100 de albume de referinta

[johndoe21ro]

Manuel de Falla - Nights in the Gardens of Spain. Albeniz - Rapsodia Espanola. Turina - Rapsodia Sinfonica (Alicia de Larrocha, Rafael Fruhbeck de Burgos, London Philharmonic Orchestra) (Decca 1984)



Motivul principal al achizitionarii acestui album nu poate fi decat Falla - Nopti in gradinile Spaniei. Larrocha, de Burgos si orchestra londoneza recreaza o atmosfera spaniola autentica. Muzica iti da senzatia ca te plimbi prin gradinile luxuriante si racoroase, susurul apei incearca sa te hipnotizeze, sa-ti spele gandurile, pietrisul freamata incins sub talpile tale, iar ochii mintii zambesc incantati de arhitectonica maura a locatiilor din Generalife si Sierra de Cordoba. Nu numai Falla isi dedica muzica palatului si gradinilor de la Generalife - si J. Rodrigo o face intr-un mod stralucit!
Interpretarea este referinta absoluta. Inginerilor de la Decca le reuseste un echilibru excelent intre pian si orchestra, cu un timbru natural, autentic.
Videoclip al concertului cu referinte vizuale ale gradinilor mentionate:
https://youtu.be/pgy0d2lJv9M" onclick="window.open(this.href);return false;

[johndoe21ro]

Shostakovich - Symphony No.5. Barber - Adagio for Strings (M. Honeck, Pittsburgh Symphony Orchestra) (Reference Recordings 2017)



Albumul asta reprezinta ultima achizitie pe anul asta si este pe deplin una fericita! Este unul dintre cele mai bune albume de muzica clasica ale anului 2017 si, dupa parerea mea, viitorul castigator al Grammy-ului si chiar al unui premiu Gramophone. Era oarecum de asteptat ca un specialist de Mahler sa se impace excelent cu opera marelui compozitor rus iar Honeck nu se dezice. Orchestra americana canta superb, alamurile sunt tumultoase iar sectiunea de coarde te vrajeste.
Booklet-ul este compus de maestrul Honeck care tine sa ne explice pas cu pas interpretarea de fata. Din punct de vedere sonic cred ca inregistrarea este fara repros. Pe sistemele mai bright, sau digitale entry-level s-ar putea ca sunetul foarte deschis si avalansele de alamuri din climax-uri sa fie cam agresive insa nu e vina inregistrarii...
Adagio for Strings este piesa muzicala care se canta, de obicei, la inmormantarea presedintilor americani. Este o muzica de o sensibilitate si o tristete crunta care parca vine sa stinga rasunetele violente ale simfoniei lui Shostakovich.
Varianta DSD/SACD.

https://youtu.be/vouugpj3HnY" onclick="window.open(this.href);return false;

[johndoe21ro]

Eric Whitacre - Water Night (B&W Society of Sound/Decca 2012)



Acum cativa ani am ales sa iau trei albume de la B&W Society of Sound. Un Benjamin Grosvenor (despre care voi reveni aici cu amanunte), un Portico Quartet (pe care l-am recomandat aici) si un album al lui Eric Whitacre. La momentul respectiv toate trei mi s-au parut foarte interesante, mai cu seama primele doua. Ultimul a ramas cumva codas fiind uitat cu desavarsire pana acum cateva zile cand am dat peste niste videoclipuri Stereophile de la CES2018 in care ajunsese si muzica lui Whitacre. Mi-am amintit ca mi s-a parut deosebita prima melodie - un cor care suna foarte bine si care poate impresiona usor pe un sistem capabil. Insa a doua melodie, pe care nu am ascultat-o niciodata, chiar m-a lasat masca. Cred ca albumul asta nu are doar darul de a fi un album cu o muzica excelenta ci poate servi cu succes si ca un album de test. Daca primul track, corul trebuie redat amplu, cu bogatie timbrala (pentru voci), cu detalii vis-a-vis de voci si de ambianta inregistrarii, si cu o scena si un layering bun, a doua melodie deja cere de la sistem mult mai mult: viteza, micro si macrodinamica, rezolutie, bogatie timbrala.. Poti evalua usor un sistem vis-a-vis de corp, de bas, de viteza, de macrodinamica (dar si de micro), de rezolutie dar si de bogatie timbrala. Avem coarde, avem alamuri, avem schimbari bruste de ritm, iarasi cor, samd. Nu o luati insa ca o recomandare pentru test ci ca un album foarte captivant din punct de vedere muzical si ce beneficiaza de o inregistrare si masterizare de exceptie!

Track-ul nr. 2:
https://youtu.be/EiiJxpJuCsA" onclick="window.open(this.href);return false;

[johndoe21ro]

Shostakovich - Symphony No.5. Barber - Adagio for Strings (M. Honeck, Pittsburgh Symphony Orchestra) (Reference Recordings 2017)

2018 GRAMMY® Winner – Best Orchestral Performance and Best Engineered Album, Classical

Se pare ca nu m-am inselat!
Eu cred ca va castiga si un premiu Gramophone!

[momolo]

Shostakovich - Symphony No.5. Barber - Adagio for Strings (M. Honeck, Pittsburgh Symphony Orchestra) (Reference Recordings 2017)

2018 GRAMMY® Winner – Best Orchestral Performance and Best Engineered Album, Classical

Se pare ca nu m-am inselat!
Eu cred ca va castiga si un premiu Gramophone!

poate ca la noi erau foarte obositi si tulburati de schimbarea de fus orar (nu e de gluma cu fusul orar!).
Dar poate mai degraba Shostakovich li se potriveste mai bine decat Piotr Ilici Ceaikovski.

[TomJones]

Rostropovici & Britten

Shubert - Arpeggione Sonata, inregistrare 1962


BEETHOVEN: VIOLIN SONATAS NOS. 5, 8, 9
Arthur Rubinstein si Henryk Szeryng, inregistrare 1958-1961



Clara Haskil si Arthur Grumiaux Mozart Sonate. (pacat de de aceasta romanca, Clara Haskil, se vorbeste atat de putin, decedata intr-un accident stupid in 1960 pe peronul garii din Bruxell. A fost de origini evreiesti, fugita din tara de teama nazismului. Exista si azi un festival in Elvetia cu numele ei. inregistrare 1958


Clara Haskil - Mozart piano concerto 19 si 27, dirijor Ferencz Fricsay, inregistrare 1957



David Oistrakh - Mozart Simfonia Concertante, inregistrare 1962


Arthur Grumiaux - Mozart Violin Concertos, inregistrare 1956-1962


Stokowski - Rapsodii,inregistrare 1961


Radu Lupu - Schubert, grieg concerte, inregistrare 1973


Pentru Sheherazada de Korsakov exista si versiunea xrcd, iar pentru Time Out a lui David Brubeck, eu am versiunea sony din 1997 ce este hdcd, desi nu scrie pe el. Se activeaza chipul in media player. De versiunea asta cu "defect" am aflat de pe un forum. Poate pe viitor o fi de colectie ca la timbrele cu defecte.

[TomJones]

In final ceva deosebit, o inregistarre ce se pierduse, dar a gasit-o Winston Ma de la Fim- XRCD: este vorba de Rosinni - sonate in interpretarea lui Savatore Accardo. Este ceva sublim, inregistrare din 1978 si rescoasa pe xrcd in 2012. Am dat pe xrcd 45 de euro, dar merita. Exista si versiunea scoasa de casa australiana Eloquence Decca- dublu cd la pretul de 20 euro, anul printarii 2016, dar se aude mult sub xrcd.
https://eloquenceclassics.com/releases/ ... -gran-duo/" onclick="window.open(this.href);return false;
sau https://www.jpc.de/s/salvatore+accardo" onclick="window.open(this.href);return false;



https://www.youtube.com/watch?v=SSCeJKNf87Y" onclick="window.open(this.href);return false;

daca nu merge imaginea de mai jos, accesati linkul de sus.
https://www.youtube.com/watch?v=SSCeJKNf87Y[/youtube]

[momolo]

Clara Haskil si Arthur Grumiaux Mozart Sonate. (pacat de de aceasta romanca, Clara Haskil, se vorbeste atat de putin, decedata intr-un accident stupid in 1960 pe peronul garii din Bruxell. A fost de origini evreiesti, fugita din tara de teama nazismului. Exista si azi un festival in Elvetia cu numele ei. inregistrare 1958

Contemporanii au admirat la modul superlativ arta și calitatea umană a Clarei Haskil. Cînd Clara se așeza la pian, "muzica se materializa venind parcă de nicăieri. Brațul ei părea să alunece peste claviatură fără atingere, ca o piatra care sare pe suprafața apei. Nimic nu parea să inceapă sau sfîrșească, totul devenea atemporal"[7] - Dinu Lipatti, bunul ei prieten, a descris modul ei de a cânta la pian ca "însumarea perfecțiunii pe pământ", Wilhelm Backhaus a numit arta ei "cel mai frumos lucru de pe pământ", iar Tatyana Nikolayeva a izbucnit în lacrimi când a ascultat-o prima oară. Rudolf Serkin a supranumit-o "Clara cea perfectă". Charlie Chaplin a considerat-o un geniu: "în viața mea am întâlnit trei genii: pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill"

[Kostas]

Clara Haskil, fara de care Lipatti nu ar fi fost acel mare pianist. A fost prietena cu Enescu, cu A. Cortot, cu marii muzicieni ai epocii.
Scrisorile lui Lipatti catre Clara sunt de un dramatism teribil.