N-am fost vreodata mare fan
Pink Floyd, nu ca nu mi-ar fi placut, dar ... nu prea am avut timp de ei
Oricum, albumele lor esentiale le cunosc si le apreciez mult, insa nu ma intrebati de "Atom Heart Mother" ori de "Ummagumma", ca ridicatul de umeri imi va veni instantaneu
Dar, vazand reactiile de fericire si nerabdare ale unor prieteni de-ai mei, fini cunoscatori de Gilmour si Waters, asteptam si eu cu destula curiozitate indelung asteptatul lor nou album de studio,
"The Endless River" (2014).
Ca sa reusesc intr-un final sa-l ascult si sa le impartasesc crunta dezamagire: un esec total, un fiasco de care nu era nevoie... In mare parte instrumental, cu vreo doua exceptii, practic aceeasi melodie instrumentala linistita, variata de la un song la celalalt. Nici macar chitara lui Gilmour nu mai suna ca altadata, la un moment dat am zambit chiar, amintindu-mi de formatiile de restaurant
Pacat!... Unii chiar nu stiu sa-si ordoneze meticulos cariera discografica, insistand chiar si atunci cand nu mai au mare lucru de spus.