Comentariu la a doua seara ruseasca:
La al doilea spectacol Orchestra Nationala a Rusiei a fost dirijata de Horia Andreescu. Din pacate am simtit acest lucru deoarece a sunat mai slab si mai putin coordonat decat in ziua precedenta....
In prima parte a contat Boris Berezovsky cum era si normal. In opinia mea este un pianist de mare valoare provenit din scoala traditionala ruseasca, parca provenit din vremea marilor interpreti ai anilor 50...60, repere in muzica clasica mondiala. Este un pianist universal, m-a impresionat cum stie sa interpreteze pasajele de forta maxima (cand rupea pianul) dar si pasajele de intensitate minima cu delicatete deosebita. Este un pianist calit si face fata oricarei sali, inclusiv uneia indisciplinate si needucate asa cum a fost aseara Sala Palatului. La inceputul spectacolului asezat la pian cu orchestra in jur, astepta ca sala sa se potoleasca din foiala si cautat locurile la minute bune dupa ora 19.30 iar in timpul spectacolului au sunat indelung diverse telefoane, a cazut arcusul inca unui contrabasist rus
, a pocnit a mia oara grupul de boxe de nunta si botez behringer agatate in dreapta, etc, fara ca Berezovsky sa clinteasca o seminota.
Deasemenea ma alatur opiniei lui
Kostas, acest pianist intelege si gadeste ceea ce interpreteaza.
Orchestra din jurul lui, rusii dirijati de Horia Andreescu, nu au fost la nivelul pianistului dar au scos-o pana la urma la capat. Din pacate am perceptul unele momente in care intepretarea orchestrei nu corespundea mai deloc cu ceea ce stiam despre aceasta piesa muzicala care-mi suna in cap inca din vremea copilariei in interpretarea marelui Sviatoslav Richter si a filarmonicii din Moskova anilor 60...
La partea a doua a urmat marea lucrare a lui Gustav Mahler, Simfonia nr.2, "Reinvierea", lucrare cu un pronuntat caracter wagnerian.
...Tare ciudat mi s-a parut sa-i pui pe rusi sa interpreteze Mahler....
Debutul partii a doua a fost cam nereusit in opinia mea. Nu mi-a placut, pentru mine nu suna a Mahler sau era un fel de Mahler lalait si rotunjit nefiresc. Pentru prima oara la festival ma cam luase plictiseala si ma gandeam, cei care au fugit la pauza sunt meseriasi, stiau la ce sa se astepte....Dar intr-un final mi-am dat seama ca a meritat sa raman!
In aceasta prima parte (a partii a doua) nu mi-a placut deloc cum a dirijat Horia Andreescu, orchestra nu se prea lega. Fals nu sunau, dimpotriva, ei luati pe bucatele erau ok, as spune prea muzicali pentru genul asta de piesa. Poate sectiunea de contrabasisti e cu adevarat slabuta insa suflatorii, tobosarii si viorile, ok.
Situatia incepuse sa balteasca, sala neobisnuit de linistita si cuminte, probabil pe multi i-a cam luat plictiseala, eu o admiram pe a doua prim-violonista, frumoasa si deosebit de fina, admiram vioara batranului prim violonist cu aspect de neamt (la pauza vorbea perfect ruseste, deci e rus dar seamana a neamt), mare meserias, poate oricand da orice solo doreste! Fiind foarte aproape ma uitam la muzicienii din prim plan, se cam plictiseau si unii "admirau" tavanul....etc.....pana cand, aproximativ dupa jumatatea piesei lui Mahler "frontul" a fost salvat de bravii eroi rusi de la percutie si suflatori, cei din spate (dupa ei mai era doar corul bagat la inceput, o chestie ciudata - puteau face o scurta pauza sa-i bage cand trebuie, adica la partea a doua). Acestia, adica eroii rusi de la tobe si suflatorii cu plamani de otel au dat un pasaj atat de cutremurator si atat de minunat incat am zis c-o iau la vale cu scaunul ! Norocul meu ca nu tineam sapuniera in mana sa filmez, ramaneam fara microfoane, imi cadea bucati din mana, o adunam de pe jos ! (apropros, cand a inceput partea a doua iar m-a batut unul pe umar ca cica sa nu mai folosesc micutul aparat ca-l deranjeaza sau era ceva cu drepturi de autor, vreunul de la tevere, nu stiu, asa ca am stat cuminte - insa abia la urma am gasit un unghi secret filmand printre doua scaune sa nu ma vada).
Cred ca la faza asta cu tobosarii rusi cei din cor au ramas fara creieri dar lucru pozitiv, am vazut cum muzicienii au tresarit inviorati si improspatati de minunatele pasaje de percutie! Din acel moment simfonia lui Mahler nu a mai fost la fel, totul a prins viata si a inceput "vraja" terminandu-se in glorie. Solistele germane au fost de exceptie, daca mi-ar fi cantat 3 ore in sir nu ma plictiseam, minunate si iar minunate!
Culmea, de data asta corul mioritik si-a facut treaba bine si a sunat asa cum trebuie, as putea spune, au fost chiar superbi !
Clar! Tobosarii rusi au inviat oastea rusa! Singurul care ramasese pe linia lui netulburata, intors de cheitza, mic la locul lui era "strumful" nostru, Horia Andreescu dar care a fost aplaudat furtunos la urma dupa marele final de Glorie !
Insa orchestra rusa canta si fara dirijor, suna bine, pun suflet, au muzicalitate, au ceva intrumente bune dar nu-i pot clasa pe podiumul festivalului. Evident, judecata mea este perfect subiectiva si nu am atat de multe elemente de pus in balanta.
Dar intr-un final apare intrebarea, de ce la acest festival rusii au ales Mahler, englezii Ceaikovski si olandezii Rapsodia Romana ?! Nu ar fi fost mai bine ca fiecare sa fi avut din repertoriul national ?! De exemplu cum a fost la suedezi cu dirijor finlandez si care au intepretat Sibelius cum numai ei puteau s-o faca !
...Si uite asa, festivalul se apropie de sfarsit....