Orchestra Parisului dirijata de Paavo Jarvi a dat un al doilea spectacol extraordinar ! In opinia mea au fost foarte buni iar dirijorul este un adevarat spectacol daca-l urmaresti de aproape.
Am stat langa scena, foarte aproape de ei. In felul asta parca am urmarit "piesele motorului de sub capota" in timpul functionarii. E foarte interesant cum relationeaza Paavo Jarvi cu orchestra! Deosebit de expresiv in transmiterea catre instrumentisti a diverselor accente; un amic priceput in domeniul muzical spunea aseara incantat, "
acest dirijor este ca un profesor, o adevarata lectie, scoala". Vazandu-l de foarte aproape, la urma am ajuns la concluzia ca ar putea scoate muzica si dintr-un card de gaste. Eu care habar nu am de meserie muzicala intelegeam dinainte din miscarile lui ce trebuie facut, cum trebuie pus accentul la fiecare secventa distincta din Simfonia lui Prokofiev! Nu degeaba unii il coteaza drept unul dintre cei mai buni dirijori pe plan mondial la ora aceasta, si nu trebuie sa spuna nimeni acest fapt, se vede cu ochiul liber (mai bine spus, "cu urechea libera"
). Insa se mai vede ceva, mai ales de aproape, meseria de dirijor intr-o orchestra mare nu e usoara, pe langa cunoasterea perfecta a operei interpretate e nevoie de conditie sportiva si peste toate acestea trebuie sa sti sa transmiti instrumentistilor ceea ce vrei in fractiuni de secunda si in multiple directii deodata.
In final publicul a fost entuziast si au aplaudat indelung obtinand si al doilea bis pe care nu-l credeam sigur. Am filmat ambele bisuri atat cat pot cu dotarea foto primitiva, probabil unii veti recunoaste piesele.
Orchestra franceza este cu adevarat formata din profesionisti alesi bine iar intalnirea cu acest dirijor plin de energie este un succes.
Sala a fost plina ca de obicei, aceasta editie a Festivalului Enescu are pana acum cei mai multi spectatori si cele mai pline sali din ultimele 3 editii.
Dupa aceea am mers la Ateneu unde cu sala plina a fost Vivaldi in viziunea grupului italian Europa Galante condus de violonistul Fabio Biondi.
In opinia mea a fost un spectacol elegant si reconfortant mai ales la acea ora tarzie din noapte.
Interpretarea lor este din punctul meu de vedere destul de moderna, nu mi-a displacut dar nici nu am simtit nevoia sa am peruca alba in cap si sa ma scarpin cu scarpiniciul de paduchi (ca in perioada baroca
, una din preferatele mele!). Abia noaptea tarziu cand am descarcat filmulete mele pe internet mi-am dat seama de un lucru foarte interesant - acesta mica orchestra suna foarte bine inregistrata, parca ar canta special pentru asa ceva.
Desi asa cum am spus, mi-a placut, as mai avea ceva de carcotit - destul de putin "tremolo" (baroc) pe vioara, mai ales din partea solistului-dirijor, destul de drept si modern, pe alocuri mi-a facut impresia de muzica din aceea aflata pe LP-uri cu trandafiri pe coperta. Buni profesionisti si-au creeat un stil al lor, placut, cursiv si bland. Fiind obosit dupa o zi foarte grea de munca si un concert zdrobitor la Sala Palatului, "m-au inviat" putin si astfel, la sfarsit in noapte parca nu mai simteam oboseala.
Apropos, la plecare zabovind mai mult in asteptarea unor cunostinte, l-am intalnit pe Fabio Biondi in parcul Ateneului, pleca insotit de cativa colegi instrumentisti. I-am spus ca nu trebuia sa vorbeasca in engleza la prezentarea bis-urilor ci in italiana. Noi suntem popor latin frate cu ei, avem o limba foarte asemanatoare, in sala erau foarte multi din lumea muzicala unde cunoasterea limbii italiene este obligatorie, foarte multi de-ai nostrii vin si pleaca din Italia, a doua lor casa si totusi era o seara Vivaldi la Ateneu, ei italieni asa ca engleza lui a distonat in atare conditii. Mi-a dat dreptate si mi-a spus ca nu s-a gandit la acest aspect venind din diverse turnee din tari ne-latine. Dar mi-a promis ca data viitoare va vorbi in italiana cu sala din Romania
Astfel, s-a mai dus o zi plina de Festival Enescu. Asta noapte in fata Ateneului, Dl. Ioan Holender nu avea liniste sa vorbeasca la telefon, toata lumea il aborda si-l felicita. El mai are un merit, a reusit sa desparta (eu spun, "despaduchieze") politic acest eveniment muzical intamplat o data la doi ani (adica politica sa nu se mai bage), unul din multele motive pentru care publicul e din ce in ce mai numeros, invitatii din ce in ce mai valorosi si fiecare noua editie e mai buna decat cea trecuta. Sa-i dea Dumnezeu sanatate sa duca cat mai departe acest eveniment, unul dintre putinele lucruri pozitive intr-o Romanie de azi schilodita moral, uman, valoric si educational ! Existand astfel de oameni si lucruri, ma gandesc, poate nu e totul pierdut in tara asta!