ROMANIA - Festivalul GEORGE ENESCU (peste ani)

CD, vinil, concerte
diversetrancote
Posts: 186
Joined: 04 Jul 2017, 09:17
Location: Bucuresti

Re: ROMANIA - Festivalul GEORGE ENESCU (peste ani)

Post by diversetrancote »

FILARMONICA MĂRII BALTICE, KRISTJAN JÄRVI dirijor, VIKTORIA MULLOVA vioară – Ateneu
Pärt Swansong
Pärt Fratres (nu s-a mai cântat)
Pärt Passacaglia (pentru vibrafon și instrumente cu coarde)
- pauză -
Ceaikovski Lacul lebedelor (simfonie dramatică, ar. Kristjan Järvi)

_____Am ascultat primul concert din festival al Filarmonicii Mării Baltice la radio, nu foarte atent. M-au intrigat însă aplauzele de la final, furtunoase, cu fluierături, “ca la un concert de muzică rock” după cum s-a exprimat comentatoarea de la Radio România Muzical. Nu sunase rău cântarea, atât cât am fost eu prezent, dar nici nu mi se păruse ceva extraordinar, ca să explice entuziasmul publicului la final. Eram sceptic.
_____Aveam să înțeleg și eu acest entuziasm, în sala de concert, la al doilea program din festival al acestui ansamblu mai neobișnuit. Membrii orchestrei sunt toți tineri, cântă în picioare, fără portativ și se bâțâie liber în ritmul muzicii. Dirijorul, și el tot fără suport scris, nu folosește baghetă, adoptând însă un set de mișcări foarte libere, neobișnuite pentru imaginea sobră cu care suntem noi obișnuiți de la un conducător de orchestră. Toate astea nu ar însemna însă nimic fără muzică, iar Filarmonicii Mării Baltice este o orchestră care reușește să transmită mesajul muzical într-un mod atât de direct și de sincer încât îți merge direct la suflet. Multe dintre convențiile legate de un concert de muzică clasică sunt date deoparte pentru a ușura transmiterea mesajului și a emoției - cu succes, zic eu.
_____În Passacaglia lui Arvo Pärt au avut ca invitat pe Viktoria Mullova, o violonistă consacrată. Felul în care tinerii din orchestră au dialogat muzical cu solistul pe parcursul lucrării a fost extraordinar. Aș zice că numai o orchestră de tineri inteligenți și deschiși este capabilă de un asemenea dialog și schimb de emoție. Membrii orchestrei, neincomodați de partituri, complet deschiși experienței și fără preconcepții, au ascultat și privit, implicați total, atât dirijorul cât și solista, iar interpretarea lor s-a născut din acest dialog. Am văzut prea des orchestre și soliști care, întâlnindu-se doar pentru un concert sau două, după doar una sau două repetiții, au cântat fiecare în treaba lor, fără a reuși să sune de fapt împreună. Colaborarea orchestră-solist-dirijor a fost excepțională în Passacaglia lui Arvo Pärt. Acest lucru a devenit rara avis în lumea muzicală aglomerată a orchestrelor din ziua de azi.
_____În partea a doua s-a cântat o adaptare după Lacul Lebedelor de Ceaikovski. Compozitorul nu e printre favoriții mei, dar felul în care a cântat orchestra m-a făcut să mă bucur de muzică - mare lucru!
_____La final, o observație: nu precizia este punctul forte al acestui proiect, ci puterea cu care orchestra reușește să-și transmită mesajul, bucuria transmisă spectatorului, sinceritatea actului artistic, deschiderea și frumusețea gândului tânăr. O orchestră cu inima la vedere!

diversetrancote
Posts: 186
Joined: 04 Jul 2017, 09:17
Location: Bucuresti

Re: ROMANIA - Festivalul GEORGE ENESCU (peste ani)

Post by diversetrancote »

_____După programul lui Kristjan Jarvi cu Filarmonica Mării Baltice din seara de 31 august, nici unul dintre concertele de la Enescu nu m-a mai inspirat atât de tare încât să scriu mai mult de două rânduri despre el. Totuși, pentru că s-au adunat mai multe concerte văzute, voi pune aici câteva gânduri despre unele dintre ele.

_____Cu mare nerăbdare așteptam programele lui Jurowski cu Orchestra Radiofuziunii din Berlin. Am fost însă pe jumătate dezamăgit de experiența din sala de concert. Orchestra s-a prezentat mediocru, călduț. Să zicem că în prima seară au avut și scuza unui program nu foarte incitant, să zicem că solista concertului pentru pian al lui Stravinsky nu a strălucit, dar lipsa de anvergură cu care s-a cântat programul Stravinsky din seara a doua m-a edificat. “Nunta” (Les Noces), o lucrare ce poate deveni o sărbătoare în sala de concert, a sunat aproape anost, dezbrăcată de caracter, dezechilibrat, cei patru pianiști abea s-au auzit în ansamblul sonor. Noroc cu soliștii vocali, doar ei au mai adus ceva viață la Nunta nemților. Tot soliștii l-au salvat și pe vulpoi (“Renard”) din groapa cu plictis pe care i-o pregătiseră Jurowski și orchestra radio din Berlin.
_____Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu cred că Jurowski e un dirijor slab, și foarte probabil nici orchestra nu e una rea, doar că, mi s-a părut mie, într-un program care îți oferă șansa să strălucești, ei au reușit să fie doar … medii.

_____De fapt, decent e cuvântul care descrie cel mai bine cele mai multe dintre concertele văzute de mine în această ediție de Enescu. Decent au sunat Orchestra teatrului Scala și Concertul de violoncel al lui Dvorak, decent s-a prezentat și Philharmonia London în Concertul pentru vioară nr 2 de Prokofiev. Decenți au fost și London Philharmonic Orchestra alături de Patricia Koptchinkaja. Decent a sunat cvartetul de coarde nr 1 al lui Shostakovich în interpretarea Fine Arts Quartet.

_____Doar Yefim Bronfman mi s-a părut că a strălucit în concertul pentru pian nr 3 al lui Rahmaninov. După pauză însă, în tablourile lui Musorgski, orchestra din Rotterdam s-a auzit însă doar … decent.

_____M-au surprins însă plăcut Cristian Măcelaru și Orchestra Națională a Franței. Extraordinar a sunat Daphnis et Chloe (Ravel)! Aceeași compoziție, ascultată câteva zile mai târziu în interpretarea Les Dissonances, a sunat palid în comparație. Din păcate, nu am putut merge să-i văd pe Măcelaru și orchestra lui și alături de Denis Matsuev. Oricum, bravo Cristian Măcelaru!

_____Și pentru că am pomenit de Les Dissonances, trebuie să spun că și ei mi-au produs o surpriză plăcută. Pentru cele două programe din festival au ales două lucrări foarte dificile: Ritualul Primăverii (Stravinski) și Concertul pentru orchestră (Bartok), lucrări pe care le vezi de multe ori ratate în concert chiar și de către orchestre si dirijori mari. Les Dissonances este o orchestră fără dirijor, condusă de la vioara întâi de David Grimal.
_____Ritualul Primăverii, în interpretarea Les Dissonances, și-a păstrat caracterul și spiritul. Interpretarea a fost una bună din punct de vedere al tempo-ului și ritmului, a avut forță și o bună direcție. Sigur, au fost și minusuri: părțile lente și de atmosferă au sunat mai puțin bine. Se poate spune și că, dacă la pupitru ar fi fost un dirijor priceput, interpretarea ar fi câștigat în fluiditate: se simte pe alocuri că orchestra devine prea preocupată de număratul măsurilor, de a rămâne în control din punct de vedere al tempo-ului și ritmului, că se văd pe alocuri balamalele construcției, îmbinările elementelor de structură. Per total însă, interpretarea a fost una reușită.

_____Nu mi-a plăcut Gautier Capucon în concertul pentru violoncel nr 1 al lui Shostakovich, dar m-am bucurat să-l revăd la lucru pe Gergiev, unul dintre cei mai mari dirijori în viață, după părerea mea.

_____M-a enervat prestația pianistei Yuja Wang în concertul nr 2 pentru pian al lui Shostakovich: parcă goală de sens interpretarea, parcă fără substanță și fără fond, nepotrivită, și ca manieră și conceptual. Sau poate doar nu pe gustul meu. Să nu uităm, acestea sunt părerile mele, ascultător amator, fără studii muzicale.

_____Festivalul se apropie de sfârșit, iar eu privesc înainte doar către alte trei concerte: Santa Cecilia din Roma în prima lor seară, Orchestra de cameră Dogma și Concertgebouw interpretând Nielsen.

diversetrancote
Posts: 186
Joined: 04 Jul 2017, 09:17
Location: Bucuresti

Re: ROMANIA - Festivalul GEORGE ENESCU (peste ani)

Post by diversetrancote »

_____Joi, în ultima săptămâna de festival, am văzut la Sala Palatului Orchestra Santa Cecilia, cu Daniele Gatti la pupitru, într-un program în care lucrările au fost puse parcă în sens invers de cum se obișnuiește. Astfel, în prima parte a fost Simfonia nr 4 de Enescu, iar după pauză am ascultat Concertul de pian al lui Ravel urmat de La mer, Debussy. M-am bucurat de muzică, mi-a plăcut mai ales concertul de pian, dar am plecat cu impresia că voi uita repede această seară, fără nimic extraordinar, după părerea mea. Orchestra s-a prezentat binișor, decent.

_____Sâmbătă a fost însă o zi deosebită.
_____Mai întâi, la prânz, la Sala Radio, a concertat Orchestra de cameră Dogma, într-un program alcătuit exclusiv din lucrări de muzică contemporană. A fost un concert de recomandat celor care au mai încercat cu degetul marea muzicii contemporane, dar care au fost îndepărtați fie de infinitul posibilităților și direcțiilor muzicale, fie de dificultatea exagerată a unora dintre lucrări. Așadar, un concert bun pentru ascultătorii fără experiență în această zonă muzicală, dar și pentru cei care au mai încercat câte ceva. Iată și de ce:
_____ - În primul rând, orchestra, deși nu este specializată exclusiv pe muzica contemporană a făcut din această muzică parte importantă a repertoriului său.
Acest lucru este foarte important, căci, dacă orchestra nu e de calitate și nu are antrenament în astfel de muzică, ea nu poate transmite corect mesajul muzical.
_____ - În al doilea rând, programul ales a fost unul accesibil urechilor noastre, ale celor mai puțini obișnuiți cu ciudățeniile muzicii actuale.
A ajutat la asta și faptul că toate lucrările prezentate au fost tonale, dar și că și-au avut inspirația în zone muzicale mai accesibile: muzica de film sau minimalismul recent, care e mai puțin minimal și uneori chiar melodios, în comparație cu începuturile sale avantgardiste, din a doua parte a sec XX.

_____Prima lucrare cântată, Cornel Țăranu - Secvențe pentru orchestră de coarde a fost și cea mai dificilă din program, cu un limbaj muzical mai abstract și mai complicat. Poate interesantă compozițional, dar interpretată aproximativ, după părerea mea. În plus, cred că lucrarea necesită mai mult de o singură ascultare pentru a fi înțeleasă și cuprinsă.

Toate celelalte lucrări au fost ușor ascultabile, comprehensibile și relativ ușor de plăcut.

_____Concertul pentru acordeon al rusului Efrem Podgaits, inedit și original, inspirat, cinematic, dramatic pe alocuri, nu prea are cum să te plictisească sau să te lase indiferent. Cu simpatica acordeonistă Ksenija Sidorova în prim plan și o orchestră bună alături, spectacolul e aproape garantat.

_____După pauză, a urmat o lucrare aflată la polul opus ca sensibilitate și caracter față de concertul rusului. Gavin Bryars - In Nomine, o compoziție aproape statică, fără modificări de dinamică, fără tensiuni și explozii, dar cu o textură bogată, care suferea mutații subtile, delicate. Foarte bine interpretată de orchestra Dogma. Scurtă lucrarea, 10 min.

_____A urmat Mikhail Gurewitsch - Seven Rhymes for Glory. Gurewitsch e inițiatorul și conducătorul ansamblului Dogma, din poziția de vioară întâi. Lucrarea a fost prezentată în festival în primă audiție. Mi-a plăcut, dar nu mă simt în stare să spun mai mult. Autorul o încadrează în curentul minimalist, dar compoziția are destulă melodie, dinamism și dinamică pentru a depăși pe alocuri cadrele curentului.

_____La final, Michael Nyman - When Ingrid met Capa. Compoziția poate servi cu ușurință drept muzică de film. Intens sugestivă, dar pe alocuri prea siropoasă și simpluță, pentru gustul meu.

Una peste alta, un concert foarte reușit al singurului ansamblu străin din festival care a prezentat un program exclusiv alcătuit din muzică contemporană. Bravo lor!

_____Mikhail Gurewitsch, șeful ansamblului, a spus câteva cuvinte la sfârșitul programului prin care a mulțumit organizatorilor festivalului pentru efortul organizării în vremuri așa de complicate, dar și publicului pentru prezență. Simplu și sincer, Gurewitsch a exprimat o idee importantă: simplul fapt că muzica clasică se cântă astăzi live, cu public în sală, trebuie apreciat și prețuit. Și, aș adăuga eu, această prețuire s-a văzut parcă cel mai bine tocmai la ansamblurile mai mici, cele care se pare că au nevoia cea mai mare de aceste concerte: orchestra Mării Baltice, Les Dissonances, Dogma.

Orchestra de cameră Dogma este a treia orchestră din acest festival care cântă fără dirijor.

_____Tot sâmbătă, dar seara, la Sala Palatului a avut loc un concert de mare clasă cu o orchestră care s-a ridicat la înălțimea (re)numelui.

VA URMA!

diversetrancote
Posts: 186
Joined: 04 Jul 2017, 09:17
Location: Bucuresti

Re: ROMANIA - Festivalul GEORGE ENESCU (peste ani)

Post by diversetrancote »

Gânduri la final de festival

_____S-a terminat și această ediție de festival Enescu. Prima și, să sperăm, ultima care se ține sub amenințarea Covid 19.
_____Primul lucru care îmi vine în minte este efortul organizatorilor de a duce la capăt, cu bine, festivalul. Îmi imaginez că problemele organizării unui eveniment de asemenea mărime, oricum complicate și în vremuri normale, au devenit deodată, nu spinoase, ci de-a dreptul dureroase. Să încerci să mulțumești pe toată lumea - artiști, public, personal, colaboratori, parteneri etc - e gândul unui nebun. Să încerci să aranjezi lucrurile astfel încât să eviți sincope majore și cei mai mulți dintre participanți și cei implicați să fie mulțumiți e o mare realizare, un succes organizatoric. Așadar, primul lucru pe care ar trebui să-l facă orice meloman care s-a bucurat de festival este să felicite oamenii care s-au ocupat de organizarea lui, adică echipa Artexim în fruntea căreia s-a aflat directorul executiv al festivalului, Mihai Constantinescu.

_____Publicul, în cea mai mare parte, a înțeles să respecte munca organizatorilor și s-a conformat regulilor. Au fost totuși și destui care au ales să facă cum i-a dus pe ei capul. Staff-ul festivalului nu putea, nu avea cum să controleze respectarea regulilor de către toată lumea. Memorabil pentru mine este momentul în care, după o lucrare de muzică contemporană, dirijorul invită compozitorul, aflat printre spectatori, să salute publicul. Compozitorul se ridică de pe scaun și astfel aflu și eu cine era de fapt nenea ăla în vârstă care alesese să fie singurul din public fără mască.

Despre program și concerte.
_____Programul i-a nemulțumit probabil pe cei care și-ar fi dorit mai multă muzică din perioada clasicismului sau pe cei care și-ar fi dorit mai multă operă. După gustul meu, a fost suficient atât cât a fost. În definitiv, acest festival este dedicat unui compozitor care a scris muzică în sec XX, cu o bună parte a compozițiilor încadrabile curentului modern.
_____Eu am fost mulțumit de program. Sigur, mi-aș fi dorit să văd și alte lucruri: cel puțin o simfonie de Shostakovich, măcar o lucrare simfonică de-a lui Prokofiev, orice orchestrat de Janacek, ca să nu mai zic de lucrări ale unor compozitori moderni precum Lutoslawski, Ligeti, Penderecki. Mi-aș mai fi dorit în festival și un alt ansamblu străin de muzică contemporană, pe lângă orchestra de cameră Dogma. Dar astea sunt doleanțe personale, iar faptul că ele nu au fost satisfăcute nu m-au împiedicat să apeciez calitățile programului și să mă bucur de muzică.
_____Astfel, m-am bucurat că a fost celebrat anul Stravinsky (50 de ani de la moarte) și că au fost cântate multe lucrări ale acestui compozitor, deși, de exemplu, Jurowski și orchestra radio din Berlin nu s-au achitat tocmai bine de sarcina interpretării lucrărilor alese. Am apreciat includerea în program a trei concerte de Shostakovich, chiar dacă nu mi-au plăcut în mod deosebit interpretările soliștilor, altfel numai nume grele precum Vengerov, Capucon, Yuja Wang. M-am bucurat de concertul pentru orchestră al lui Bartok, deși Les Dissonances mai aveau de făcut doar câțiva pași până la o interpretare memorabilă. Nu pot să nu apreciez aducerea unor dirijori precum Gergiev sau Petrenko, deși mai multe dintre lucrările din programul lor nu prezentau interes pentru gustul meu. Și cum să nu mă bucur de aducerea unor pianiști speciali precum Yefim Brofman sau Denis Matsuev? deși pe Matsuev l-am ratat cu biletul în buzunar. Dar cât de tare m-am bucurat de Yefim Brofman! deși orchestra nu a fost la aceeași înălțime, iar concertul lui Rachmaninov nu era printre preferatele mele. Am apreciat la superlativ și aducerea violonistei din Republica Moldova, Patricia Kopatchinskaja, unul dintre cei mai mari interpreți actuali de muzică modernă și contemporană, chiar dacă lucrările alese pentru concert nu au fost neapărat pe gustul meu. Și cum să nu mă bucur de orchestre care sună atât de bine, de legat și de unitar precum London Symphony Orchestra sau Royal Concertgebouw, chiar dacă unele dintre lucrările din program nu m-au interesat în mod special?

_____Dar, cel mai frumos a fost să descopăr și să particip la lucruri noi pentru mine:
- dirijori extraordinari ca Alan Gilbert, care a făcut din Concertgebouw mașinăria perfectă pentru execuția simfoniei a 5-a a lui Nielsen. Sau Cristian Măcelaru, care după ce a convins orchestra națională a Franței să-l numească dirijor principal, a trecut cu brio și examenul, mult mai dificil, din fața publicului român (chiar dacă un critic de operă, tot român, inginer de profesie, a rămas încă neimpresionat).
- orchestre care au arătat că se poate face un spectacol reușit și cu lucrări de muzică modernă sau contemporană, care au adoptat o conduită de prezentare mai lejeră în fața spectatorilor, s-au lipsit de figura conducătoare a dirijorului, dar au prezentat mesajul muzical într-un mod atât de convingător și direct încât nu aveau cum să nu cucerească publicul: Orchestra Mării Baltice, Dogma, Les Dissonances.
- soliștii vocali, majoritatea slavi, Ivan Tursic, Alexander Fedorov, Bastion Kohl, Vladimir Ognev, Sofia Fomina, Elena Manistina, cei care au insuflat viață în Nunta și Vulpea lui Stravinsky
- lucrările de muzică contemporană alese și interpretate atât de bine de orchestra Dogma, care au arătat și ascultătorilor necredincioși că, dacă își deschid urechile, pot afla că există viață și după moarte.

_____În concluzie, au fost multe, foarte multe lucruri pe care să le apreciezi în acest festival, cu condiția să alegi să te bucuri de muzică și să lași inerentele neajunsuri mai la o parte.
_____Iar eu închei aici, mulțumind locului în care mă aflu pentru găzduire, pentru că mă lasă să-mi spun părerile amatoricești și îmi oferă un mic auditoriu și un motiv în plus de a-mi pune în ordine gândurile.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ROMANIA - Festivalul GEORGE ENESCU (peste ani)

Post by momolo »

Ce legătură are arta cu fericirea și de ce manelele au succes în România. Interviu cu Cristian Măcelaru, unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii

Ediţia 2023 a Festivalului Internaţional George Enescu va avea loc în perioada 7 august – 24 septembrie. Din doi în doi ani, luna septembrie este momentul în care Bucureștiul, măcinat de problemele sistemice, arată că se poate mai bine, mai frumos, iar moștenirea culturală poate aduce lucruri extraordinare.

Ce surprize ne pregătesc organizatorii în acest an? De ce este atât de important acest festival pentru București și pentru România? Ce legătură are arta cu fericirea și de ce ascultă românii manele? Am discutat cu dirijorul Cristian Măcelaru, unul dintre cei mai apreciați dirijori ai lumii si directorul artistic al Festivalui Enescu.
https://www.youtube.com/watch?v=cFjBO8hD76g
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

Post Reply