Am tot audiat zilele acestea CD-ul "Dreamchaser" (2013) al interpretei Sarah Brightman. L-am achizitionat relativ recent, lansat fiind de catre cei de la Universal Music in intreaga Europa pe la jumatatea lunii aprilie. Calitatea audio imi pare destul de buna, chiar ma bucur ca Universal inca pune accent pe decenta in sound! Pe disc scrie ca este imprimat in Germania. Asa o fi...
Despre acest material sonor am mai scris eu, la inceputul anului, odata cu prima sa lansare (in Japonia). Intre timp, asteptarile si emotiile s-au mai sedimentat, astfel ca o parere obiectiva o pot asterne in prezent.
Albumul face fata cu brio despartirii de producatorul Frank Peterson, cu care Sarah Brightman a colaborat ani de zile si cu sprijinul caruia a editat mai multe albume deja clasice, care au atras legiuni de fani in intreaga lume. Mike Hedges si Sally Herbert, noii ei producatori, cei ce au mai lucrat si cu Dido, au cautat sa nu se indeparteze de 'soundul Brightman' atat de indragit de admiratori. Mie unuia acest album imi pare a fi mai degraba o coloana sonora pentru aventura spatiala pe care interpreta o va avea peste un an (sau doi?!) in zborul sau catre statia ISS. Fanii au fost deopotriva entuziasmati si dezamagiti de noul CD, multora li se pare ca albumul 'suna' prea linistit, obisnuiti fiind cu sclipirile de geniu ale lui Peterson, care reusea sa starneasca tuturoror un imens "wow!" cu ritmurile si aranjamentele orchestrale. Asa mi s-a parut si mie initial, ca albumul sufera de ceva... Pana m-am trezit, ulterior, ca il ascultam cap-coada, fara sa pot opri CD playerul! La final, ramaneam cu o deloc de neglijat satisfactie artistica:"uite, domnule, ceva care suna intr-un mare fel!"
N-as putea spune imediat ce anume imi place la "Dreamchaser"; productia este intr-adevar desavarsita, piesele alese cu grija, desi coverurile prezente nu sunt tocmai cele mai stralucite daca e sa ne raportam la albumele anterioare. Cu toate acestea, pe de-a-ntregul, albumul fascineaza si indeamna la visare, reusind sa duca ascultatorul spre lumi celeste imaginare. Are acel 'ceva' Vangelis-esque, daca ma intelegeti.
Nu in ultimul rand, intr-o lume muzicala care pare sa fi scapat aproape de tot hatzurile bunului-simt, debordand de vulgaritate, ocultism, destrabalare in clipuri si in versuri, Sarah Brightman revine, pentru a 4-a oara (!!), cu o piesa intitulata "Ave Maria", poate cel mai reusit si emotionant song de pe album, vocea ei multiplicata, ca pentru un mare cor, reusind sa starneasca emotii launtrice. Da, are 4 piese "Ave Maria" in intreaga ei discografie, din 2001 incepand si pana in prezent, song-uri diferite, purtand titlu identic!