randunel wrote:Ce au imbatranit marii actori, si Brosnan si Chan, timpul trece si isi spune cuvantul.
da, la asta ma gandeam si eu cand am vazut filmul. Totusi Brosnan se tine bine, sunt convins ca sar duduile pe el toata ziua (chit ca nu prea le mai poate face mare lucru
). Bietul Chan, actor de filme Hong Kong tampite, e cam expirat.
Cat priveste efectele pe computer, idem, am o greata enorma pentru astfel de "video-games"(idiotice) transpuse in film. Majoritatea acestor filme categorisite "blockbuster" sunt lipsite de orice valoare artistica si toate au ajuns sa semene atat de mult intre ele ca le incurci deabinelea. Mai ales ca si actorii americani joaca fiecare practic acelasi rol in acelasi tip de film.
Intrebarea ar fi, totusi de ce aceste mizerii iau note atat de mari si mai ales sunt in primele locuri la incasari, deci vizualizari in cinematografe ?!
E un efect cumva ca in cazul posturilor de radio, se difuzeaza muzica extrem de proasta, publicul nu cunoaste altceva decat muzica asta proasta si in urmare, pe asta o cere; dupa care postul de radio difuzeaza ceea ce vrea publicul si iata cercul vicios! Hranesti copilul cu gunoi, el nestiind altceva i se pare ca gunoiul pe care-l inghite (neavand alternativa) e toata lumea!
Cauza fabricarii pe banda rulanta a acestor filme tip "video-game" mi se pare simpla, pretul si profitul! Economic e mai previzibil si controlabil sa produci "realitate virtuala" cu computerul decat sa te complici cu actorii si camera de filmat in diverse locatii reale.
In cazul computerului sti de la inceput cat costa, cat dureaza si ce ti se livreaza. Cu oamenii e mai dificil, sunt incontrolabili.
In cazul filmelor clasice adevarate (pe cale de disparitie ca si muzica adevarata) trebuie ceva ce nu se poate cumpara, adica
talent, inteligenta si mai trebuie multa munca! Ca si in cazul muzicii "pop" (si alte gheraieli moderne) e mai usor sa clickai cu
mousul pe PC niste compilatii (din ce-au compus mortii, variezi cate ceva sa nu fie la fel) decat sa compui de la zero muzica cu pianul si chitara! Ca Benny de la ABBA sau altii care au creeat istorie!
Acum orice papagal lipsit de talent si fara inteligenta superioara poate invata sa clickaie. Asa si cu filmele de gen ("blockbustere"), ca in cazul "muzicii" facute pe laptop cu mousul, se asambleaza parti virtuale, unele fiind deja clisee, probabil le au intr-un catalog sa le aleaga clientul; apoi gasesc cativa actori, de preferinta niste nume cunoscute sa atraga spectatorii si restul e realitate virtuala. Ieftin! Si mai ales PROFITABIL!
In cazul lui Besson, probabil e muschiul lui ca nu a vrut nume sonore si a ales niste "neica nimeni" in rol principal, sa arate ca daca vrea, poate sa "faca" pe oricine. Evident, producatorii i l-au bagat pe gat pe Clive Owen care e deja un nume, dar probabil daca era dupa el alegea numai "neica nimeni". Insa in cazul lui Besson mi-a placut ca totusi nu a pastrat cliseele virtuale de care si mie imi e super greata!
Toata povestea s-a transformat intr-o industrie cu banda automatizata de productie. Ca si in cazul muzicii. Probabil le merge mai bine ca niciodata, profiturile din film sunt mai mari decat cele mai complicate chestii industriale (unde trebuie sa cresti generatii pana sa produca ceva functional!), filmul tip "blockbuster" e ceva super rentabil.
Insa intr-o zi se va consuma "grasimea" cinematografului adevarat (de unde azi trag toti seva ca si in cazul muzicii compusa si cantata de morti), in final se vor duce la pensie numele mari de actori formati tocmai de cinematograful clasic (adica talent + inteligenta + munca grea!) si vom ajunge sa avem un fel de "fast-food" generalizat cu "neica nimeni" peste tot, fara nici un brand, fara traditie, fara nimic, doar o uriasa laba de marketing in care pinguinul majoritar e iluzionat perpetuu crezand ca intr-o zi va pune labutele pe un continent solid, cand defapt el traieste numai pe bucatele de ghiata.
Iata si opinia lui Alain Delon, un nume mare care vine din perioada cinematografului adevarat! El a trait niste vremuri de glorie a artei cinematografice. Ca si vremurile de glorie a muzicii.
Prin actualele "blockbustere" nu mai are cum sa apara un alt Alain Delon! E cum ai cere lautarilor din Clejani sa continue opera lui Beethoven.
Alain Delon, declaraţii fără speranţă: „Viaţa nu-mi mai oferă mare lucru. Voi părăsi această lume fără regrete. Urăsc epoca asta!“
http://adevarul.ro/entertainment/celebr ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;