Comentariu:
...Nu as fi crezut ! Asta seara am ascultat cea mai buna orchestra (mare) de la Festival (pana in acest moment aproape de final).
Nu prea imi gasesc cuvintele, inca imi suna muzica in cap....
...Ma gandesc la ceva....... muzica este o inventie brevetata in Italia.....
Hai sa incerc sa fiu un pic ordonat. In primul rand trebuie spus, au anuntat la inceput ca e interzisa fotografierea si filmarea....
asa ca eu am facut mai putine poze si clipuri video decat de obicei
. In prima parte am stat pe randul 9 si batea rau la ochi daca tineam sapuniera sa filmez, poze se mai puteau "fura" rapid intre piese. In a doua parte am stat pe randul 11 unde era si mai bine acustic; acolo am putut sa filmez cu micul foto batator la ochi pe intuneric (pentru ca nu-i pot stinge ditamai ecranul lcd) camuflat prin coafura unei doamne blonde. Sincer habar nu am ce filmam, l-am tinut in mana sa stea cat mai fix si m-am lasat dus de muzica. Ce a iesit, a iesit. Dar merita sa ramana macar un pic filmat, chiar si in conditii tehnice de doi bani.
In prima parte a fost Brahms concertul numarul 1 pentru pian si orchestra.
Helene Grimaud impreuna cu pianul si cu orchestra dirijata de Pappano au facut corp comun, muzica a sunat ca un tot unitar, interpretarea a fost dramatica. Undeva pe la sfarsit aproape mi-au dat lacrimile... Grimaud este senzationala iar fantasticul dirijor italian dirijeaza tot, orchestra, pianista, pianul, sala, microfoanele, pe el insusi.....e o bomba energetica, il urmaream cu gura cascata ! Viorile si toate instrumentele cu corzi ale orchestrei din Roma suna direct in inima, nu se poate descrie sentimentul, este ceva maret, este muzica pura, cristalina, lipsita total de impuritati !
A urmat bisul solo pian a lui Helene Grimaud. Nu a spus ce canta dar am presupus Enescu; altii au presupus ca e posibil sa fi fost ceva de Bela Bartok dupa motive romanesti. A fost ceva cu motiv popular romanesc interpretat superb. Insa eu cred totusi ca a fost Enescu. Nu am putut filma sa verific ulterior.
In partea a doua orchestra a fost mai numeroasa asa cum se cere la Patetica de Ceaikovski, practic umpleau scena.
Interpretarea a fost enorma, dramatica, zdrobitoare, zguduitoare. Doamne, cum dirijeaza omul asta!....Fantastic!
Penultima parte este intensa, sunetul atinge cote maxime, este culmea energiei muzicale. Ultima parte insa este cea mai dramatica. Istoria spune ca pe data de 6 noiembrie 1893, la noua zile dupa ce a terminat Simfonia a 6-a in Si minor, "Patetica" op.74, Ceaikovski moare de holera pentru ca a baut apa nesterilizata din raul Neva. Exista presupuneri ca actul a fost deliberat, deci o sinucidere, dupa ce a fost descoperita relatia homosexuala pe care o avea cu nepotul unui nobil rus. Astfel se poate presupune ca aceasta simfonie si mai ales ultimul act este ca un bilet de adio al marelui compozitor. Dramatismul acestei piese este coplesitor, zdrobitor, iar orchestra italiana condusa de Pappano a reusit sa transmita in intregime ceea ce probabil a vrut Ceaikovski. La partea asta (inclusiv mitocanii din sala) incremenisera complet; eu unul uitasem de timp si pe unde ma aflam.....Aproape nu-mi venea sa cred ce auzeam! De aceasta data mi-am dat seama definitiv ca nu exista nici o sansa cu tehnologia actuala sa redai asa ceva pe scule electronice precum (asa ca in realitate) ! Pur si simplu is
too much !
La final amutisera cu totii, muzica se terminase si se asternuse linistea....
Nu am cuvinte sa exprim....
Aplauzele au fost fara sfarsit.
A urmat bisul 1 (cine ar fi crezut ca vor fi doua?!), Puccini. Nu am cuvinte, piesa si interpretarea m-au rupt la suflet ! Evident, e specialitatea lor, deoarece Pappano pana sa vina la Santa Cecilia era profilat mai ales pe opera.
Surpriza a fost bisul 2, Offenbach cu care au innebunit sala! Hotarat lucru, sunt cei mai buni de pana acum, orchestra asta sub bagheta acestui om suna toata, intreaga ca in singur instrument perfect acordat ! Sublim si iar sublim !
In concluzie, niciodata sa nu spunem ca le-am auzit pe toate !