_____
Concerte la Festivalul Enescu
duminică, 3 septembrie
Camerata Regală, Andrei Feher dirijor, Cristina Bohaciu Sârbu prezentator, Mihai Bisericanu narator - Orchestra merge la Zoo
Ibert - Divertisment, Finale
Saint-Saëns - Carnavalul animalelor
Prokofiev - Petrică și Lupul
- Divertisment, Finale (Ibert) - scurtă (sub 5 min)
- Carnavalul animalelor (Saint Saens) - lucrare simpatică, interpretată prost, tern, fără viață, plicticos.
- Petrică și lupul (Prokofiev) - lucrare genială, interpretată prost (underplayed) de Camerata Regală și narată într-o manieră exagerată de actorul narator.
Un program ideal ales pentru a introduce un copil în universul muzicii clasice!
Dar o prestație slabă din partea Cameratei Regale.
_____Nu vreau să intru în amănunte, deși ar fi multe lucruri de spus despre o astfel de experiență. Îmi propun să revin la un moment dat la acest subiect într-un post mai general despre “Cum introducem copiii în muzica clasică și de ce nu trebuie să-i ducem în weekend la Ateneu la <Clasic e fantastic>”.
_____La final, ceea ce contează însă cu adevărat este că, în general, copiii s-au simțit bine la concert, mai ales la Petrică și Lupul unde prezența actorului Mihai Bisericanu a ajutat. Lăudabilă inițiativa introducerii în festival a unui astfel de program. Felicitări inițiatorilor!
(Program de concert pentru copii văzut împreună cu fiica mea de 9 ani la teatrul Odeon.)
_____
duminică, 3 septembrie
Orchestra Națională Radio, FRANCESCO LECCE-CHONG dirijor, DAVID FRAY pian, EMIL VIȘENESCU clarinet - Sala Radio
Diana Rotaru - Concertul pentru clarinet și orchestră, De simplici duplex II
Hindemith - Metamorfoze simfonice pe teme de Carl Maria von Weber
Bernstein - Simfonia nr. 2 pentru orchestră și pian solo, The Age of Anxiety
_____Principalul motiv pentru care notez aici acest program este pentru a semnala lucrarea unuia dintre cei mai puternici și valoroși compozitori români contemporani: Diana Roataru! Concertul pentru clarinet și orchestră are unitate stilistică, are mesaj. are forță, are coerență și suficiență strălucire pentru a face parte din orice program dedicat muzicii contemporane.
_____Felicitări solistului Emil Vișinescu pentru interpretarea foarte reușită! Felicitări Orchestrei Radio pentru suportul decent/onorabil! Bravo, Diana Rotaru!
_____Din păcate, în continuarea programului, Orchestra Radio ne-a arătat că poate suna doar decent în Metamorfozele lui Hindemith și de-a dreptul prost în simfonia lui Bernstein. Nu pot deci să nu mă întreb cum ar fi fost dacă lucrarea Dianei Rotaru l-ar fi avut pe Emil Vișinescu în fața unei orchestre de primă mână.
_____La final, importante rămân trei lucruri: numele acestei compozitoare, Diana Rotaru, lucrarea ei prezentată în festival și reușita solistului Emil Vișinescu.
MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
-
diversetrancote
- Posts: 186
- Joined: 04 Jul 2017, 09:17
- Location: Bucuresti
-
diversetrancote
- Posts: 186
- Joined: 04 Jul 2017, 09:17
- Location: Bucuresti
Re: MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
_____
Concerte la Festivalul Enescu
luni, 4 septembrie - Sala Palatului
Tonhalle-Orchester Zurich, Paavo Jarvi - dirijor, Andrei Ioniță - violoncel
Honegger - Pacific 231. Mouvement Symphonique No. 1
Enescu - Symphonie Concertante for Cello and Orchestra Op. 8
Dvořák - Symphony No. 9 Op. 95, From the New World
_____Am ajuns la pauză la acest concert. Niște prieteni, prezenți la prima parte, mi-au spus că artiștii s-au prezentat foarte bine, dar telefoanele din public și mesajele RO-Alert au stricat atmosfera. Aici cred că e și vina organizatorilor. La concertele de festival vin și oameni mai puțin obișnuiți cu eticheta de concert de muzică clasică. Organizatorii ar trebui să ceară mai insistent închiderea telefoanelor și interzicerea fotografierii pe durata concertului, de mai multe ori, astfel:
-> prin 2 sau chiar 3 mesaje audio transmise în holul sălii de concert, cu 10 min înainte de începerea concertului
+ 2 sau chiar 3 mesaje audio transmise în sala de concert, cu 5 min înainte de începerea concertului
+ un mesaj video afișat mare pe ecranul din sala de concert, cu 5 min înainte de începerea concertului
_____Același ritual ar trebui repetat și la pauză.
_____Poate părea prea insistent, dar cred că e de preferat așa decât să avem sitauții precum cea de luni de la Sala Palatului.
_____Revenind la programul de concert, interpretarea simfoniei lui Dvorak nu mi-a plăcut. Iată motivele cele mai importante:
- Paavo Jarvi a ales să conducă părțile lente într-un tempo mult prea lent. Asta a dat o senzație de greutate și apăsare, necaracteristice atmosferei lucrării. Mi s-a părut că stilul lui Paavo Jarvi ar fi fost mai potrivit unei simfonii de Sibelius decât uneia de Dvorak. În plus, în acele părți mai lente nu există suficient material muzical pentru a justifica o asemenea încetinire.
- Invers, în părțile presto, Jarvi a cerut un tempo prea rapid, sacrificând sublinierea unor accente și motive importante pentru caracterul tematic al lucrării.
- Dacă la cele două aspecte de mai sus adăgăm și faptul că crescendo-urile și decrescendo-urile s-au făcut pe alocuri cam abrupt, obținem un flow, o curgere în timp a muzicii, care mie mi s-au părut nepotrivite compoziției.
_____Atenție! Eu sunt doar un meloman amator, fără niciun fel de studii muzicale. Așadar ideile de mai sus trebuie privite cu precauție.
_____Majorității publicului prezent în sală, judecând după aplauzele prelungite, i-a plăcut foarte mult interpretarea.
_____Noi am fost 4 la concert, dintre care 2 cu studii muzicale superioare. Dintre cei cu studii, unuia i-a plăcut foarte mult interpretarea simfoniei lui Dvorak, iar celălalt spune că nu s-a putut conecta la concert și că interpretarea i s-a părut lipsită de emoție. Păreri și păreri...
Interpretarea mea de referință cu Simfonia nr 9 de Dvorak: Karel Ancerl & Czech Philharmonic Orchestra.
_____
Concerte la Festivalul Enescu
luni, 4 septembrie - Sala Palatului
Tonhalle-Orchester Zurich, Paavo Jarvi - dirijor, Andrei Ioniță - violoncel
Honegger - Pacific 231. Mouvement Symphonique No. 1
Enescu - Symphonie Concertante for Cello and Orchestra Op. 8
Dvořák - Symphony No. 9 Op. 95, From the New World
_____Am ajuns la pauză la acest concert. Niște prieteni, prezenți la prima parte, mi-au spus că artiștii s-au prezentat foarte bine, dar telefoanele din public și mesajele RO-Alert au stricat atmosfera. Aici cred că e și vina organizatorilor. La concertele de festival vin și oameni mai puțin obișnuiți cu eticheta de concert de muzică clasică. Organizatorii ar trebui să ceară mai insistent închiderea telefoanelor și interzicerea fotografierii pe durata concertului, de mai multe ori, astfel:
-> prin 2 sau chiar 3 mesaje audio transmise în holul sălii de concert, cu 10 min înainte de începerea concertului
+ 2 sau chiar 3 mesaje audio transmise în sala de concert, cu 5 min înainte de începerea concertului
+ un mesaj video afișat mare pe ecranul din sala de concert, cu 5 min înainte de începerea concertului
_____Același ritual ar trebui repetat și la pauză.
_____Poate părea prea insistent, dar cred că e de preferat așa decât să avem sitauții precum cea de luni de la Sala Palatului.
_____Revenind la programul de concert, interpretarea simfoniei lui Dvorak nu mi-a plăcut. Iată motivele cele mai importante:
- Paavo Jarvi a ales să conducă părțile lente într-un tempo mult prea lent. Asta a dat o senzație de greutate și apăsare, necaracteristice atmosferei lucrării. Mi s-a părut că stilul lui Paavo Jarvi ar fi fost mai potrivit unei simfonii de Sibelius decât uneia de Dvorak. În plus, în acele părți mai lente nu există suficient material muzical pentru a justifica o asemenea încetinire.
- Invers, în părțile presto, Jarvi a cerut un tempo prea rapid, sacrificând sublinierea unor accente și motive importante pentru caracterul tematic al lucrării.
- Dacă la cele două aspecte de mai sus adăgăm și faptul că crescendo-urile și decrescendo-urile s-au făcut pe alocuri cam abrupt, obținem un flow, o curgere în timp a muzicii, care mie mi s-au părut nepotrivite compoziției.
_____Atenție! Eu sunt doar un meloman amator, fără niciun fel de studii muzicale. Așadar ideile de mai sus trebuie privite cu precauție.
_____Majorității publicului prezent în sală, judecând după aplauzele prelungite, i-a plăcut foarte mult interpretarea.
_____Noi am fost 4 la concert, dintre care 2 cu studii muzicale superioare. Dintre cei cu studii, unuia i-a plăcut foarte mult interpretarea simfoniei lui Dvorak, iar celălalt spune că nu s-a putut conecta la concert și că interpretarea i s-a părut lipsită de emoție. Păreri și păreri...
Interpretarea mea de referință cu Simfonia nr 9 de Dvorak: Karel Ancerl & Czech Philharmonic Orchestra.
_____
-
diversetrancote
- Posts: 186
- Joined: 04 Jul 2017, 09:17
- Location: Bucuresti
Re: MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
_____
Concerte la Festivalul Enescu
luni, 18 septembrie, Sala Palatului
Orchestra Filarmonică Națională a Ungariei, Charles Dutoit - dirijor, Martha Argerich - pian
Enescu - Pastorale-fantaisie pentru orchestră mică
Prokofiev - Concertul nr. 3 în do major pentru pian și orchestră op. 26
Berlioz - Simfonia fantastica op. 14
_____Extraordinare numele de pe “afișul” concertului de luni de la Sala Palatului: Martha Argerich & Charles Dutoit! Și ce program frumos!
_____Înregistrarea mea favorită cu Concertul de pian nr 3 al lui Prokofiev este chiar cu Martha Argerich și Charles Dutoit (cu orchestra din Montreal).
_____Se anunța o seară specială, dar așteptările mele nu erau foarte mari: mă gândeam că au trecut totuși 25 de ani de la acea înregistrare de la Montreal. Aveam să fiu însă dezamăgit nu de cuplul de renume ci de orchestra de mâna a patra.
_____Dar să începem cu ce mi-a plăcut. Martha Argerich poate că nu mai are același atac, aceeași forță și aceeași dinamică ca acum 25 de ani, DAR se vede clar că înțelege, simte și stăpânește lucrarea la perfecție. Tempo-ul, frazarea, accentele au fost perfecte. Sensibilitate atât cât trebuie și unde trebuie. Singura observație, interpretarea artistei este acum, per total, un pic mai “low key”. De acest aspect ar fi trebuit să țină cont orchestra.
_____Însă Orchestra Națională a Ungariei nu a arătat că ar fi în stare să interpreteze o asemenea lucrare, nici vorbă să se mai și adapteze la maniera și stilul solistului.
_____Per total, intepretarea concertului nu a ieșit foarte rău, dar meritul este doar al Marthei Argerich și al lui Charles Dutoit, care au făcut maximul în condițiile date.
_____La pauză eram destul de convins că va urma o Simfonie Fantastică slab interpretată. Nu m-am înșelat. Orchestra a fost “all over the place” sau, pe românește, “peste tot și nicăieri”, eterogenă și confuză. O orchestră în care partidele pur și simplu nu cântă împreună. Mai mult decât atât, nici un membru al orchestrei, nici un șef de partidă și nici o secțiune a orchestrei nu s-a ridicat peste balta de mediocritate în care se scaldă totul. Oamenii aveau ochii lipiți de partitură, dar mințile aiurea. Dirijorul semnaliza unor orbi. Răspunsul orchestrei, complet eratic, când era, când nu era.
_____Am văzut Simfonia Fantastică în sezonul trecut al Orchestrei noastre Radio. Atunci, secțiunea de alămuri a dat niște gherle evidente, dar, per total, interpretarea a avut noimă, a avut oarece cursivitate, o decentă omogenitate și suficient caracter. Nu am apreciat atunci interpretarea Orchestrei noastre Radio, dar acum, retrospectiv, după ce i-am văzut la treabă pe vecinii noștri, aș zice că nu a fost atât de rea cum am judecat-o eu atunci.
_____
Pentru că am primit o invitație gratuită și ca să mă conving încă o dată de calitatea Orchestrei Naționale a Ungariei am mers și a doua zi la concert:
marți, 19 septembrie, Sala Palatului
Orchestra Filarmonică Națională a Ungariei, Cristian Mandeal - dirijor, Sheku Kanneh-Mason - violoncel
Kodály - Dansurile din Galánta
Șostakovici - Concertul nr. 1 în mi bemol major pentru violoncel și orchestră op. 107
Enescu - Simfonia nr. 2 în la major op. 17
_____Orchestrei Națională a Ungariei a continuat la fel de prost cum a terminat cu o seară înainte. Dansurile lui Kodaly au sunat aproximativ și neconvingător, lipsite de spirit. Aș zice, în pofida dirijorului, care a făcut tot ce se putea.
_____Concertul de violoncel nr 1 al lui Shostakovich e o lucrare prea prețioasă mie ca să pot suporta măcelărirea ei mai mult de 5 minute. De la Sala Palatului am ieșit marți după primele 10 minute. Și dus am fost.
_____
_____Am scris înainte de începerea festivalului de ce aducerea orchestrelor cehă și ungară a fost o idee foarte bună a organizatorilor. Îmi mențin părerea. Cred însă că, peste doi ani, Filarmonica Ungară ar trebui să fie invitată la Sala Radio, iar cea Cehă la Sala Palatului, căci acesta le este nivelul.
_____
Concerte la Festivalul Enescu
luni, 18 septembrie, Sala Palatului
Orchestra Filarmonică Națională a Ungariei, Charles Dutoit - dirijor, Martha Argerich - pian
Enescu - Pastorale-fantaisie pentru orchestră mică
Prokofiev - Concertul nr. 3 în do major pentru pian și orchestră op. 26
Berlioz - Simfonia fantastica op. 14
_____Extraordinare numele de pe “afișul” concertului de luni de la Sala Palatului: Martha Argerich & Charles Dutoit! Și ce program frumos!
_____Înregistrarea mea favorită cu Concertul de pian nr 3 al lui Prokofiev este chiar cu Martha Argerich și Charles Dutoit (cu orchestra din Montreal).
_____Se anunța o seară specială, dar așteptările mele nu erau foarte mari: mă gândeam că au trecut totuși 25 de ani de la acea înregistrare de la Montreal. Aveam să fiu însă dezamăgit nu de cuplul de renume ci de orchestra de mâna a patra.
_____Dar să începem cu ce mi-a plăcut. Martha Argerich poate că nu mai are același atac, aceeași forță și aceeași dinamică ca acum 25 de ani, DAR se vede clar că înțelege, simte și stăpânește lucrarea la perfecție. Tempo-ul, frazarea, accentele au fost perfecte. Sensibilitate atât cât trebuie și unde trebuie. Singura observație, interpretarea artistei este acum, per total, un pic mai “low key”. De acest aspect ar fi trebuit să țină cont orchestra.
_____Însă Orchestra Națională a Ungariei nu a arătat că ar fi în stare să interpreteze o asemenea lucrare, nici vorbă să se mai și adapteze la maniera și stilul solistului.
_____Per total, intepretarea concertului nu a ieșit foarte rău, dar meritul este doar al Marthei Argerich și al lui Charles Dutoit, care au făcut maximul în condițiile date.
_____La pauză eram destul de convins că va urma o Simfonie Fantastică slab interpretată. Nu m-am înșelat. Orchestra a fost “all over the place” sau, pe românește, “peste tot și nicăieri”, eterogenă și confuză. O orchestră în care partidele pur și simplu nu cântă împreună. Mai mult decât atât, nici un membru al orchestrei, nici un șef de partidă și nici o secțiune a orchestrei nu s-a ridicat peste balta de mediocritate în care se scaldă totul. Oamenii aveau ochii lipiți de partitură, dar mințile aiurea. Dirijorul semnaliza unor orbi. Răspunsul orchestrei, complet eratic, când era, când nu era.
_____Am văzut Simfonia Fantastică în sezonul trecut al Orchestrei noastre Radio. Atunci, secțiunea de alămuri a dat niște gherle evidente, dar, per total, interpretarea a avut noimă, a avut oarece cursivitate, o decentă omogenitate și suficient caracter. Nu am apreciat atunci interpretarea Orchestrei noastre Radio, dar acum, retrospectiv, după ce i-am văzut la treabă pe vecinii noștri, aș zice că nu a fost atât de rea cum am judecat-o eu atunci.
_____
Pentru că am primit o invitație gratuită și ca să mă conving încă o dată de calitatea Orchestrei Naționale a Ungariei am mers și a doua zi la concert:
marți, 19 septembrie, Sala Palatului
Orchestra Filarmonică Națională a Ungariei, Cristian Mandeal - dirijor, Sheku Kanneh-Mason - violoncel
Kodály - Dansurile din Galánta
Șostakovici - Concertul nr. 1 în mi bemol major pentru violoncel și orchestră op. 107
Enescu - Simfonia nr. 2 în la major op. 17
_____Orchestrei Națională a Ungariei a continuat la fel de prost cum a terminat cu o seară înainte. Dansurile lui Kodaly au sunat aproximativ și neconvingător, lipsite de spirit. Aș zice, în pofida dirijorului, care a făcut tot ce se putea.
_____Concertul de violoncel nr 1 al lui Shostakovich e o lucrare prea prețioasă mie ca să pot suporta măcelărirea ei mai mult de 5 minute. De la Sala Palatului am ieșit marți după primele 10 minute. Și dus am fost.
_____
_____Am scris înainte de începerea festivalului de ce aducerea orchestrelor cehă și ungară a fost o idee foarte bună a organizatorilor. Îmi mențin părerea. Cred însă că, peste doi ani, Filarmonica Ungară ar trebui să fie invitată la Sala Radio, iar cea Cehă la Sala Palatului, căci acesta le este nivelul.
_____
-
diversetrancote
- Posts: 186
- Joined: 04 Jul 2017, 09:17
- Location: Bucuresti
Re: MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
Foarte probabil ca partida de coarde sa fi furat ceva de la Caliu.
Dar cehii au fost foarte buni si pe alamuri, asa ca-i banuiesc si de o colaborare cu Fanfara 10 Prajini.
Serios vorbind, eu sunt mare admirator al Tarafului din Clejani, iar excursia lor in zona muzicii clasice de pe albumul "Masquerade" mi s-a parut foarte inspirata. Un exemplu aici:
https://www.youtube.com/watch?v=oaVcwuYufwA
Dar cehii au fost foarte buni si pe alamuri, asa ca-i banuiesc si de o colaborare cu Fanfara 10 Prajini.
Serios vorbind, eu sunt mare admirator al Tarafului din Clejani, iar excursia lor in zona muzicii clasice de pe albumul "Masquerade" mi s-a parut foarte inspirata. Un exemplu aici:
https://www.youtube.com/watch?v=oaVcwuYufwA
-
diversetrancote
- Posts: 186
- Joined: 04 Jul 2017, 09:17
- Location: Bucuresti
Re: MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
_____
Concerte la Festivalul George Enescu 2023
joi, 21 septembrie, Sala Palatului
Orchestra Națională a Franței, Cristian Măcelaru - dirijor, Augustin Hadelich - vioară
Boulez - Notations I-IV & VII
Dutilleux - Concertul pentru vioară și orchestră L’Arbre des songes
Stravinski - Le Sacre du printemps
_____Cel mai bun, mai excitant și mai frumos mod de a intra în contact cu o lucrare de muzică clasică ce nu-ți este cunoscută este de a o vedea live, în concert.
Niciuna dintre lucrările cântate ieri în prima parte a programului de la Sala Palatului nu-mi erau cunoscute. Experiența live și calitatea extraordinară a interpretării oferite de Cristian Măcelaru și Orchestra Națională a Franței mi-au dat senzația unei seri speciale.
_____În primul rând, trebuie să recunoaștem curajul dirijorului de a prezenta un program care începe cu niște lucrări atât de dificile. Dificil de interpretat și, în același timp, dificil de cuprins la prima ascultare.
_____Dar dificultatea nu include în mod necesar calitatea. Calitatea, clasa, au venit și din interpretare, din reproducerea ce respectă structura, spiritul, mood-ul și limbajul compoziției. Și pentru că Orchestra Națională a Franței și Cristian Măcelaru au reușit să redea atât de bine aceste lucrări complicate, ele au devenit deodată mai accesibile ascultătorului. Bravo, extraordinară performanță!
_____
_____“Notațiile” lui Boulez încep în serialism. Primele două dintre ele mi s-au părut atât de calculate, de matematice, de matriciale încât m-au lăsat cu senzația unui elev de clasa a patra căruia i se pune în fața rezolvarea unei probleme de analiză matematică. Pentru că explicația profesorului e atât de clară și elecventă, elevul înțelege cumva că pe tablă se desfășoară o rezolvare extraordinară, chiar frumoasă într-un mod pe care nu și l-ar fi imaginat posibil, dar pentru că elevul nu are toate cunoștințele necesare, nu poate înțelege în totalitate logica și raționamentul din spatele expunerii.
_____Apoi, în partea a treia a lucrării, compozitorul-matematician o ia razna, pierde precizia, renunță la exactitate și ... se rătăcește în tonalitate. Extraordinar modul în care se face această trecere în compoziție! Extraordinar modul în care ea a fost expusă de interpreți! Ca și cum profesorul-compozitor, până atunci savant și exact până la pedanterie, dă din greșeală cu mâna peste cerneala neuscată cu care își desena matricile și găsește fascinație în acea mâzgălitură. Este o (re)desoperire a tonalității. Acuma, nu vă gândiți că a trecut omu’ de la Schoenberg la Beethoven! Tonalitatea lui are vechi rădăcini, dar e nouă în exprimare.
_____Notation IV și VII transced deja tonalitatea, trec prin spectralism și fac un fel de rezumat al curentelor moderniste din a doua jumătate a sec XX. Foarte interesant de urmărit și foarte bine ilustrat de interpreți. De reascultat și aprofundat!
Dutilleux - Concertul pentru vioară și orchestră L’Arbre des songes
VA URMA
Concerte la Festivalul George Enescu 2023
joi, 21 septembrie, Sala Palatului
Orchestra Națională a Franței, Cristian Măcelaru - dirijor, Augustin Hadelich - vioară
Boulez - Notations I-IV & VII
Dutilleux - Concertul pentru vioară și orchestră L’Arbre des songes
Stravinski - Le Sacre du printemps
_____Cel mai bun, mai excitant și mai frumos mod de a intra în contact cu o lucrare de muzică clasică ce nu-ți este cunoscută este de a o vedea live, în concert.
Niciuna dintre lucrările cântate ieri în prima parte a programului de la Sala Palatului nu-mi erau cunoscute. Experiența live și calitatea extraordinară a interpretării oferite de Cristian Măcelaru și Orchestra Națională a Franței mi-au dat senzația unei seri speciale.
_____În primul rând, trebuie să recunoaștem curajul dirijorului de a prezenta un program care începe cu niște lucrări atât de dificile. Dificil de interpretat și, în același timp, dificil de cuprins la prima ascultare.
_____Dar dificultatea nu include în mod necesar calitatea. Calitatea, clasa, au venit și din interpretare, din reproducerea ce respectă structura, spiritul, mood-ul și limbajul compoziției. Și pentru că Orchestra Națională a Franței și Cristian Măcelaru au reușit să redea atât de bine aceste lucrări complicate, ele au devenit deodată mai accesibile ascultătorului. Bravo, extraordinară performanță!
_____
_____“Notațiile” lui Boulez încep în serialism. Primele două dintre ele mi s-au părut atât de calculate, de matematice, de matriciale încât m-au lăsat cu senzația unui elev de clasa a patra căruia i se pune în fața rezolvarea unei probleme de analiză matematică. Pentru că explicația profesorului e atât de clară și elecventă, elevul înțelege cumva că pe tablă se desfășoară o rezolvare extraordinară, chiar frumoasă într-un mod pe care nu și l-ar fi imaginat posibil, dar pentru că elevul nu are toate cunoștințele necesare, nu poate înțelege în totalitate logica și raționamentul din spatele expunerii.
_____Apoi, în partea a treia a lucrării, compozitorul-matematician o ia razna, pierde precizia, renunță la exactitate și ... se rătăcește în tonalitate. Extraordinar modul în care se face această trecere în compoziție! Extraordinar modul în care ea a fost expusă de interpreți! Ca și cum profesorul-compozitor, până atunci savant și exact până la pedanterie, dă din greșeală cu mâna peste cerneala neuscată cu care își desena matricile și găsește fascinație în acea mâzgălitură. Este o (re)desoperire a tonalității. Acuma, nu vă gândiți că a trecut omu’ de la Schoenberg la Beethoven! Tonalitatea lui are vechi rădăcini, dar e nouă în exprimare.
_____Notation IV și VII transced deja tonalitatea, trec prin spectralism și fac un fel de rezumat al curentelor moderniste din a doua jumătate a sec XX. Foarte interesant de urmărit și foarte bine ilustrat de interpreți. De reascultat și aprofundat!
Dutilleux - Concertul pentru vioară și orchestră L’Arbre des songes
VA URMA
-
diversetrancote
- Posts: 186
- Joined: 04 Jul 2017, 09:17
- Location: Bucuresti
Re: MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
CONTINUARE
Dutilleux - Concertul pentru vioară și orchestră L’Arbre des songes
_____
_____Ca și în cazul Notațiilor lui Boulez, concertul lui Dutilleux folosește un limbaj muzical și tehnici de compoziție, care depășesc pe alocuri puterea mea de înțelegere. Cu toate astea, ambele compoziții mi-au plăcut și în ambele cazuri am putut să apreciez reușita interpretării. Sigur, sunt chestiuni care mi-au scăpat și pe care un profesionist ar fi știut să le judece mult mai clar și mai bine, dar asta nu m-a lipsit de bucuria ascultării și descoperirii. Mai mult, ca meloman amator, aproape sigur voi căuta niște interpretări favorite ale acestor lucrări pe care apoi să le cumpăr pe CD și să le reascult cu plăcere.
_____Concertul lui Dutilleux mi s-a părut mai unitar alcătuit, la fel de avansat în termeni de limbaj muzical și cu o dimensiune spirituală profundă și atent nuanțată. E un concert care, prin unitate, coeziune și evoluție amintește mai degrabă de un poem simfonic decât de o lucrare clasică de concert. E o lucrare dificilă, atât pentru public cât și pentru interpreți. Meritul uriaș al aducerii acestei lucrări complicate la înțelegerea publicului i-a aparținut luni, în primul rând, solistului Augustin Hadelich. Extraordinar omul! Și cum aș avea de spus numai lucruri la superlativ despre interpretarea lui, mă opresc aici, ca să nu încep să vorbesc și eu ca-n ziarul festivalului.
Din fericire pentru Augustin Hadelich și pentru public, suportul dirijorului Cristian Măcelaru și al orchestrei Naționale a Franței a fost deasemenea la un nivel foarte ridicat. Felicitări și lor!
_____După pauză, Ritualul Primăverii. Aici, oricine gustă această lucrare are preferințele lui de interpretare. Eu am apreciat foarte mult tempo-ul exact impus de Măcelaru în toate momentele allegro sau complicate ritmic. Am apreciat la fel de mult și felul unitar și exact în care orchestra a sunat în toate momentele aglomerate. Altfel, pe alocuri, am considerat interpretarea un pic prea polished, cumva lipsită de dimensiunea aia sălbatică, păgână, barbară. Dar acesta e gustul personal.
_____La finalul serii de luni de la Sala Palatului, am rămas cu descoperirea celor două lucrări din prima parte a programului, cu extraordinara interpretare a lui Augustin Hadelich, cu comfirmarea, pentru mine, a valorii dirijorale a lui Cristian Măcelaru și a orchestrei sale. Îl felicit pe Cristian Măcelaru și pentru curajul de a veni în fața publicului cu un program atât de complicat.
PS: am mai rămas cu ceva după concertul acesta, dar acel ceva mi-a lăsat un gust atât de amar încât va trebui să revin altă dată.
VA URMA
Dutilleux - Concertul pentru vioară și orchestră L’Arbre des songes
_____
_____Ca și în cazul Notațiilor lui Boulez, concertul lui Dutilleux folosește un limbaj muzical și tehnici de compoziție, care depășesc pe alocuri puterea mea de înțelegere. Cu toate astea, ambele compoziții mi-au plăcut și în ambele cazuri am putut să apreciez reușita interpretării. Sigur, sunt chestiuni care mi-au scăpat și pe care un profesionist ar fi știut să le judece mult mai clar și mai bine, dar asta nu m-a lipsit de bucuria ascultării și descoperirii. Mai mult, ca meloman amator, aproape sigur voi căuta niște interpretări favorite ale acestor lucrări pe care apoi să le cumpăr pe CD și să le reascult cu plăcere.
_____Concertul lui Dutilleux mi s-a părut mai unitar alcătuit, la fel de avansat în termeni de limbaj muzical și cu o dimensiune spirituală profundă și atent nuanțată. E un concert care, prin unitate, coeziune și evoluție amintește mai degrabă de un poem simfonic decât de o lucrare clasică de concert. E o lucrare dificilă, atât pentru public cât și pentru interpreți. Meritul uriaș al aducerii acestei lucrări complicate la înțelegerea publicului i-a aparținut luni, în primul rând, solistului Augustin Hadelich. Extraordinar omul! Și cum aș avea de spus numai lucruri la superlativ despre interpretarea lui, mă opresc aici, ca să nu încep să vorbesc și eu ca-n ziarul festivalului.
Din fericire pentru Augustin Hadelich și pentru public, suportul dirijorului Cristian Măcelaru și al orchestrei Naționale a Franței a fost deasemenea la un nivel foarte ridicat. Felicitări și lor!
_____După pauză, Ritualul Primăverii. Aici, oricine gustă această lucrare are preferințele lui de interpretare. Eu am apreciat foarte mult tempo-ul exact impus de Măcelaru în toate momentele allegro sau complicate ritmic. Am apreciat la fel de mult și felul unitar și exact în care orchestra a sunat în toate momentele aglomerate. Altfel, pe alocuri, am considerat interpretarea un pic prea polished, cumva lipsită de dimensiunea aia sălbatică, păgână, barbară. Dar acesta e gustul personal.
_____La finalul serii de luni de la Sala Palatului, am rămas cu descoperirea celor două lucrări din prima parte a programului, cu extraordinara interpretare a lui Augustin Hadelich, cu comfirmarea, pentru mine, a valorii dirijorale a lui Cristian Măcelaru și a orchestrei sale. Îl felicit pe Cristian Măcelaru și pentru curajul de a veni în fața publicului cu un program atât de complicat.
PS: am mai rămas cu ceva după concertul acesta, dar acel ceva mi-a lăsat un gust atât de amar încât va trebui să revin altă dată.
VA URMA
-
diversetrancote
- Posts: 186
- Joined: 04 Jul 2017, 09:17
- Location: Bucuresti
Re: MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
_____
Indolență, nesimțire
_____
_____La concertul de vineri, 22 septembrie, de la Sala Palatului, Cristian Măcelaru a invitat și câțiva membri ai Orchestrei noastre Radio să cânte alături de Orchestra Națională a Franței. Un gest frumos.
_____Printre invitații români, și un tânăr violonist, colaborator al orchestrei radio, căruia nu-i voi dezvălui numele, să-i zicem A.T.A.
_____Și ce credeți că face “tânăra noastră speranță”, în loc să profite de experiența oferită?
_____Plasat în ultimul rând al partidei de vioara I, imediat aproape de public, tânărul violonist începe să vorbească cu colegul din stânga, probabil tot român, în timp ce orchestra interpretează ultima lucrare din program, Ritualul Primăverii.
_____Colegul din stânga, mult mai în vârstă, probabil și el membru al orchestrei radio, e puțin mai reținut, dar răspunde totuși colegului mai tânăr. Tânărul zâmbește, ceva îl amuză și vrea neapărat să transmită poanta colegului în vârstă. Totul durează vreo 2 minute, timp în care orchestra încearcă să dialogheze și ea, dar cu Stravinsky. La un moment dat, înțelegând probabil că zurbagii din ultima bancă nu vor înceta prea repede, din mijlocul partidei de vioara I, un violonist francez se întoarce spre nesimțiți și-i privește lung preț de 10-15 secunde. Ăștia își dau seama că sunt admonestați și încetează bancurile. Domnul Goe, tânăra speranță, face fețe-fețe, parcă spunând: “ce-are cu mine? ce-am făcut?” Toate astea în timp ce orchestra continuă să cânte. Apoi, după alte câteva minute, în scurta pauză de la finalul tabloului respectiv, se întoarce, din primul rând, și șeful partidei de vioara a II-a – privirea lui e scurtă, vrea doar să transmită că a simțit că ceva în spate deranjează lucrurile și că nu e în regulă. Concertul continuă apoi netulburat până la final.
_____De obicei nu sunt foarte atent la orchestră, mă distrage de la muzică. De data asta, pentru că lucrarea îmi era cunoscută, priveam atent și la scenă. Așa se face că am văzut clar toate cele de mai sus. La fel de clar ca mine putea vedea și oricine altcineva din public, pentru că totul s-a petrecut în “câmp deschis”, în primele două rânduri dinspre public ale orchestrei.
_____Acuma, ce nu pricep eu:
- Tu, A.T.A., tânăr colaborator al unei orchestre de mâna a patra, ești invitat să cânți împreună cu o orchestră bună, dacă nu chiar foarte bună, într-un festival important în țara ta și, în loc să încerci să înveți ceva din experiența asta și să onorezi invitația prin străduință, tu te apuci să spui bancuri în timpul concertului???!!!
_____Dar nu, eu mă prefac acum, căci de fapt nimic nu mă mai miră din partea unora dintre membrii orchestrei noastre radio.
_____Dacă aș împărți orchestrele după valoare în: excepționale / foarte bune / bune / mediocre / proaste, Orchestra Națională Radio aș plasa-o în zona mediocrității. Nu consider însă această mediocritate o închisoare din care orchestra noastră radio nu poate scăpa. Căci există și calitate acolo, mai ales în partidele de viori, și, prin muncă și seriozitate, orchestra poate să crească.
_____Problema este că există la orchestra radio și destui “glumeți” nesimțiți și indolenți cum e acest ATA.
_____
Indolență, nesimțire
_____
_____La concertul de vineri, 22 septembrie, de la Sala Palatului, Cristian Măcelaru a invitat și câțiva membri ai Orchestrei noastre Radio să cânte alături de Orchestra Națională a Franței. Un gest frumos.
_____Printre invitații români, și un tânăr violonist, colaborator al orchestrei radio, căruia nu-i voi dezvălui numele, să-i zicem A.T.A.
_____Și ce credeți că face “tânăra noastră speranță”, în loc să profite de experiența oferită?
_____Plasat în ultimul rând al partidei de vioara I, imediat aproape de public, tânărul violonist începe să vorbească cu colegul din stânga, probabil tot român, în timp ce orchestra interpretează ultima lucrare din program, Ritualul Primăverii.
_____Colegul din stânga, mult mai în vârstă, probabil și el membru al orchestrei radio, e puțin mai reținut, dar răspunde totuși colegului mai tânăr. Tânărul zâmbește, ceva îl amuză și vrea neapărat să transmită poanta colegului în vârstă. Totul durează vreo 2 minute, timp în care orchestra încearcă să dialogheze și ea, dar cu Stravinsky. La un moment dat, înțelegând probabil că zurbagii din ultima bancă nu vor înceta prea repede, din mijlocul partidei de vioara I, un violonist francez se întoarce spre nesimțiți și-i privește lung preț de 10-15 secunde. Ăștia își dau seama că sunt admonestați și încetează bancurile. Domnul Goe, tânăra speranță, face fețe-fețe, parcă spunând: “ce-are cu mine? ce-am făcut?” Toate astea în timp ce orchestra continuă să cânte. Apoi, după alte câteva minute, în scurta pauză de la finalul tabloului respectiv, se întoarce, din primul rând, și șeful partidei de vioara a II-a – privirea lui e scurtă, vrea doar să transmită că a simțit că ceva în spate deranjează lucrurile și că nu e în regulă. Concertul continuă apoi netulburat până la final.
_____De obicei nu sunt foarte atent la orchestră, mă distrage de la muzică. De data asta, pentru că lucrarea îmi era cunoscută, priveam atent și la scenă. Așa se face că am văzut clar toate cele de mai sus. La fel de clar ca mine putea vedea și oricine altcineva din public, pentru că totul s-a petrecut în “câmp deschis”, în primele două rânduri dinspre public ale orchestrei.
_____Acuma, ce nu pricep eu:
- Tu, A.T.A., tânăr colaborator al unei orchestre de mâna a patra, ești invitat să cânți împreună cu o orchestră bună, dacă nu chiar foarte bună, într-un festival important în țara ta și, în loc să încerci să înveți ceva din experiența asta și să onorezi invitația prin străduință, tu te apuci să spui bancuri în timpul concertului???!!!
_____Dar nu, eu mă prefac acum, căci de fapt nimic nu mă mai miră din partea unora dintre membrii orchestrei noastre radio.
_____Dacă aș împărți orchestrele după valoare în: excepționale / foarte bune / bune / mediocre / proaste, Orchestra Națională Radio aș plasa-o în zona mediocrității. Nu consider însă această mediocritate o închisoare din care orchestra noastră radio nu poate scăpa. Căci există și calitate acolo, mai ales în partidele de viori, și, prin muncă și seriozitate, orchestra poate să crească.
_____Problema este că există la orchestra radio și destui “glumeți” nesimțiți și indolenți cum e acest ATA.
_____
-
diversetrancote
- Posts: 186
- Joined: 04 Jul 2017, 09:17
- Location: Bucuresti
Re: MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
_____
Ah, trebuie să revin cu o precizare importantă la cele scrise mai sus:
Nu rămâneți cu impresia că cele povestite reprezintă un fapt izolat, un eveniment rarisim, ci este vorba de o apucătură obișnuită pe la noi, la care puteți asista relativ des în concertele de stagiune, nu doar ale Orchestrei Naționale Radio, ci și ale Filarmonicii George Enescu.
_____
Ah, trebuie să revin cu o precizare importantă la cele scrise mai sus:
Nu rămâneți cu impresia că cele povestite reprezintă un fapt izolat, un eveniment rarisim, ci este vorba de o apucătură obișnuită pe la noi, la care puteți asista relativ des în concertele de stagiune, nu doar ale Orchestrei Naționale Radio, ci și ale Filarmonicii George Enescu.
_____
Re: MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
Poate tinerelul in cauza nu este capabil sa interiorizeze si sa-si asume o anumita stare de spirit care sa il faca apt sa participe la forma asta de arta.
-
diversetrancote
- Posts: 186
- Joined: 04 Jul 2017, 09:17
- Location: Bucuresti
Re: MUZICA CLASICA - Concerte interesante in Bucuresti
_____
Concluzii la final de festival
Lucruri bune:
- aducerea Marthei Argerich și a lui Charles Dutoit
- aducerea orchestrelor ungară și cehă (chiar dacă ungurii au dezamăgit). Îi aștept și pe polonezi.
- aducerea unor ansambluri specializate pe muzica modernă și contemporană
- degrevarea orchestrelor din provincie de repertoriul exclusiv contemporan
- introducerea concertelor pentru copii
Lucruri mai puțin bune și cum ar putea fi ele îndreptate pe viitor:
- uneori sălile au arătat cam golaș. S-ar fi putut evita asta cu acordarea unor gratuități și reduceri anunțate clar pe site-ul festivalului și în presă. Aceste reduceri/gratuități se pot acorda, de exemplu: elevilor și cadrelor didactice de la școala de muzică Dinu Lipatti și de la Universitatea Națională de Muzică din București, muzicologilor și compozitorilor membri ai Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România etc.
- atitudinea cam grosolană a badigarzilor de la BGS. Nu suntem la meci, nu avem nevoie de badigarzi la porți. Folosiți niște voluntari, nu forțează nimeni porțile sălilor de concert! Eventual, păstrați și doi dulăi d’ăștia undeva prin spate, dar folosiți-i doar în caz de nevoie.
În concluzie:
Nu o ediție extraordinară, dar una onorabilă, destul de reușită. Sunt câteva schimbări de conducere și organizatorice ale festivalului, care mai au nevoie de timp până la rodare. Așteptăm reglarea problemei cu sălile uneori cam golașe și totul va fi bine. Felicitări organizatorilor!
Sign out! Să ne reauzim cu bine peste doi ani!
_____
Concluzii la final de festival
Lucruri bune:
- aducerea Marthei Argerich și a lui Charles Dutoit
- aducerea orchestrelor ungară și cehă (chiar dacă ungurii au dezamăgit). Îi aștept și pe polonezi.
- aducerea unor ansambluri specializate pe muzica modernă și contemporană
- degrevarea orchestrelor din provincie de repertoriul exclusiv contemporan
- introducerea concertelor pentru copii
Lucruri mai puțin bune și cum ar putea fi ele îndreptate pe viitor:
- uneori sălile au arătat cam golaș. S-ar fi putut evita asta cu acordarea unor gratuități și reduceri anunțate clar pe site-ul festivalului și în presă. Aceste reduceri/gratuități se pot acorda, de exemplu: elevilor și cadrelor didactice de la școala de muzică Dinu Lipatti și de la Universitatea Națională de Muzică din București, muzicologilor și compozitorilor membri ai Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România etc.
- atitudinea cam grosolană a badigarzilor de la BGS. Nu suntem la meci, nu avem nevoie de badigarzi la porți. Folosiți niște voluntari, nu forțează nimeni porțile sălilor de concert! Eventual, păstrați și doi dulăi d’ăștia undeva prin spate, dar folosiți-i doar în caz de nevoie.
În concluzie:
Nu o ediție extraordinară, dar una onorabilă, destul de reușită. Sunt câteva schimbări de conducere și organizatorice ale festivalului, care mai au nevoie de timp până la rodare. Așteptăm reglarea problemei cu sălile uneori cam golașe și totul va fi bine. Felicitări organizatorilor!
Sign out! Să ne reauzim cu bine peste doi ani!
_____