Despre jazz

CD, vinil, concerte
Post Reply
User avatar
SOLO
Moderator
Posts: 1881
Joined: 25 Sep 2008, 22:42
Location: Milan

Despre jazz

Post by SOLO »

Exista cineva caruia i-a placut jazz-ul din prima? Acum 20 de ani ani daca m-ar fi intrebat cineva despre jazz as fi raspuns ca este pentru babalaci, inutil , fara sens si de neinteles. Abia dupa ce am reusit sa ascult jazz pe un sistem de calitate, dar mai ales dupa ce am ascultat live, i-am inteles spiritul : curaj, altruism, improvizatie, imperfectiune, explorare, energie, libertate:

Martin Taylor and Julian Lage: https://www.youtube.com/watch?v=tKsuQbO ... iJp6Rgxdgw

* If you improvise you can't play anything wrong ( Julian Lage - min. 11:00 )
* In jazz there is no such thing as a mistakes, only opportunities. ( Martin Taylor - min, 11:15 )
Every foot from the wall adds 1000$ to the sound
*Doneaza pentru libertatea si sustenabilitatea forumului

User avatar
johndoe21ro
Posts: 777
Joined: 27 Jun 2015, 23:36
Location: Craiova

Re: Despre jazz

Post by johndoe21ro »

SOLO wrote:Exista cineva caruia i-a placut jazz-ul din prima? Acum 20 de ani ani daca m-ar fi intrebat cineva despre jazz as fi raspuns ca este pentru babalaci, inutil , fara sens si de neinteles. Abia dupa ce am reusit sa ascult jazz pe un sistem de calitate, dar mai ales dupa ce am ascultat live, i-am inteles spiritul : curaj, altruism, improvizatie, imperfectiune, explorare, energie, libertate:

Martin Taylor and Julian Lage: https://www.youtube.com/watch?v=tKsuQbO ... iJp6Rgxdgw

* If you improvise you can't play anything wrong (Julian Lage - min. 11:00)
* In jazz there is no such thing as a mistakes, only opportunities. (Martin Taylor - min, 11:15)
Cred ca este o chestiune care tine ma degraba de personalitate si de educatie... Cred ca astfel se formeaza gustul, pasiunile. La mine a inceput din perioada prepuberala dupa ce am fost expus la jazz vocal si swing.. cu Satchmo, Ella Fitzgerald, Billie Holiday, Sarah Vaughan, Dinah Washington si apoi am luat-o in mai toate directiile: avant-garde, bebop, big band, hard bop, swing. Totusi am inceput cu muzica clasica - ea mi-a deschis apetitul pentru muzica, ea mi-a aratat ce poate inseamna pentru un om aceasta forma de arta fara de care nu cred ca as putea supravietui... Obisnuiam sa adorm cu castile in urechi ascultand Bach, Prokofiev, Dvorak, Bruch, Grieg, Barber. Apoi am sarit la jazz, blues si, mai tarziu, rock si folk..
Triangle Magellan Concerto 2; AQ Everest; Vitus Audio SS-010 Mk2; AQ Dragon HC; AQ WEL XLR; Chord Qutest w UpTone JS-2; SOtM tX-USBultra & Paul Hynes SR5-12XL; AQ Diamond USB; Gryphon PowerZone; Stillpoints UltraSS; Solid Tech Hybrid

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Despre jazz

Post by momolo »

SOLO wrote:Exista cineva caruia i-a placut jazz-ul din prima?
fara dubiu exista! Fiecare dintre noi rezonam mai mult la anume gen muzical.

Poate mai interesant ar fi de povestit cum am evoluat fiecare din punct de vedere al gustului muzical. Asa cum a spus johndoe21ro.

Poate nu as fi intervenit daca la aceasta intrebare nu mi-as fi dat seama..... ca nu stiu sa raspund! Habar nu am cand am inceput sa ascult (sa accept si) jazz! Oricum, la mine a venit dupa clasica, atat imi aduc aminte.

Cand eram copil ascultam (evident) ce ascultau si voiau parintii, ca orice copil. La mine in casa "se difuza" preponderent Amalia Rodrigues pentru care avea o pasiune maica-mea in anii 70. Tata prefera Tom Jones, Adamo, Nat King Cole, solisti italieni ai anilor 60-70, francezi, de exemplu Charles Aznavour (nu stiu de ce, atunci copil fiind nu-l puteam suferi pe Aznavour! Mi-a trebuit o viata sa ajung sa-l apreciez, si acum il consider unul din cei mai mari cantareti ai tuturor timpurilor, un geniu!). Pe la sfarsitul decadei 70 ai mei au trecut pe ABBA, Boney M, Smokie si alte deastea, Amalia Rodrigues a fost abandonata. Atunci, copil fiind nu intelegeam muzica clasica, o consideram o scartaiala oribila, refuzam categoric asa ceva. De jazz nu se pune problema inafara de Louis Armstrong care la jazz e precum Vivaldi in clasica, adica tot tzaranul are macar o caseta pe soba!
Tata canta sporadic la vioara si-mi placea dar fiind probabil foarte pretentios cu sunetul, nu asculta clasica pe banda. Defapt nu prea avea el timp sa stea sa asculte.
Atunci aveam in casa numai magul Tesla Sonet B3 care canta din unicul sau difuzor ("ducea" chiar si petreceri denumite "ceaiuri", mult mai tarziu a aparut termenul "bairam" si mai tarziu "paranghelie"). Nu aveai ce clasica sa asculti pe ala!
Insa, prin 1979...1980 tata a luat o prima mare la leafa cu care s-a dus la magazinul de pe strada Ciresari si a cumparat un pickup cu amplificare Tesla NZC 150 cu tot cu boxe, precum si primul teanc de viniluri, evident clasica, ca doar nu cumpara el populara. Tin minte ca am venit de la scoala si am gasit pe masa din sufragerie minunea aia cu tot cu boxe.... STEREO! Pana atunci nu prea avusesem ocazia sa ascult stereo, era ceva exotic! Prima placa pe care mi-a pus-o tata a fost Concertul de vioara Nr.1 de Paganini interpretat de David Oistrah! Am ramas siderat, m-a cucerit din prima! Eram terminat, incantat! Nu voi uita toata viata acea seara cand am ramas pana tarziu sa ascultam toti placile puse de tata pe NZC! Toate cu clasica, el evident se pricepea ce sa cumpere, cunostea istoria muzicii, nume muzicieni, etc, etc. Dupa aia am preluat eu initiativa la cumparatul de placi, trafic cu scule audio, etc. Mi se lipise audiofilia de talpa bocancilor! Asa ca trecerea la muzica clasica a fost la mine practic instantanee, fulgeratoare!
Insa discuri cu jazz nu se prea gaseau (sau deloc in comertul socialist - de piata neagra nu putea fi vorba, un LP capitalist de la bijnitari costa chiar si jumatate de salariu, lumea a uitat!) Tata stia ceva si de jazz dar el era cu clasica. Iar eu incepusem mai intens cu muzicile electronice (Vangelis, Mishu Jaratic, Tomita, etc, cele clasice), Pink Floyd si disco la greu. Nu prea se rula jazz pe atunci, nici pe la cei care vindeau inregistrari pe benzi. Foarte tarziu am inceput sa mai ascult si jazz si imi place foarte mult, mai putin cel modern sau ultra modern cand nu sti daca isi acordeaza instrumentele sau canta pe bune. Imi place mult jazz-ul vechi al anilor 50-60 dar acum imi dau seama ca nu-mi aduc aminte cand am inceput cu jazz-ul! Totusi eu unul am ramas axat pe clasica si in secundar muzica electronica, rock si pop sau chiar disco din vremurile bune, mai rar cu jazz-ul. Acum ca trancan, imi dau seama ca rock-ul la mine a venit cel mai tarziu din toate si ma mir de mine cat de mult imi place cateodata, mai ales cele clasice din anii 70!
Alta chestie pe care am observat-o - in lumea audiofila pe dincolo (ca aici nu exista) se ruleaza foarte mult jazz. La expozitii, show-room-uri, etc, in primul rand se pune jazz si mai ales din specia cea mai simplista, cu putine instrumente si o voce. De multe ori mi se pare de prost gust si se cam demonetizeaza genul de jazz folosit in testele audiofile. Cred si am vazut ca adevaratii consumatori de jazz (evident, eu nu sunt, dar nu-mi displace!) nu suporta jazz-uri din astea "popular-audiofile" (voci tanguite, un fluier, un cinel si o toba moarta in colt). Aia mai hard core prefera chestii grele, improvizatii care tin fara sfarsit, etc. Am auzit si jazz modern care-mi place, daca se iveste ocazia nu zic nu, dar nici nu caut anume.
Parerea mea e banala, muzica ascultata live are alta valoare! Evident! Conditia este sa nu fie amplificata abuziv pe un sistem PA de tip manelar setat sa-ti curga creierii pe nas.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

kaav
Posts: 2233
Joined: 19 Oct 2008, 18:33

Re: Despre jazz

Post by kaav »

Am ''urat'' jazzul din prima secunda, in trecut. De ce? Imi place intrebarea :lol: Din motive, tehnic vorbind nemiloase. Adica? Nu era suficient de expresiva redarea lui, intr-o crajma. M-am intalnit cu jazz-ul intr-o crasma din orasul provincial din care sunt (nu as sta in bucuresti. nici platit in aur. scurt pe doi), detest sincer si implacabil zona, sorry :mrgreen: Dar ceva din mine nu l-a respins concret. Prin Murcof, artist mexican pentru care chiar am un respect sincer, trecerea la jazz, a fost mai lina. Murcof are o mare slabiciune pentru muzica clasica, e un demon. Intens, detaliat/uman, dar rece in acelasi timp. Parfum. Bun

User avatar
remoteviewer1
Posts: 936
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Despre jazz

Post by remoteviewer1 »

Eu am o poveste mai putzin romantzata cu privire la Jazz. Tin minte pe bunicul meu ce asculta muzica la un radio Gloria (cred), ma innebunea copil fiind cu muzica populara de la Radio Romania cred...In fine, tin minte ca Sambata sau Duminica era o emisiune Hardcore cu muzica populara si la un moment dat pe cand stateam langa el, s-a terminat deodata populara si a inceput ceva neobisnuit pentru urechea mea, cred ca era un fel de jazz sau ceva asemenator. In acel moment l-am intrebat ce muzica este asta si mi-a spus ca sunt niste "prostii" si a schimbat canalul ca sa zic asa...Inafara de Copilul Minune al Jazz-ului (cel putin pentru noi romanii) Louis Armstrong si alte cateva nume, am pierdut ulterior legatura cu acest gen de muzica. Dupa ce am ajuns sa imi pun la cale un sistem audio decent si satul oarecum de electronicele mele, am auzit, cred ca pe Youtube unde rula un filmulet cu niste audiofilii din State, numele grozavului Miles Davis, stiu ca suna a cliseu. Am inceput cu Miles, Coltrane,Wayne Shorter, The modern Jazz Quartet,etc. oricum de abia am ajuns sa zgarii suprafata. Sunt mare fan muzica fara voce (halal audiofil :lol: ) inca de mic. Familia unchiului meu era "audiofil" datorita situatie materiale bune de pe vremea impushcatului si acolo am vazut pentru prima oara mag-uri (rusesti cred), casetofoane vestice, video-uri cu telecomanda cu fir, casete cu muzica rock, disco/pop., videoclip-uri trase pe VHS, etc. tot ce se asculta in anii 80. Vara mea, ce este cu 8 ani mai in varsta ca mine, avea in dormitor propriul casetofon (din ala de peste 10 kg) si ascultam impreuna muzica pe casete (camera era tapetata cu postere cu Michael Jackson, Modern Talking, ABBA etc). Tin minte inca ca mai aparea prin dormitor cate o caseta (nu tin minte cine le producea deoarece eram prea mic pe vreme aia) mai psichedelica trasa cu muzica fara voce (intrumentala) sau fara versuri si a fost dragoste la prima vedere cel putin pentru mine. Intorcandu-ma la jazz mie imi place enorm jazz-ul sec al anilor 60-70 (Miles Davis) fara voce, nu ma regasesc cu jazz-ul de gen Big Band in care canta multe instrumente voci si este mai pompos in exprimare umpland camera. Nici partea de jazz mai fusion, cand au tabarat sintetizatoarele din anii 80 nu imi displace (deoarece sunt fan mare al muzicii electronice izvorate din sintetizatoare). Chiar in acest moment cand scriu aceste randuri ascult un album Miles Davis-Tutu, din anii 80 in care apar si sintetizatoare si e pe gustul meu!
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
johndoe21ro
Posts: 777
Joined: 27 Jun 2015, 23:36
Location: Craiova

Re: Despre jazz

Post by johndoe21ro »

Legat de cat de mult ma intind cu jazz-ul (am uitat sa specific mai sus), ei bine ma intind cam putin. Cu foarte putine exceptii, jazz-ul modern mi se pare greu digerabil. Exemple de jazz contemporan pe care le savurez cu maxima placere am postat la topicul "100 de albume de referinta": Portico Quartet - Knee-deep in the North Sea; Paolo Fresu, Richard Galliano, Jan Lundgren - Mare nostrum; Peter Erskine, Marty Krystall, Buell Neidlinger - Aurora, samd. Astea chiar ma incanta si ma binedispun de fiecare data cand le ascult. Tot ce difera de stilul asta resping insa brutal!

P.S. Cu ocazia asta vreau totusi sa recomand un artist contemporan care cred ca va capata un statut aparte: Cecile McLorin Salvant. Din punctul meu de vedere ar putea fi foarte usor reincarnarea lui Billie Holiday, a lui Sarah Vaughan, a Ellei Fitzgerald sau a Ninei Simone.. Pur si simplu teribila!
https://en.wikipedia.org/wiki/C%C3%A9ci ... in_Salvant" onclick="window.open(this.href);return false;
Triangle Magellan Concerto 2; AQ Everest; Vitus Audio SS-010 Mk2; AQ Dragon HC; AQ WEL XLR; Chord Qutest w UpTone JS-2; SOtM tX-USBultra & Paul Hynes SR5-12XL; AQ Diamond USB; Gryphon PowerZone; Stillpoints UltraSS; Solid Tech Hybrid

Cristian Chitaru
Posts: 11
Joined: 29 Jul 2022, 15:28
Location: Bucuresti

Re: Despre jazz

Post by Cristian Chitaru »

Exista o discutie eterna intre genetica si educatie/mediu. Depinde la ce te referi . Pentru a atinge un scop – in arta, stiinta, etc. Ai nevoie de talent – factorul genetic. Numai cu talent nu prea reusesti sa-ti atingi scopul, mai trebuie si sa muncesti, si nu putin. In unele cazuri genetica – talentul -primeaza, in altele educatia, in alte cazuri exista un echilibru. E valabil si pentru „ascultatul muzici”. Aici raportul dintre talent si educatie e variabil. Sigur, in cazul muzicienilor, raportul genetica (talent)/ munca poate avea aceiasi valoare numerica ca si in cazul ascultatorului de muzica insa la un nivel mai ridicat, acest raport e translatat „in sus” – aceasta translatie s-o denumim grosier offset, ca in electronica.Care e acest raport, practic nu conteaza; conteaza rezultatul. Oricum, si in cazul ascultatorlui de muzica fundamentala este educatia; si „mai fundamentala” este educatia de la varste extrem de mici, cateva luni. E constatat sigur ca creierul are o capacitate enorma de invatare de la chiar cateva luni si chiar mai devreme. Daca un copil creste intr-un mediu in care se vrbesc 4-5 limbi straine, se asculta simfonica si...jazz - ca despre asta e vorba-, in mod sigur va sti 4-5 limbi straine fara sa le aprofundeze greu ca la varste inaintate si sigur va stramba din nas la o muzica proasta, va face instantaneu comparatia intre valoarea a sa zicem doua piese muzicale.
Lasand insa la o parte aspectul asta cu educatia timpurie si referindu-ne la o educatie muzicala mai tarzie, cred ca chiar si cu putin talent in ale ascultatului se poate intelege acceptabil si muzica simfonica, si jazz-ul. Problema apare in momentul in care in cap ai ideea asta preconceputa: simfonica e grea, jazz-ul e cumplit, eu sunt prea prost sa le inteleg. Total gresit! La urma urmei, de ce sa nu judeci asa: ia stai putin! Muzica asta e facuta de oameni pentru oameni. Eu sunt tot om. Nu sunt muzician, nu stiu teoria muzicii, nu stiu ce e aia cvinta, cvarta, etc., dar asta nu ma impiedica sa nu incerc sa inteleg simfonica si jazz-ul. Sa incerc macar. La inceput poate fi greu dar cu perseverenta, multa gandire si cu o rezonanta afectiva, cu o sensibilitate poate uitata undeva adanc in tine, scoasa la lumina cu putin efort, sigur reusesti! Si ohhhh! , in momentul cand reusesti asta vei constata ca opioidele sunt o tampenie! Keith Jarrett te va face sa te intrebi: dar oare de ce se consuma LSD? Ce tampenie! Vrei „ceva psihedelic”? Exista Jan Garbarek, Terje Rypdal iar John Surman cu al sau psihedelic „Edge of Ilussion” te va duce intr-o alta lume. (valabil si pt. Terje iar in cazul lui Garbarek se intampla ceva paranormal: :)) se aseamana perfect cu un vulcanian... sigur nu e pamantean!:)), prea mare e legatura dintre vizual si auditiv!:)). In paranteza, nordicii sunt speciali, mai ales norvegienii.
Exceptand baladele lui pt. Indragostiti – „usoare” (aparent, numai la nivel auditiv, ca la nivel de tehnica ...:), Coltrane e „cumplit”. McCoy Tyner, pianistul lui a fost intrebat: Cum e sa canti cu Coltrane?
-Nu stiu.
-???? Nu pricep, cum adica nu stii???
- Nu stiu pt. ca nu inteleg ce face
-.....????...Dar atunci..., cum canti?
-Incerc si eu sa ma tin dupa el, fac si eu ce pot...
Desigur, raportat la subiect, spusele lui Tyner nu trebuiesc considerate, e vorba aici de offsetul de care pomeneam si, mai mult, de offsetul dintre Tyner si Coltrane. Coltrane e considerat un geniu – ca si alt „cumplit”, Wayne Shorter.
Cand asculti „Music for Siesta”- Miles Davis, automat, fara nici un efort, intri intr-o stare imposibil de explicat in cuvinte. La fel se intampla si cu „Ascenseur Pour L'échafaud”. Miles e un vrajitor. E f. Simplu de ascultat. Sensibilitatea aia iese din tine fara efort.
Asocieri cu vizalul? Sigur, exista.Paolo Fresu de ex., dar nu numai el.
„Blanzii” si „cumplitii”...Cumplit Coltrane, cumplit Surman (exceptand „Edge of Ilussion”), cumplit Shorter...dar „seful cumplitilor:)) e Albert Mengelsdorf. Brrrr!!!
Unii vor zice ca bat campii si nu stiu ce spun, ma contrazic pe mine insumi. Nu. Zic doar ca muzica ca modalitate de expresie e infinita. Ca in acest infinit – raportat in cazul de fata la jazz, tot infinit, poate „mai infinit” decat alte genuri-, tocmai datorita Libertatii totale de expresie si a infinitatii ideilor exprimate isi gaseste perfect locul – cerebral si afectiv - in fiecare dintre noi.
Poate ca „cumplitii” trebuiesc ascultati altfel decat „blanzii”. Emotiile starnite de „cumpliti” sunt mai greu de scos la suprafata in timp real si asta datorita arhitecturii sonore f. Complexe. Ideile se succed f. Repede, dureaza f.putin, se schimba brutal, nu ai timp sa le corelezi automat, instinctiv cu propriul eu. Imaginile pe care ai tendinta sa le asociezi cu sunetele nu dureaza mult, nici nu apuci sa creezi o imagine, ca vine alt sunet pe care ai tendinta sa-l procesezi. Se duce si el si vine altul...nefiind muzician sa judeci si d.p.d.v.tehnic ce se intampla, zici ca jazzul asta „nemelodios” e imposibil de ascultat/inteles. Dar poate ca tocmai aici e „asul din maneca”: daca nu poti procesa sunetele afectiv, sa te lasi pur si simplu purtat de ele. Numai sa le auzi, fara sa „le gandesti”. In timp, ai sa le si gandesti, ai sa le si intelegi, creierul lucreaza „in spate” fara sa-ti dai seam cnstient.
Sunt sigur ca daca Beethoven ar asculta – si da, „ar asculta”, la prezent – ar asculta tot acest jazz ar spune „da”. Beethoven, el, Beethoven ar spune „da”!.
"Daca o singura data voi simti ca fac un lucru de mana a doua, atunci artistul din mine va muri". - Michelangelo Buonarroti"

kaav
Posts: 2233
Joined: 19 Oct 2008, 18:33

Re: Despre jazz

Post by kaav »

Toshinori Kondo, Eraldo Bernocchi, Bill Laswell – Charged (1999)
https://www.youtube.com/watch?v=s1HxkL1 ... mgoesdisco

User avatar
_BGD_
Posts: 415
Joined: 09 Oct 2018, 13:56
Location: Bucuresti

Re: Despre jazz

Post by _BGD_ »

Si mie mi s-a parut greu de digerat jazz-ul la inceput, dar mi-am pus in gand sa ii dau o sansa, sa il apuc de undeva, sa incerc sa il inteleg (ca multe alte lucruri ...).
Si momentan rezonez cu Miles Davis.
Am un SACD japonache, am si LP-ul, acum sunt si in comparatii tehnico-audiofile :)

Ma bucur ca am ajuns la topicul asta, am vazut recomandari de titluri/albume, numai bine sa am material prin care sa ma mai ghidez.

La multi ani!

Post Reply