Secretele Revoluţiei din ’89, deconspirate de fostul şef al Securităţii, generalul Vlad, după 26 de ani de tăcere: „Nu am fost cooptat în FSN pentru că nu făceam parte din «Cupol㻓
Fostul şef al Securităţii din timpul evenimentelor din decembrie 1989, generalul Iulian Vlad, a făcut, joi, primele declaraţii publice, după 26 de ani, în legătură cu împrejurările în care a fost răsturnat regimul comunist. Acesta a spus că el şi generalul Guşe nu au fost cooptaţi în ceea ce s-a numit „Cupolă“, adică Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN).
Iulian Vlad (84 de ani) a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru evenimentele din decembrie 1989, din care a executat patru ani la Penitenciarul Jilava. Generalul a avut joi, 29 octombrie, prima ieşire publică, după 26 de ani de tăcere, în cadrul Conferinţei cu tema «1989 - Adevăr şi manipulare», organizată de Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu. „Sunt profund emoţionat. Sunt emoţionat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public, în afara depoziţiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulţi la închisoarea Jilava“, a spus generalul în rezervă. "Cei care au beneficiat de putere, de la primul şi până la ultimul, s-au pus de acord în prealabil" Iulian Vlad a explicat că nu a fost cooptat în CFSN pentru că, alături de generalul Guşe, nu făceau parte din noua grupare care a pus mâna pe putere după Revoluţie, grupare care a purtat diferite denumiri, printre care şi «Cupolă»: „Prin natura funcţiei pe care o aveam în decembrie 1989, am fost plasat în centrul sau în epicentrul evenimentelor de atunci. Sunt foarte multe date şi foarte importante. Nu suntem singurii depozitari ai adevărului şi poate că, aşa cum e omeneşte, fiecare, aflându-ne în anumite puncte şi în anumite poziţii, stăpânim mai bine adevărurile pe care le-am observat din acele poziţii în care ne aflam. Prin natura funcţiei, trebuia să cunosc ansamblul situaţiei şi trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o şi am stăpânit-o în cea mai mare măsură. Atât generalul Guşe - care, pentru memoria lui, cu toţii îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român - cât şi subsemnatul nu făceam parte din ceea ce se proteja şi, mai târziu, s-a numit de către unii «Cupolă», iar de alţii - «Conspiraţie», sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur şi simplu datoria de pe funcţiile pe care le aveam.
Generalul Guşe era şef al Marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, şef al Departamentului Securităţii Statului, cealaltă forţă armată a statului pe care o avea ţara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Cei care au fost, mai apoi, beneficiarii puterii nu puteau să ne asocieze şi pe noi, pentru că nu făceam parte din acelaşi grup.
Noi ne-am îndeplinit misiunile şi îndatoririle funcţiilor pe care le aveam. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări, care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent şi, apoi, ştiţi ce s-a dat la posturile de radio şi la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forţă de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conştient. (...). Nu puteam să fiu cooptat în diferitele organisme care au vrut să statueze forma de putere care a luat fiinţă atunci, pentru că noi nu făceam parte din aceeaşi grupare. Cei care au beneficiat de putere, de la primul şi până la ultimul, au fost, într-o formă sau alta, puşi de acord în prealabil. Şi ştiţi proverbul că cine se aseamănă se adună, aşa că nu a fost prea greu să se adune“.
„S-a intenţionat o crimă fără precedent“
Fostul şef al Securităţii povesteşte că au fost anumite planuri ca Armata să se lupte cu Securitatea, iar vărsarea de sânge ar fi fost cumplită. Iulian Vlad spune că, în masacrul de la Otopeni, cel mai mare rol l-a avut diversiunea: „S-a intenţionat şi ar fi fost o crimă fără precedent, cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între Armată şi forţele Securităţii s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reuşite, cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit zeci de copii, de tineri, abia încorporaţi, în luna noiembrie, în Armată. Au fost, pur şi simplu, măcelăriţi".
Iulian Vlad a continuat seria dezvăluirilor despre episodul criminal de la Otopeni, susţinând: "A fost vorba şi de nechibzuinţa unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginaţi-vă ce s-ar fi putut întâmpla dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat şi prin alte locuri şi toate au avut aceleaşi trăsături. Dar, spre cinstea şi onoarea generalului Guşe, un militar şi un patriot desăvârşit, a făcut cu cinste faţă responsabilităţilor uriaşe“.
A dat ordin ca trupele de Securitate să se retragă din calea manifestanţilor
Iulian Vlad povesteşte că, în centrul Bucureştiului şi al evenimentelor, se aflau aproximativ 2.000 de securişti înarmaţi până în dinţi, care, la un ordin, ar fi deschis focul împotriva manifestanţilor. Fostul şef al Securităţii spune că a dat ordin trupelor să se retragă în unităţi, iar manifestanţii au avut calea deschisă până la Piaţa Palatului: „Instituţia pe care am coordonat-o i-a prezentat şefului statului informaţii în flux continuu până în momentul în care a luat hotărârea să plece din sediul Comitetului Central. Nu putea să mai rămână în faţa Comitetului Central, pentru că în faţa sediului e o piaţă imensă, care se numea cândva Piaţa Palatului, iar acum Piaţa Revoluţiei. Piaţa aceea a devenit, în câteva ore, neîncăpătoare, pentru că, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, mase imense din zonele industriale ale Capitalei, la care s-au ataşat alţi mulţi cetăţeni, s-au îndreptat către această agoră. Ceauşescu nu mai putea să rămână acolo, în sediul Comitetului Central. În zona care se circumscrie, între bulevardul Magheru, b-dul Bălcescu până la Universitate, pe strada Edgar Quinet, pe strada Regina Elisabeta şi bulevardul Brezoianu, care urcă spre strada Ştirbei Vodă şi se întoarce spre est, spre partea Hotelului Athene Palace, în spatele Ateneului Român, în această zonă eu aveam dispusă forţa unei brigăzi, care este o mare unitate, cu tot armamentul de luptă, pentru că deja se dăduse decretul de mobilizare generală şi toate unităţile erau mobilizate pentru război. În afară de asta, în cadrul intern, dar care urma traseul celui dintâi, adusesem actuala Academie „Alexandru Ioan Cuza“ a Ministerului de Interne, al cărei comandant fusesem un anumit număr de ani, iar această funcţie mi-a plăcut cel mai mult, pentru că sunt dascăl ca meserie de bază. Acolo, mai erau 700 de elevi, cu armamentul din dotare şi cu alt nivel de instruire decât al soldaţilor, dar şi 200 de ofiţeri. Aproape că nu se putea să treci de oamenii aceştia.
In dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, la ora 8.00 şi câteva minute, eu mă aflam de câteva zile la Comitetul Central, de unde nu mai putea pleca vreun obiectiv la minister. I-am chemat la ordin pe şefii Statelor Majore de la cele două unităţi: şeful Şcolii militare de Ofiţeri, colonelul Gheorghe Novăcel, şi pe şeful Statului Major al Trupelor de Securitate, colonelul Pavelescu, care comandau forţele acestea, şi le-am comandat să se retragă din dispozitiv în ordine desăvârşită şi să se întoarcă la unităţile de origine. Toată masa de oameni în uniformă, înarmaţi, pregătiţi să tragă la ordin, s-a retras. Masa aceea imensă s-a îndreptat spre Piaţa Palatului şi nu a mai avut niciun obstacol în cale. S-a deplasat liber în Piaţa Palatului şi, în această situaţie, Ceauşescu nu mai putea rămâne.
„Elena şi Nicolae Ceauşescu au ţipat către ofiţerii de gardă care-i însoţeau să se tragă împotriva populaţiei“
Iulian Vlad a mai dezvăluit faptul că soţii Ceauşescu au ţipat la ofiţerii de Securitate care-i însoţeau, înainte de a se urca în elicopter, să se tragă împotriva populaţiei: „Fuga lui Ceauşescu de la Comitetul Central a fost facilitată de Stănculescu, care, peste capul Direcţiei de Securitate şi Gardă, a chemat un elicopter în care s-a îmbarcat Ceauşescu şi alţi doi membri ai Comitetului Central. (...) Din faţa liftului în care s-au urcat pentru a ajunge pe platforma de deasupra Comitetului Central, pentru a se îmbarca în elicopter, cu o voce necontrolată, Elena şi Nicolae Ceauşescu au ţipat către ofiţerii de gardă care-i însoţeau să se tragă şi să nu se permită pătrunderea în sediul Comitetului Central“.
„«Ordon , trageţi!», şi ar fi căzut ca spicele de grâu“
Iulian Vlad spune că a dat un nou ordin să nu se tragă împotriva manifestanţilor care au intrat în Comitetul Central. Generalul în rezervă declară că protestatarii ar fi fost seceraţi la un simplu ordin. Considerat trădător, Vlad spune că a procedat corect: „În sediul Comitetului Central, la acea oră erau până la aproape câteva sute de ofiţeri ai Direcţiei de Securitate, înarmaţi cu cele mai bune arme din dotarea infanteriei, pistolete, automate, puşti mitralitere ş.a.m.d., dar uşile s-au deschis tot la ordinul pe care l-am dat. Ce trebuia să facem în momentul acela? Să fi pus puşca pe mulţime aceea, atunci ar fi căzut cum cad palele de grâu în faţa secerătorilor. Nu era posibil. Aşa ceva nu aş fi făcut niciodată şi nu am făcut niciodată. Sunt şi astăzi guri care spun că generalul Vlad a trădat. Eu nu am trădat. Eu am jurat credinţă poporului român şi patriei mele. Era cel mai simplu lucru să dau un ordin din două cuvinte, «Ordon, trageţi!», şi ar fi căzut ca spicele de grâu. Ar fi fost bine. Eu socotesc că nu e bine şi aceasta a fost, este şi va rămâne convingerea mea pe viaţă“.
http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/fos ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Cred ca in privinta securistilor inarmati pana in dinti in ziua de 22 dec. 1989 spune adevarul. Am fost acolo inca de dimineata devreme si am vazut cu ochii mei (absolut direct) tot ce s-a intamplat de la inceput la sfarsit. Trupele aflate pe bulevardul Magheru erau inarmate pana in dinti si nu mai vazusem niciodata asemenea soldati. Erau trupe de elita, nu baieti in termen adusi cu japca. Daca primeau ordin ne radeau pe toti. Daca trageau in populatie se alegea praful de toti, se termina cu orice "revolutie" inca din fasha, ar fi ras de pe fata pamantului coloanele de muncitori venite pe basculante, ar fi fugit toti ca iepurii, (adica aia care scapau cu viata) si Ceausescu ramanea ca nebunul din Koreea sau precum Castro in Cuba vecin in coasta americanilor care nu au putut sa-i faca nimic.
Un amanunt, insa poate nu stie, poate a uitat, in dimineata de 22 dec. 1989 s-a tras cu mitraliera (de calibru foarte mare) aflata pe un TAB (zona Scala) in aer, direct in sus (ma intrebam unde cad gloantele, eram curios sa le vad
....sau erau oarbe?!). Imi aduc aminte perfect deoarece vibra asfaltul sub talpi de la zeci de metri! Clar a fost o incercare de intimidare a multimii adunate pe strazi laturalnice care striga din toti bojocii, "Jos Ceausescu!" (nimeni nu striga "jos comunismul!"). Insa incercarea a parut extrem de ciudata, imi aduc aminte ca am avut un sentiment de nedumerire. Ma uitam la soldati/ofiteri (greu de zis ce erau, insa nu tineri recruti) si simteam ca nu au de gand sa ne faca nimic, parea un fel de teatru. Probabil au tras ca sa auda Ceausescu (care statea ascuns ca sobolanul in CC, dar noi nu stiam atunci unde este).
Dupa aia se anunta la radio ca generalul Milea s-a sinucis....sau a fost demis....sau a tradat.....Iata, incep sa uit! Ar fi trebuit sa gasesc timp sa scriu lucrurile astea... Totusi cred ca se anunta ca s-a sinucis si lumea (aia mai deconectati) a ramas uimita, era o stire aiurea.
Tin minte inca o chestie interesanta, trupele alea pur si simplu s-au evaporat cum nu am vazut vreodata. Viteza cu care au disparut era incredibila! Eu ma aflam intr-o manifestatie, puhoi de oameni si nu vedeam decat atunci cand saream in sus sau ma urcam pe o bordura sau ceva sa vad deasupra (nu prea aveam pe ce in zona Scala). S-au facut pur si simplu nevazuti in liniste, acum erau, peste cateva minute nu mai erau, am ramas uimit si ma intrebam unde au disparut ?! Tin minte, vorbea lumea ca trupele au fugit prin tunele care sunt sub tot centrul si mai ales Piata Palatului, o zona in care nu avea voie nimeni sa intre in dimineata de 22, era pazita din toate partile, strazile radiale erau toate barate de aceste trupe.
De aceea cred ca generalul Iulian Vlad spune adevarul in privinta asta legat de ziua de 22.
Insa exista problema zilei de 21 si mai ales noptii de 21 dec spre 22 cand trupele care se aflau in fatza baricadei de la Inter au tras incepand cu orele aprox. 21 in mod sporadic (cadeau oameni aleatoriu fara sa se auda impuscaturi) si apoi spre orele 23 s-a tras in plin si care mai ramasesera pe acolo au fugit sa scape cu viata. Toata zona centrala era impanzita cu securisti si militieni (sau securisti imbracati in militieni) cu dube ascunse pe strazi secundare unde domnea o liniste absoluta, parea un oras parasit. Imi aduc aminte de zona actuala denumita "centrul civic", zona Hanul lui Manuc in spate, pareau pustii insa la colt de strada in intuneric (orasul aproape ca nu era luminat pe vremea aia, spre sfarsitul anilor 80 era economie si la lumina de pe strazi) pandeau grupuri de "militieni" cu pistoale la brau si bulane in maini, dubele fiind trase la locuri ferite. Stiu oameni care au fost prinsi astfel, plecau de la Inter si o luau pe stradute laturalnice si cadeau in plasa "militienilor". Unii au fost dusi la Jilava si au fost eliberati abia de Craciun. Si toti au incasat bataie crunta. Eu am avut norocul prostului exaltat, cred ca am trecut pe langa multe situatii din care nu mai scapam cu viata sau macar incasam o bataie crunta si ceva puscarie. Dar am scapat neatins. Insa dupa 22 la un moment dat mi-a trecut glontul pe langa ureche in zona Batistei, se tragea probabil cu luneta din spatele blocurilor care marginesc Magheru, de undeva de sus, am vazut fumulet alb si soldatii (din Maramures erau) care pazeau ambasada americana se ascundeau dupa niste betoane. Atunci mi-am dat seama ca atunci cand vine glontul nu auzi impuscatura, o auzi dupa aia. Am simtit doar aerul cum frige pe langa ureche. Si am cules un glont de pe jos, era lung. Dar nu a nimerit pe nimeni si am avut senzatia ca nici nu cauta sa nimereasca. Avand pozitia de sus atat de buna cred ca daca voia ne vana ca pe fazani. Si a tras putin, cam 5 minute dupa care a disparut. S-a dus un grup de soldati spre blocul ala si dupa aia am auzit ca au umblat pe acolo, pe acoperis si terase si au gasit zeci de tuburi goale de cartuse de pusca de calibru mare (probabil cu luneta) si tuburile nu erau din dotarea standard a armatei noastre. Se pare, se poate trece de la o cladire la alta pe sus si erau multe iesiri. Cred ca de acolo de sus s-a tras si in noaptea de 21 spre 22, mai ales cand la inceput cadea cate un om si nu se auzea nici o impuscatura. Dar era si zgomot de fond, lumea striga, baricada ardea, se tragea in sus cu trasoare, TAB-urile ambalau motoarele, etc.
Cand au tras noaptea la Inter si lumea a fugit care incotro pe strazile radiale au fost prinsi si luati in duba aproape toti care ramasesera dupa orele 22-23. Ii si bateau cu bastoanele cand ii prindeau, mi-a povestit un baiat ca ii puneau jos si ii calcau in picioare. Si stiam un baiat, era mai mic ca mine cu vreo 2 ani, a murit acolo, impuscat in cap. Tatal lui era preot. Il vizitasem pe baiat la el acasa inainte de toate evenimentele astea cu vreo luna, poate doua, ma dusesem impreuna cu un prieten (el il cunostea mai bine, erau vecini de cartier) sa-i vedem niste boxe rusesti pe care voia sa le vanda. La "revolutie" a fost victima, l-au gasit parintii la morga dupa multe zile, nu s-a stiut la inceput unde l-au impuscat, se banuie la Inter noaptea de 21 spre 22.
Deci, la Inter s-a tras. Nu stiu daca au tras soldatii care se vedeau in prima linie dupa baricada in flacari sau altii din spatele lor sau banui de sus de pe cladirile din dreapta, cele in linie cu Inter-ul. Acesti soldati din prima linie, uniforme kaki fara insemne, au inceput primii sa traga cu trasoare in sus mai devreme de ora 21, din ce-mi amintesc chiar dupa ce s-a inserat.
Ei bine, si in seara de 21 dec. 1989 Iulian Vlad era seful Securitatii si apare intrebarea, cine a dat ordin sa se traga atunci in manifestanti?! Fara indoiala, nu se putea trece peste comandant, deci probabil el cel putin stia daca nu cumva chiar a dat ordinul. Care, deja se stie clar, pleca direct de la Ceausescu si Leana. Totusi abia acum am aflat cat de insistent cereau cei doi sa se traga in populatie!
Parerea mea, enigma cea mai mare este ceea ce s-a intamplat in ziua de 21 dec. 1989 si nu ziua de 22 dec. 1989.
Apropos, i-am vazut cu ochii mei pe Ceausescu si Leana cum se suiau in elicopter impieducandu-se. Ea a cazut la un moment dat si el a ridicat-o si a tras-o dupa el, pareau doi trogloditi, erau imbracati in hainele in care au fost impuscati dupa cateva zile, le-am recunoscut la TV cand au dat impuscarea.
Ma aflam cam in zona din fatza Bibliotecii Centrale si fiind la distanta in unghi mai mic, am putut vedea bine ce se intampla pe acoperisul CC-ului, cred ca aia e pozitia ideala sa vezi pe acoperis. Cei care erau mai aproape de cladire nu au vazut nimic din cauza unghiului. Cred ca de unde stateam s-a si filmat acea filmare celebra. Dar nu-mi aduc aminte sa fi vazut pe careva cu camera video, pe vremea aia camerele erau mari, le vedeai. Dar culmea, imi aduc aminte chiar din ziua de 21 pe Magheru, dupa ce s-a spart mitingul si Magherul s-a umplut de manifestanti, am vazut in zona Piata Romana si unde este azi McDonald straini (evident reporteri) care filmau cu betacamul. Imi aduc aminte, unii aveau fetze asiatice.
Dupa ce elicopterul a decolat in mare disperare (pur si simplu s-a ridicat in clipa cand a fost inchisa usa, tin minte ca unuia ii flutura fularul prin usa), a disparut in jos in spatele CC-ului si atunci eram cu inima stransa, asteptam sa vad globul exploziei, eram sigur ca se prabusea, disparuse in jos! Lumea din Piata Palatului striga, era mare zgomot, era piata aproape plina, puhoi mare in jurul CC-ului si de aceea elicopterul nu se auzea. Insa era si un aparat destul de silentios. Dupa un timp l-am vazut cum s-a ridicat mic in sus, departe si am simtit dezamagire, nu numai eu. Am fi vrut toti sa-i vedem morti in explozie. Lumea ii ura cumplit. Si eu!
Dupa fuga astora de pe acoperis s-a spart usa CC-ului si am vazut din spate, de la distanta de unde ma aflam cum puhoiul a navalit inauntru si dupa cateva clipe au inceput sa zboare hartii de la ferestrele CC-ului. Apoi eu am luat-o spre Magheru, nu se putea inainta spre CC, era puhoi mare, toti voiau sa intre acolo si nu vedeam rostul sa ma bag si eu.
Apoi am vazut si mai multe....