Adrian_2k8 Eu vad o inregistrare audiofila cam asa: exclusiv instrumente "reci" (neelectrice, neamplificate) plus eventual voci, care canta live intr-o sala cu o acustica buna si captate stereo cu fix doua microfoane. Orice altceva is a fake. Tot ce este instrument electric / electronic sau instrumente clasice captate cu multe microfoane si remixate inseamna sunet alterat din start. La polul opus avem muzica electronica. Mi se pare o idee nefericita sa incerci sa evaluezi un sistem hi-fi folosind de ex. un Mike Oldfield - Tres Lunas. Auzi niste sunete generate electronic care... habar n-ai cum ar trebui sa se auda.
- In opinia mea gresesti rationand astfel.
In primul rand ca nu e o conditie esentiala, unica si obligatorie ca o inregistrare de calitate audiofila (am putea sa-i spunem mai simplu, o inregistrare buna) sa contina numai instrumente "reci".
Apoi nu e o conditie unica si obligatorie sa fie facuta cu doua microfoane agatate in tavan sau in alt loc.
Exista inregistrari de inalta calitate (audiofila) facute cu multe microfoane puse peste tot prin sala, scena, etc, etc, exista super-inregistrari digitale facute chiar in epoca de inceput anii 80, exista tot felul de moduri de a inregistra DE CALITATE si nu tine de anumite canoane. Fara indoiala, oricine stie ca, cu cat interpui mai multe aparate pe traseu, cu atat alterezi mai mult, dar.... never said never. Mai ales daca ai ascultat multe inregistrari la viata ta si ai vazut ca se poate ajunge la o super-calitate pe multe cai.
Apoi nu cred ca un audiofil trebuie sa evalueze toata ziua sunetul unui sistem audio, mai degraba unul autentic asculta pur si simplu muzica, in secundar evalueaza ceva cand are nevoie.
Si de exemplu, eu consider ca exista inregistrari pe care le pot socoti audiofile (= bune) care contin exclusiv muzica electronica.
De exemplu ia discurile lui Vangelis, de preferinta LP-uri si asculta-le sa vezi cum suna. Sau Kitaro care a scos discuri fantastic de bune.
Cred ca este un simplu cliseu imaginea audiofilului care asculta numai clasica si jazz, cinele si maturici pe tobe, trase purist, sau imaginea audiofilului care ....
evalueaza in permanenta sunetul (uitand sa asculte muzica). Astia nu sunt audiofili, sunt doar dusi cu pluta.
Astea mi se par clisee induse si de publicitatea in domeniu, care este plina de bullshit sau prin definitie, bullshit total. Oricum, scopul publicitatii este sa-i faca pe consumatori sa cumpere, deci sa le tina tot timpul treaz interesul de a umbla dupa scule audio. Unii ajung ca in loc sa asculte muzica pur si simplu, sa umble toata ziua dupa upgrade la scule si cabluri, sa asculte sunete si nu muzica.
Dar, fara indoiala, singurul reper asa cum am zis mereu, este sunetul natural.
La orice evaluare, cand se pune problema, trebuie folosita muzica naturala, ne-sintetica si trasa fara prelucrari, dar, opinia mea,
un audiofil nu ar trebui sa evalueze toata ziua.
O data e de ajuns, si-a facut un sistem ok, l-a evaluat ca bun si apoi cred ca scopul ar fi sa asculte MUZICA, ceea ce inseamna si rock, electronica, house, ambientala, chiar si populara sau....chiar si manele, poate....
Eu vad mai degraba legat de notiunea de
audiofil pasiunea pentru MUZICA si abia apoi pentru scule, evaluari, cabluri, ulei de sarpe, etc,etc. Fara indoiala ca orice om pasionat de audiofilie este si interesat de scule, dar exista anumite planuri principale si secundare,
iar muzica ar trebui sa fie planul principal.