ELECTRECORD

CD, vinil, concerte
Post Reply
User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

ELECTRECORD

Post by momolo »

ELECTRECORD, istorie:
În 1932, afaceristul evreu pasionat de muzică Nathan Mischonzniki (care are o firmă în Germania care se ocupă de negoțul cu instrumente muzicale și partituri, înființată din 1900) cumpără aparatură de mâna a doua de la fabrica Kristall, din Germania, și o aduce la București. Reasamblarea utilajelor pentru prima fabrică de plăci activă la est de Viena durează un an de zile.
---
Primul disc presat la fabrica de viniluri din România (Orchestra Bănățeană Luță Ioviță) este lansat în octombrie 1934.
---
Fabrica trece printr-o serie de schimbări de nume, de la Perfection la Homocord, fiind cel mai bine cunoscut în perioada interbelică ca și Cristal (nume împrumutat de la studioul de înregistrări din Germania, Kristall, cu care se colaborează la Berlin și Viena). De abia în 1937 se construiește primul studio de înregistrări audio din România (până atunci, artiștii români, precum Gică Petrescu și Maria Tănase, trebuie să facă naveta la Viena și Berlin să înregistreze).

În 1938, patronii fabricii adoptă numele Electrecord, care rămâne neschimbat până în prezent. În 1939-1940 tirajul plăcilor turnate se ridică la 70.000 pe an.
---
Firma de înregistrări lucrează cu Radioul de stat, Ministerul Propagandei, Societatea Compozitorilor Români și filialele românești ale caselor Columbia şi Odeon. Aici se înregistrează și multe dintre reclamele audio difuzate la radio.
---
În 11.IUN.1948, firma privată este confiscată de stat, conform cu Legea naționalizării (Legea 119) a Republicii Populare Române. Utilajele și tehnologiile sunt modernizate, iar din câte înțelegem, activitatea casei de discuri (fuzionată cu utilajele și spațiile de studio de la Columbia), se reia pe deplin în 1956. Capacitatea fabricii permite un milion de plăci turnate pe an în 1957.
---
Primul album editat de monopolul comunist este Octetul în Do major pentru instrumente de coarde, op.7 (dirijor: Constantin Silvestri).
---
Discurile de microsillon (din vinil) apar în 1956 (având diametrul de 17 cm - în formatul cărților poștale - și de 25 cm). În 1958 apar primele vinilurile cu diametrul de 30 cm cu turația standard de 33⅓ rpm. Discurile de ebonită au fost fabricate până în 1966.
---
Primele viniluri pseudo-stereofonice la Electrecord sunt înregistrate în 1966, iar primele plăci stereofonice sunt lansate de Electrecord în 1973.
---
În anii '70 căile audio se trăgeau în studioul Tomis, numit după clădirea fostului cinematograf care găzduia acum studioul de înregistrare modernizat.
---
În 1975, prin dotarea cu instalația Electrosound (SUA), începe producția de casete audio.
---
În anii 1977-1980 se derulează un program am­plu de investiții pentru a dubla capacitatea de producție la 6 milioa­ne de plăci și 800.000 de casete anual. 20% din producție era dedicată muzicii clasice, iar 80% era dedicată genurilor de muzică populară și ușoară.
---
În 1983 utilajele noi folosite pentru multiplicarea plăcilor sunt aduse prin firma Toolex Alpha din Suedia. Aceasta este ultima modernizare cu care se poate lăuda fabrica de plăci Electrecord de pe Bd. Emil Bodnăraș (acum Bd. Timișoara).
---
Declinul Electrecord începe după 1990 (odată cu apariția piraților de casete pe piață și accesul maselor la muzica străină). Tineretul urban nu mai vroia să asculte muzică clasică sau populară, a apărut postul MTV Europe în rețelele de cablu, iar consumatorii de muzică preferau pop-rock-ul străin. În același timp, producătorii anacroni și demodați de la Electrecord nu au știut să gestioneze noul spirit al vremurilor și nu capitalizează asupra unei piețe deschise pentru prima dată și asupra elanului original al unor formații rock autohtone nou-apărute, care au făcut furori la vremea respectivă (precum Altar).
---
De la cifra de 400 de salariați la Electrecord în 1990 se aunge la doar câțiva zeci de angajați în prezent.
---
Falimentul fabricii de discuri a fost provocat și de încetarea producției de pick-up-uri în Europa la începutul anilor '90. În 1994 s-au scos mașinăriile din priză - și producţia vinilurilor în România este oprită până în prezent. În 1998, societatea britanică Black Diamond cumpără clădirea în care se afla fabrica de viniluri, cu 40.000 usd. Asta înseamnă că la ora actuală în România nu mai există niciun fel de utilaje de fabricat viniluri.

Cu suma penibilă încasată, Electrecord a investit într-un studio de înregistrări performant, reprofilându-se mai mult pe reeditări în asociere cu alte case de discuri private (precum Roton sau Soft Records). CD-urile produse acum sunt multiplicate în România, Ungaria și Anglia. Tirajul lunar al CD-urilor în anii 2000 nu depăşeşte câteva mii de exemplare, iar firma se poate lăuda în prezent cu un profit brut anual de treizeci de mii de dolari americani.
---
Dacă în 1991, Electrecord a devenit societate pe acțiuni, cu un pachet majoritar aparținând statului, în 2003, angajații societății au preluat pachetul majoritar de acţiuni.
---
Catalogul de CD-uri din primele două decenii de producții (1994 - 2013) atinge cifra de 1.000 de titluri, iar majoritatea acestora reprezintă remasterizări ale unor albume de studio lansate de Electrecord înainte de 1990 în format vinil.

Drept comparație, în cei aproape 40 de ani de activitate ca instituție monopol, s-au editat peste 10.000 de albume (media fiind de peste 250 de titluri pe an …fiind vorba de producția unui album de studio la 34 de ore).
---
Codurile Electrecord

Iniţial, discurile purtau o serie şi un număr de ordine. Seria avea trei litere, prima literă semnificând Electrecord (E) iar ultimele două, categoria din care făcea parte producţia - dar nu se respecta întotdeauna încadrarea.
---
Seria E_F reprezintă una dintre curiozitățile produse de Electrecord în anii '60-'70. Este vorba de formatul fotodiscurilor cu 17 cm diametru, de carte poștală muzicală. Pe fața fotodiscului erau tipărite ilustrate colorate cu imagini din București, iar pe verso se afla înregistrarea unui singur cântec. În jurul șanțurilor erau prezentate datele discului și se putea scrie o scurtă dedicație pe spațiul rămas liber.
---
Din numerele de catalog din ultima seria (ExE + număr), „x”-ul este înlocuit cu literele:

C (muzică cultă/clasică)
D (muzică de divertisment)
L (înregistrări licențiate în străinătate)
P (muzică populară și folclorică)
X (înregistrări diverse, precum teatru radiofonic sau materiale propagandistice). Numărul merge de la 1 până în jur de 4400. Aceasta a fost ultima serie din rândul celor sistematizate.
---
Nu există transparență la Electrecord nici în prezent, iar cifrele de vânzări ale artiștilor sunt apreciate în funcție de gusturile personale ale celor care sunt întrebați. Probabil că în domeniul muzicii populare, Irina Loghin este cea mai apreciată artistă de pe vremea vinilului la Electrecord, Maria Tănase înregistrează vânzări constante de CD-uri în prezent, iar albume înregistrate de Phoenix și Compact sunt probabil cele mai bine vândute din domeniul rock-ului în România comunistă.
---
Dacă toţi artiştii Electrecord ar fi primit măcar cinci bani de la vânzarea fiecărui disc al lor în 1989 – ar fi devenit oficial multimilionari în lei. - Grigore Petreanu (director Electrecord, 1991)

Artiști fugiți din țară erau scoși din catalog; albumele lor erau scoase din producție sau nu erau re-editate.
În afară de solistul Mircea Baniciu, membrii formației Phoenix au fugit din țară în 1977, iar cenzura comunistă a hotărât retragerea de pe piaţă a albumelor timp de 10 ani. Conform directivelor, Electrecord ar fi trebuit să distrugă matriţele (matrițele erau discurile din cupru cu înregistrarea originală a artistului, după care se copiau matriţe mai puțin rezistente, din nichel-crom, pentru ediții de tiraje din vinil). Se consideră că regretatul director Grigore Petreanu sau le-a păstrat cu bună ştiinţă sau a neglijat distrugerea acestora. Iarăși, din cauza lipsei de transparență, deși directorul a trăit până în 2004, nu s-a aflat niciodată adevărul privind supraviețuirea acestor matrițe.
---
Poveștile pe net despre activitatea casei de discuri monopol a statului abundă din partea artiștilor care au activat în acele vremuri, dar declarațiile din partea directorilor Electrecord sunt deopotrivă, aproape inexistente. Odată cu decesul directorului Grigore Petreanu în 2004, moare orice speranță să putem obține orice informații de culise privind modul de gestionare a afacerii Electrecord pe vremea comunismului.
---
În cea mai mare parte a cazurilor, albumele de studio lansate pe piață de Electrecord nu menționează anul în care sunt editate, nu prezintă nominal ansamblul artiștilor sau componențele care au participat la realizarea înregistrărilor.
---
Instituția este atât de lipsită de transparență încât nu avem nici măcar datele oficiale privind perioadele în care directorii au stat la cârma casei de discuri. Nu există niciun fel de biografie publică postată pe net nici pentru ultimii doi directori la Electrecord, precum nici pentru primul, care a înființat firma la București în 1932.
---
Directorii Electrecordului

Nathan Mischonzniki (1932 - 1935)
Nu este menționat cum a fost administrată casa de discuri din momentul naționalizării, în 1948, până în 1959. Directorii firmei între 1935 și 1958 nu sunt menționați nicăieri.
Nestor Gheorghiu (1959-1968)
Teodor Carţiş (1968 - 1980)
Vasile Șirli (1980-1984)
Grigore Petreanu (1984 - 1998)
Cornelia Andreescu (1998 - prezent)
---
Dintre genurile muzicale înregistrate și promovate la Electrecord amintim muzica lăutărească, populară, clasică, jazz, rock și folk autohton imprimate pe suporturile unor plăci de ebonită și vinil, ulterior casete (după 1973) și mai recent CD-uri (după 1994).
---
CZB consideră Formații de muzică Pop (după cea de a patra colecție, preschimbată în Formații Rock) una dintre cele mai de apreciat colecții de albume editată de Electrecord.

Website-ul Muzicisifaze.com este singura revistă muzicală autohtonă online care a alcătuit recenzii pentru această colecție de albume.
http://muzicisifaze.com" onclick="window.open(this.href);return false;
---
În anii 2000, Electrecord-ul a început să acorde premii artiștilor, precum în 2010, la 50 de ani de la prima apariție discografică semnată de vocea Margaretei Pâslaru…

Penibilă și ipocrită, acțiunea mi se pare o încercare jalnică de a țese cu ață fină faptul că monopolul Electrecord a furat artiștii fără milă timp de 4 decenii, aceștia fiind achitați cu sume fixe pentru timpul petrecut în studio pentru înregistrarea unor melodii și plăci care vor rămâne nemuritoare în urechile multor melomani. Mulți artiști aflați la vârsta pensiei nu cunosc sistemul redevențelor și nu au beneficiat de ascultările repetitive constante ale șlagărelor lor pe vremea când se promova preponderent doar muzică românească la radio. Alți artiști, puțin mai tineri, își dau seama că dacă albumele lor s-ar fi vândut în sistemul Occidentului din anii '80, ar fi fost de mult milionari în valută.

Premiile acordate anual de către Electrecord sunt praf în ochi comparat cu valoarea reală a cifrelor de vânzări pe care le-a înregistrat de-a lungul deceniilor, cifre netransparente cumulate prin ediții nearhivate de re-editări de disc ale unei societăți apuse de un sfert de secol. Fabrica de viniluri de la Electrecord a fost vândută pe bani de nimic în tip ce în anii 2010 ne aflăm într-o epocă în care formatul vinilului revine (cel puțin în Occident), iar cele zece mii de albume turnate de Electrecord de-a lungul unei perioade de patru decenii (apreciem din câte am citit până în prezent că fabrica de viniluri a repornit după război, în 1953 …și a rămas unicul producător fonografic pe teritoriul României până la începutul anilor '90, când au apărut primii independenți, precum Romagram).
---
În 2012, Electrecord a împlinit 80 de ani de activitate.

În 9.DEC.2012, actuala directoare, Cornelia Andreescu, a organizat o Gală aniversară la Sala Palatului, Gala Premiilor Elec­trecord.
---
Și totuși, cu toate dezavantajele evidente ale sistemului monopol de pe vremea comunismului, directorii muzicali dinainte de 1990 erau la curent cu toate formațiile active în țară și au promovat muzica din toate colțurile țării, în timp ce în era digitală, post-comunistă, observăm o îngrădire și cenzură de tip centralizată. Toate casele de discuri private cu sedii la București lucrează doar cu artiști care se află într-o rază de 2 ore distanță de Capitală sau care acceptă să facă compromisul suprem de a se muta definitiv acolo (cele mai multe proiecte muzicale mutate la București se desființează sau își pierd farmecul și personalitatea cu care au devenit cunoscute, în decurs de doi-trei ani).
Autor: RiCo
---
(un site mort:) http://www.electrecord.ro" onclick="window.open(this.href);return false;
---
Acum un an am comandat câteva albume direct de pe site, dar nu am primit niciodată niciun fel de răspuns referitor la faptul că albumele nu s-ar mai edita, că firma nu ar mai avea discuri disponibile în stoc, că nu există posibilitatea de livrare a comenzii la domiciliu în acest moment, sau orice fel de mesaj uman prin care să înțeleg că cineva lucrează în spatele imaginilor afișate pe pagina de web.
---
Am descoperit acum și o pagină de Facebook a casei de discuri.
http://www.facebook.com/pages/Electreco ... 2098624?sk" onclick="window.open(this.href);return false;
---
Se pare că tupeul este ridicat la rang de artă în România. Este enervant, spre exemplu, să observi în lista foștilor angajați ai instituției, care sunt promovați pe partea de jos a paginei, și un inginer de sunet rus (Benjamin Bernfeld) care și-a terminat studiile la Leningrad în 1954. La fel de distractiv este să descoperi poza unei doamne în care se etalează o pereche de sâni. Aceasta, Agnes Dembsky, pare că a fost, la un moment dat, în vremuri recente, Business Manager la Electrecord, cu facultatea terminată la Moscova. Păi nici nu mă miră lipsa de activitate sau lipsa de prezență în mass media a activității celor care au preluat treaba la Electrecord după 1990.
http://czb.ro/articol/4721/" onclick="window.open(this.href);return false;
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ELECTRECORD

Post by momolo »

http://www.stareapresei.ro/activesoft-v ... ectrecord/" onclick="window.open(this.href);return false;

https://www.petreanu.ro/electrecord/" onclick="window.open(this.href);return false;

https://itunes.apple.com/us/app/electre ... 29315?mt=8" onclick="window.open(this.href);return false;

https://asculta.electrecord.com/app-front/#/" onclick="window.open(this.href);return false;
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

Post Reply