Re: Inregistrari istorice, interpretari de exceptie
Posted: 04 Feb 2014, 11:51
Interpretarea simfoniei a 8a de Bruckner cu Karajan, cea amintita, are o arhitectura grandioasa si este consistenta. Atat de densa, incat epilogul partii a Ia ..Allegro moderato, mie nu imi place din motivul acelui abuz de percutie, care ajunge la paroxism. Fiind cea mai importanta partitura a acestei simfonii, daca acolo ai dat gres, restul numai conteaza..
Mentionez viziunea dirijorului sovietic Yevgeny F. Svetlanov, a simfoniei a 8a, o editia LP de la Melodya. Aici, el a inteles cel mai bine, masurile ultime din Allegro moderato. Am avut pe vremuri acel disc si suna grozav, ca mai toate placile sovietice. Un adevarat fenomen acest Fyodorovich Svetlanov..
Integrala de la EMI a lui Eugen Jochum fiind o inregistrare din anii 60 paremi se, nu are un deloc un sunet bun!
Capelmeisterul Gunther Wand, in opinia mea cel mai bun brucknerian pe langa Wilhelm Furtwangler si Carlo Maria Giulini, are 5 integrale RCA, prima din ele din anii 90 la pupitrul Orchestrei Radio din Koln, o editie mai rara de la RCA Gold, o editie cu Kolner Rundfunk Sinfonie Orchester editata in 2002, cu NDR Symphony Orchestra, din anii 90, o reeditare din 2010 si integrala ultima cu Orchestra din Berlin, aparuta in 2012, inregistrari live, astea fiind si cantecul sau de lebada, precum varianta Simfoniei a 7a cu Karajan de la DG, un document sonor! Maniera lui Wand este vibranta si brilianta. De mentionat si cateva inregistrari ale lui si cu Orchestra din Munich. Absolut toate sunt inregistrate grozav !
Celibidache are doua integrale, prima din ele o editie partiala, inregistrate cu Orchestra simfonica radio din Stuttgart si Orchestra Radio din Suedia, de la DG si o bijuterie EMI, cu Orchestra din Munich, din 2011, ce cuprinde pe langa simfonii si importante lucrari vocal instrumentale, mentionata de altfel si de maestrul Jim..
Inregistrarile cu Orch. din Stuttgart de la DG, mie personal nu imi plac sub raportul interpretarii cat si prezentarea albumului, in schimb cea ultima de la EMI este superba atat si in plan artistic, cat si in captarea sunetului ! O editie audiofila!
Aici, Celibidache intentionat prelungeste nota si asta ca efect pentru audit. Unui ascultator de pe disc, i se va pare partile andante drept agonii trancendentale ale dirijorului, de fapt el facand aceasta premeditat, ce in spectacolele live vor avea un efect devastator. De aici si reticienta inregistrarilor de studio ale Maestrului..
Mentionez viziunea dirijorului sovietic Yevgeny F. Svetlanov, a simfoniei a 8a, o editia LP de la Melodya. Aici, el a inteles cel mai bine, masurile ultime din Allegro moderato. Am avut pe vremuri acel disc si suna grozav, ca mai toate placile sovietice. Un adevarat fenomen acest Fyodorovich Svetlanov..
Integrala de la EMI a lui Eugen Jochum fiind o inregistrare din anii 60 paremi se, nu are un deloc un sunet bun!
Capelmeisterul Gunther Wand, in opinia mea cel mai bun brucknerian pe langa Wilhelm Furtwangler si Carlo Maria Giulini, are 5 integrale RCA, prima din ele din anii 90 la pupitrul Orchestrei Radio din Koln, o editie mai rara de la RCA Gold, o editie cu Kolner Rundfunk Sinfonie Orchester editata in 2002, cu NDR Symphony Orchestra, din anii 90, o reeditare din 2010 si integrala ultima cu Orchestra din Berlin, aparuta in 2012, inregistrari live, astea fiind si cantecul sau de lebada, precum varianta Simfoniei a 7a cu Karajan de la DG, un document sonor! Maniera lui Wand este vibranta si brilianta. De mentionat si cateva inregistrari ale lui si cu Orchestra din Munich. Absolut toate sunt inregistrate grozav !
Celibidache are doua integrale, prima din ele o editie partiala, inregistrate cu Orchestra simfonica radio din Stuttgart si Orchestra Radio din Suedia, de la DG si o bijuterie EMI, cu Orchestra din Munich, din 2011, ce cuprinde pe langa simfonii si importante lucrari vocal instrumentale, mentionata de altfel si de maestrul Jim..
Inregistrarile cu Orch. din Stuttgart de la DG, mie personal nu imi plac sub raportul interpretarii cat si prezentarea albumului, in schimb cea ultima de la EMI este superba atat si in plan artistic, cat si in captarea sunetului ! O editie audiofila!
Aici, Celibidache intentionat prelungeste nota si asta ca efect pentru audit. Unui ascultator de pe disc, i se va pare partile andante drept agonii trancendentale ale dirijorului, de fapt el facand aceasta premeditat, ce in spectacolele live vor avea un efect devastator. De aici si reticienta inregistrarilor de studio ale Maestrului..