizant, energic, în forţă. Suedezii de la Dan Berglund’s Tonbruket au ridicat „sala” în picioare. * Ar fi multe de spus despre această a 14 a ediţie a festivalului. * Mai ales în plan muzical. * Dar se terminase vinul, ploaia ne-a tocat ca la Verdun, şi gândul că trebuie să vezi Reşiţa şi la întoarcere îţi strica tot cheful de alte consideraţii majore, pertinente sau bahice. * Ba o vorbă de duh tot s-a spus. Cineva a întrebat ce e jazzul. Io: Jazzul este o notă de subsol la Miles Davies, Charles Lloyd sau Jack Dejonette. * A suivre.

Denis Dinulescu
28 iulie 2010
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

Post Reply