Mi-a placut concertul in intregime. Buni meseriasi cu totii cei aflati pe scena in frunte cu Maestrul Herbie, vrajitor al clapelor.
Amplificarea a fost peste media mioritica, a avut meritul ca nu a spart timpanele publicului, ca nu a tzatzait si impuns cu inalte sfredelitoare deja clasice in lumea mioritica .......dar per total si la modul absolut a fost proasta calitativ.
Poate mixajul (asa mi s-a parut) a fost ok dar ceva nu permitea sunetului sa aiba detaliul si finete suficiente unui eveniment de genul asta. Asta e, boxe de nunta, ce sa vrem de la ele?!
Un atu pozitiv, sunetul avea totusi impact (cum am spus, fara fractura de timpan) chiar daca pe stilul amplificarii de local si nunta.
Spectacolul e un soi de salata de mai multe genuri muzicale cu o tema generala pe muzica africana. Insa personal nu-s atat de taliban sa le clasez (genurile muzicale) si pot spune ca mi-a placut si partea cu voce feminina (destul de anapoda bagata avand in vedere genul show-ului). Interpreta semana pe alocuri (si copia stilul) lui Norah Jones cu tenta un pic celtico-irlandeza fiind americanca de origine irlandezo-norvegiano-italiana.
Negrul din stanga cu chitara electrica era mai bun ca vocalist (pe stil african) decat in calitate de chitarist. Dealtfel provenea din Africa, Benin. Cand a fost sa cante in stilul de origine cu acele plescaituri specifice din gura, a fost la inaltime.
Negrul din dreapta la chitara bas mi s-a parut foarte meserias iar chitara lui m-a rupt la suflet la cat de bine suna (desi amplificarea, cel putin in locul unde stateam, centrul salii, nu cobora real in frecventele foarte joase ca simti vibrrrratia direct la matze).
Bateristul din dreapta spate foarte corect dar nu a iesit in evidenta si nu s-a rupt in figuri ca alti bateristi la alte show-uri. Si-a facut treaba corect de la cap la coada.
Claparul din stanga in spatele lui Herbie mi-a placut cel mai mult dintre toti. A fost prezentat ca fiind fost colaborator cu marele Michael Jackson, cu marele Quincy Jones si chiar cu Eric Clapton.
Vocea si stilul lui semanau teribil cu ale lui Stevie Wonder, aproape ca a rupt microfonul si amplificarea cantand la juma' de metru de microfon (faza "Jeronimoooo" pentru aia de la mixere
), genul care si atunci cand canta singur din voce face muzica deplina, plus talentul la clape.
Herbie l-a prezentat ca pe cineva care in sfarsit poate sa iasa pe merit in fatza dupa o cariera lunga si de succes in spatele altora; mi-a placut lucrul asta, Herbie pare un tip gentlemen si apropos', de el ce sa spun inafara ca e un mare meserias ?!
Inca ceva, pianul clasic pe care in mod cert l-au pus ai nostri la dispozitie (ca doar nu se cara cu pianul de concert dupa el) parea ca are probleme si Herbie s-a acomodat abia la jumatatea spectacolului cu acesta. Poate ca era cam prost acordat, sau clapele prea tari sau prea moi ?
Alta observatie, KORG-urile sunt grozave! Doar le cunosc felul si-mi place.
Jocul de lumina a fost fain si decent pentru genul asta de spectacol care nu trebuie sa fie circ, asa ca intr-un final a fost foarte misto, o seara decenta si de calitate.
La urma am observat sala aproape plina (lume spalata, de calitate), oricum mai plina decat ma asteptam intr-o zi de vineri in Bucale la un spectacol de jazz a carui publicitate a fost facuta doar la radio Guerrilla din cate mi-am dat seama.
Cei care nu ati fost ati avut de pierdut. Eu am fost fara bilet, mi-am luat acolo fara probleme ceea ce era de asteptat.