johndoe21ro wrote:Cel mai mult mi-ar placea sa obtin acreditare la Festivalul George Enescu.
daca ai aparat cu oglinda (care face tzac-tzac puternic, toate sunt extrem de zgomotoase) e nasol! Imi aduc aminte ca la toate editiile Festivalului Enescu roiau diversi fotografi cu ditamai tunurile si caramizile, unii deranjau foarte tare cu zgomotul specific, tzac-tzac. Din cauza asta faceau cateva foto pe la inceput si printre pauze dupa care erau roiti ca deranjau publicul. La muzica clasica se aude, cum stim, cam tot. Iar aparatele astea profesionale sunt foarte deranjante. De aceea eu unul vad un mare viitor aparatelor mirrorless numai ca pana acum nu am vazut la fotografii pe care-i mai observ in cazul spectacolelor de clasica.
Si mai este o mare problema - surprinderea unui instantaneu in timp spectacolului. Cred ca asta e fotografia de cea mai mare valoare si asta e foarte dificil de obtinut cu ditamai sculele foto tzacanitoare. Imi aduc aminte de o faza la Ateneu, de curand, anul asta, se agita unul cu tzacanitoarea in timpul spectacolului pana au reusit sa-l goneasca; foarte deranjant!
Mai e si efectul, hai sa-i spun, "uman'. Oamenii cand vad un fotograf dotat (specific) ca indreapta "tunul" spre ei, isi pierd atitudinea fireasca, multi iau pozitie de foto. Parerea mea este ca sculele astea foarte mari si vizibile intimideaza si modifica atitudinile subiectilor.
Eu unul apreciez la o fotografie mesajul, suprinderea unei clipe naturale, firescul imortalizat ca si cand fotograful nu a existat acolo (nu "firescul" aranjat. Iar subiectul care stie ca este fotografiat nu mai este firesc).
Nu-mi plac fotografiile "studiate" si mai ales nu-mi place lipsa de originalitate. Pe vremurile comuniste am facut si eu fotografie, chiar am si castigat bani atunci. Tot timpul m-a pasionat domeniul dar nu la modul serios-profesionist. Astfel observ cumva o tendinta actuala pe care o numesc, "de turma". Ca si intr-un alt domeniu, bucataria unde din cauza netului mai ales (o sursa enorma de informatie) bucatarii mediocrii (adica grosul trupei) se iau unii dupa altii intr-un soi de moda si ajung parca trasi la xerox. De exemplu, de curand am revazut un micut local unde se vinde un fel de fast-food, defapt mancare gatita "ca acasa", de unde cumpara salariatii din zona respectiva (sediul UTI, Vasile Lascar). Ii stiu pe patroni, muncesc acolo de multi ani. Pe vremuri cumparam de la ei mancare de pranz la polistiren si era gatita cum imi place, adica stil "cantina ceausista" de niste mamai care probabil asta au facut toata viata lor. Acum am luat niste cartofi fierti cu leustean si marar.... pe care turnasera lamaie! Ba am gasit si bucati de lamie prin ei! Am luat si salata de castraveti pe care turnasera....tot lamaie! M-am gandit, ca la TV unde vedem cum se gateste cu juma de ingrediente de care nici naiba nu a auzit si ii vedem cum toarna lamaie peste tot. E un fel de "efect de Licurici", lumea se uita la TV si imita, sunt si scolile de bucatari unde ii invata tampenii, adica sa gateasca cum le-o place licuricilor din lumea lor, nici intr-un caz cum e la noi traditional. Asa si cu fotografia, urmaresc si eu ocazional forumuri si siteuri foto deoarece imi plac. Si observ ca exista "efectul de licurici" in care unii se screm sa imite prosteala trista care vine de la "Licurici". Acolo au ajuns sa expuna chiar balegi imprastiate pe jos. Arta moderna din care face parte si fotografia a ajuns in unele cazuri de parca ar fi direct din balamuc. Si exista mode, curente. Vad pe net tone de poze maiastre din punct de vedere tehnic si tehnologic dar care nu-mi spun nimic, sunt ca mancarea din plastic sau salata de cartofi peste care un bucatar "cu diploma" a turnat limeta dupa ce i-a taiat cu satarul chinez asa cum a vazut la bucatarul din Noua Zeelanda! Cumva eu unul (si sunt convins, nu sunt singurul) simt cum unii se inregimenteaza in curente la moda.
Ok, ce zic eu e cumva metaforic si nu neaparat strict legat de acest topic.