Despre natura umană și manipulare
Posted: 28 Sep 2017, 14:06
Vă prezint o colecție de gânduri și idei despre natura umană și despre manipulare :
Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate
Mundus vult decipi , ergo decipiatur !
” Legile PROSTIEI de Carlo CIPOLLA .
@ Prima lege a prostiei – Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap.
@@ A doua lege a prostiei – Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
Ani de observări și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge. Așa s-a născut – după voința Celui de Sus, dacă vreți.
Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate. Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori. Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți.
Și mai impresionant a fost să se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincie sau din universități: același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat super-puterea naturii: același număr de laureați au fost proști.
Ideea pe care o lansează legea a doua este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a doua, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea cât și printre bărbați. Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a doua sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în prezenta unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările.
@@@ A treia lege a prostiei –
PROSTUL este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el. Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri:
naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P).
Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva care îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui insusi, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți. Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii, nimerind la conducere și având autoritate politică și socială.
Dar, trebuie specificat ce anume îl face pe un prost periculos.
Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cat mai mult câștig, cu toate că nu este suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare.
Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.
Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională.
Despre asta a scris Schiller: “Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”
@@@@ A patra lege a prostiei –
DESTEPTII subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor. Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc și în orice circumstanțe înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.
Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum atunci când prostul va trăzni ceva.
Un stereotip răspândit – că prostul își dăunează doar lui însuși.
Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriiile beneficii – dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.
@@@@@ A cincea legea a prostiei –
PROSTUL este cel mai periculos tip de personalitate.
Prostul e mai periculos decât infractorul. Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect – o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i este nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat la țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii mereu încalcă legile.
Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.
Confucius :
Nu conteaza cat de incet inaintezi, atat timp cat nu te opresti.
Cand simtiti ca furia ia amploare, ganditi-va la consecinte.
Cand observati ca devine imposibil sa va atingeti telurile, nu va ajustati telurile, ci numai pasii catre atingerea acestora.
Daca urasti o persona, atunci acea persona te-a infrant.
Omul superior care cauta ceva, cauta in el insusi; omul inferior cauta intotdeuna in altii.
Oriunde mergeti, mergeti cu toata inima.
Oferiti sfaturi si instructiuni celor care cauta cunostere dupa ce si-au descoperit ignoranta.
Daca va concentrati pe orice avantaj sau realizare, oricat de mici ar fi, va va fi mult mai usor sa mergeti mai departe.
Daca cineva scuipa in spatele vostru, inseamna ca sunteti mult inaintea lor.
Vae victis !
Expresia ii este atribuită lui Brennus , conducătorul galilor , după ce i-a învins pe romani in 387 BC , care au trebuit să plătească în aur libertatea lor ... numai că galii cam înşelau la cântar .
Când romanii s-au plâns , Brennus ( Bran in limba dacoromană , adica Corbul ) şi-a scos sabia şi a pus-o pe talgerul pe care erau şi greutăţile ca să atârne şi ea la cântar , pronunţând aceste cuvinte „ vai de cei învinşi " .
SUN TZU
Despre adversar :
- Dacă este unit , dezbinaţi-l :
Întărâtaţi pe suveran împotriva miniştrilor săi ; îndepărtaţi-l de aliaţi .
Faceţi să se nască între ei bănuieli reciproce , în aşa fel încât între ei să domnească neînţelegerea .
Atunci veţi putea complota împotriva lor :
- Întreaga artă a războiului este bazata pe înşelătorie
- În război cea mai bună politică este să cucereşti statul intact ; distrugerea lui reprezintă ultima soluţie .
Decalogul Chomsky https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Noam_Chomsky" onclick="window.open(this.href);return false;
1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate
Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.
2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii
Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.
Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.
3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău
Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.
4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său
Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte
Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.
6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor
Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.
7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare
Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.
8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă
Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.
9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei
Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.
10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare
Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
Tratat de Dezinformare : https://2giga.link/d/3Q5Pyx" onclick="window.open(this.href);return false;
Tehnici de Manipularea Maselor:
Apartenenţa la un grup. După cum stiti suntem si gandim tribal. Purtăm încă în noi reminiscenţe din vremurile în care făceam parte dintr-un trib, şi luptam, instinctiv, împotriva celor din alte triburi. Iar pentru că am funcţionat aşa zeci de mii de ani, păstrăm involuntar tiparul. În special persoanele slabe, frustrate, lipsite de grupul social care să le asigure echilibrul, simt nevoia să se lipească de grupuri deja formate, care dau dovadă de PUTERE. Impresia ta este că beneficiezi de puterea grupului de care te lipeşti! Este o tactică folosită instinctiv de oi, capre şi vite. Ele se simt protejate de turmă. Pentru că turma le conferă siguranţă. Iar sentimentul de siguranţă e cu atât mai valoros, cu cât puterea individului e mai redusă, şi acesta se simte mai nesigur. În timp ce exemplarele puternice tind să fie solitare, cele slabe, lipsite de apărare au tendinţa pronunţată de a se lipi de turmele mari. Cu cât turma este mai mare, cu atât percepţia sentimentului de putere este mai intensă. Marii păpuşari din politică ştiu asta, şi deloc întâmplător, pe scena politică dispar partidele mici, înghiţite de cele 2 mari tabere. Nu mai contează doctrina, orientarea, scopurile mişcării, ci doar acapararea unui număr cât mai mare de adepţi dispuşi să se lipească tribului.
Imitaţia! În special a liderilor grupului. Cu cât nivelul de nesiguranţă al unui individ este mai ridicat, cu atât aceştia vor căuta un model demn de imitat. Impresia de putere pe care liderul grupului o poate transmite, este determinantă. Masele vor căuta instinctiv liderul cel mai bine situat pe piramida puterii! Haita de lupi este exemplul perfect! Masculul „Alfa” nu e nici corect, nici cinstit. E doar agresiv, şi inspiră frica! Iar exemplarele speriate i se vor supune instinctiv, ca să se protejeze! Însă odată supuse, ele se simt subordonate şi protejate! La oameni lucrurile stau cam la fel. Doar 10% din populaţie are reale abilităţi de lider, sau capacitatea de a funcţiona autonom, de a păstra o independenţă relativă. Restul de 90% se mulţumesc să imite şi caută să aparţină unui grup!
Segregarea. Deşi pare opusul apartenenţei, segregarea, sau separarea, este cea care face diferenţa dintre membrii propriului trib, şi gruparea adversă. Simplificată la maximum, apare împărţirea în „NOI” şi „EI”. NOI suntem, desigur, „băieţii buni”, şi EI sunt, invariabil, „băieţii răi”. Este principala tehnică folosită în manipularea maselor! Dacă la oi şi cornute lucrurile sunt simple, cei răi fiind prădătorii care le mănâncă, la om e mai complicat. Ai de găsit un MOTIV pentru care „cei buni” (adică NOI) suntem buni. Iar ceilalţi, (adică EI) sunt „cei răi”! Iar motivele pot fi diverse. Religia, culoarea pielii sau naţionalitatea sunt pretextele cel mai des folosite. Iar cei de altă religie, de altă rasă, sau din alt stat sunt, invariabil, inamicii tăi! Iar dacă se întâmplă să fie de aceeaşi rasă, religie şi naţionalitate, găsim altceva! Ei, „cei răi”, pot ţine, de exemplu, cu Dinamo! Moarte lor, moarte câinilor! Pentru că sunt… roşii! Au altă culoare! Este evident! Pe când noi suntem… vişinii! Culoare apropiată, dar vezi, e chestie de nuanţă! Merită şi să mori pentru diferenţa asta! NOI suntem DIFERIŢI! Adică NOI suntem, evident, mult mai buni decât „EI”! Avem şi semne distinctive, uniforme, echipamente care INDICĂ destul de clar deosebirea „majoră” dintre NOI, ăştia buni, şi EI, cei răi! Moarte lor!
Intoleranţa agresivă. Orice SEGREGARE (separare), pe orice criteriu, dă naştere intoleranţei şi agresivităţii. Odată ce am stabilit clar DIFERENŢA evidentă dintre NOI şi EI, avem de rezolvat problema. De eliminat competiţia! De ucis, nu neapărat real, dar măcar simbolic, orice individ care APARŢINE altui trib, URMEAZĂ alt lider, şi este DIFERIT de NOI, ăştia buni! Poţi să îl laşi în viaţă, dar să-l converteşti neapărat! Să îl îmbraci cu tricoul NOSTRU, şi să îl determiini să rupă tricoul lui, al celor răi! Este impardonabil că EI ai ales ALTCEVA decât NOI! Nu se poate trece cu vederea aşa ceva!
Nevoia de convertire. Pare că provine din religie. Dar e folosită şi de alte mişcări, fie ele sportive, politice, naţionale sau de altă natură. Dacă tot suntem agresivi şi intoleranţi, hai să folosim asta pentru a DETERMINA alte persoane să treacă în trib la NOI. Să renunţe la principiile, dogmele şi echipamentul LOR, şi să înţeleagă că EI sunt cei răi. Iar dacă vor alege să descopere ADEVĂRUL NOSTRU, vor redeveni buni! Noi, cei buni, le-am oferit o şansă! Să se schimbe în culorile noastre! Pe care NOI i le băgăm pe gât! Cu forţa!
Apartenenţa la o dogmă. Faptul că avem tricou de o anumită culoare, indică apartenenţa la un grup care are o IDEOLOGIE. Sau mai mult decât atât, o dogmă. Adică CREDE cu tărie într-un „ADEVĂR” propriu. Care nu admite a fi contestat cu nici un argument. Odată ce ai ales (sau uneori ai fost ales) să te înregimentezi într-o haită, ai de urmat regulamente şi norme ale ei. Absurditatea lor, lipsa de logică sau de fundament nu contează. Nimeni dintre NOI, cei buni, nu îndrăzneşte măcar să pună la îndoială dogmele tribului, a haitei, grupului sau partidului nostru! Cum spunea şi Stalin: „Mai bine să greşeşti odată cu partidul, decât să ai dreptate împotriva lui”. Ori te conformezi, te mulezi complet la politica noastră, a haitei noatre, ori eşti duşman, şi eşti cu EI, cu „cei răi”, singurii care contestă dogmele noastre bune!
Limitarea libertăţii de alegere. Odată ce ai ales haita ta, posibilitatea ta de a avea opţiuni se încheie aici. Eşti o picătură într-un butoi. Eşti înregimentat într-o armată. Ai devenit un pion, un simplu (p)Ion, pe o uriaşă tablă de şah. În totalitate la dispoziţia păpuşarului. Ai de respectat orbeşte regulile jocului. Chiar dacă e jocul altora. Mai ales dacă trăieşti cu impresia, indusă artificial, că e jocul tău. Pardon, al NOSTRU. Al celor buni.
Spălarea pe creier. Adesea, ea vine de la sine. Odată prins de val, vei înceta să mai gândeşti raţional. Nici o oaie nu o face! Rolul ei e să urmeze berbecul din frunte, indiferent de direcţia acestuia! Pentru a gândi raţional, ai nevoie de o STARE de observator. O stare specială, de relaxare, de focusare, de linişte interioară. Doar atunci funcţionează raţiunea ta! Doar atunci, în acea stare, ţi-ai redobândit, pentru câteva minute, gândirea raţională, specifică omului inteligent. În orice altă stare, de grabă, de stres, de exaltare, poţi deveni cu uşurinţă oaie! Spălată pe creier, şi dispusă să facă fapte negândite! Ai putere de decizie, însă ea e anulată de starea ta de moment! Ai ales să te înregimentezi în turmă, şi să funcţionezi iraţional. Să renunţi la capacitatea TA de a gândi. Acum gândim NOI, grupul, şi pentru TINE. Pentru că odată acaparat, înregimentat, manipulat, tu nu mai eşti capabil să te eliberezi!
Cum persoanele distructive iţi închid gura: 5 tehnici de manipulare
Oamenii distructivi – sunt purtătorii trăsăturilor narcisiste, psihopatice şi antisociale, care demonstrează comportament neadecvat în relații, exploatând, umilind şi ofensând partenerii sau partenerele, rudele sau prietenii. Ei utilizează mai multe tehnici de manipulare pentru a induce victima în eroare şi a da vina pe ea pentru ceea ce se întâmplă.
Iată 5 tehnici de manipulare cu ajutorul cărora oamenii distructivi te umilesc şi te fac să taci:
Schimbarea subiectului, pentru a fugi de responsabilități.
Narcisiștii nu vor să discute despre responsabilitățile pe care le au, de aceea vor duce discuția în direcția care le convine lor. Te plângi că nu acordă timp copiilor? El îşi va aminti o greșeală pe care ai comis-o 10 ani în urmă. Această manevră deseori se începe cu fraza: “Dar tu când ai făcut…”
Ce faci în acest caz: Nu te distrage dacă cineva încearcă să-ţi schimbe idea, continuă insistent să repeți faptele. Poţi să-i spui: “Acum nu vorbesc despre aceasta, hai să nu ne sustragem de la subiectul principal.” Dacă nu te va ajuta, încheie discuția şi îndreaptă-ţi energia în ceva mai util. De exemplu, găsește-ţi un interlocutor care nu a rămas blocat în dezvoltarea mintală la nivelul unui copil de trei ani.
Amenințări clare sau ascunse
Narcisiștii și alte personalități distructive se simt inconfortabil atunci când cineva le pune la îndoială sentimentul fals de superioritate, ego-ul imens sau convingerea că toată lumea le este datoare cu ceva. Sunt predispuși să vină cu cerințe nerezonabile faţă de ceilalți – astfel, pedepsindu-i pentru așteptările nesatisfăcute.
În loc să găsească un compromis, vor încerca să te lipsească de propria opinie. La orice dezacord, răspund cu ultimatum: “Fă astfel, în caz contrar voi face aceasta…”
Ca răspuns la încercările tale de a stabili o limită sau a-ţi spune opinia auzi un ton care te obligă sau amenințări? Acesta e un semn clar că ai în faţă o persoană care consideră că toată lumea îi este datoare cu ceva şi niciodată nu va merge la un compromis. Acceptă amenințările în serios şi arată-i narcisistului că nu glumești: dacă e posibil le poți documenta şi comunică-le autorităților competente.
Insultele
Insultele deasemenea pot fi folosite pentru a-ţi critica convingerile, opiniile sau ideile. Un punct de vedere bine argumentat sau o infirmare convingătoare brusc devine “ridicol” sau “aiurea” în mâinile unui narcisist, care se simte rănit, dar nu poate face nimic pentru a argumenta înapoi. Negăsind forţe să-ţi atace argumentarea, narcisistul te va ataca pe tine, încercând prin toate mijloacele posibile să-ţi submineze autoritatea şi să pună la îndoială capacitatea ta mintală.
De îndată ce insultele intră în joc, este necesar să întrerupi discuția şi să-i declari că nu eşti dispus să tolerezi aceasta. Şi nu o lua personal: aceștia recurg la insulte, doar pentru că nu cunosc alte metode prin care să-şi transmită punctul de vedere.
“Dresarea”
Persoana distructivă te va învăța să-ţi asociezi punctele forte, talentele şi amintirile fericite cu abuz, dezamăgire şi lipsă de respect. Chiar te poate izola de prieteni și de familie pentru a te face dependent financiar de ea. De fapt, te va “dresa” ca pe un cățeluș, astfel insuflându-ţi frică să faci ceea ce cândva îţi aducea bucurie.
Face aceasta, pentru ca tu să-i satisfaci nevoile şi să-i acorzi toată atenția, iar dacă cineva din exterior o poate împiedica să-ţi controleze viaţa complet, va tinde să-l distrugă. Persoana distructivă are necesitatea să fie mereu în centrul atenției.
Narcisiștii după natura lor sunt foarte geloși şi nu suportă nici măcar un gând că ceva te poate proteja de influența lor. Pentru ei, fericirea ta este tot ceea ce nu e disponibil pentru ei în existența lor emoțională. În mâinile unei persoane distructive este “dresarea” – o metodă eficientă care te va face să “mergi în vârful degetelor” în fața ei şi întotdeauna să te oprești la jumătate de cale spre visul tău.
Controlul
Oamenii distructivi tind să te controleze prin orice metodă disponibilă. Te vor izola, îţi vor controla finanțele şi cercul de prieteni, îţi vor gestiona fiecare aspect al vieții. Însă cel mai puternic instrument în arsenalul lor – este jocul cu sentimentele tale.
De aceea, vor crea situații de conflict fără niciun motiv, doar ca să te simți nesigur şi instabil. Întotdeauna se vor certa pentru lucruri mărunte şi se vor înfuria la cea mai mică provocare. Din acest motiv, se închid emoţional, iar apoi din nou te idealizează, dacă simt că pierd controlul. Ei oscilează între existența lor adevărată şi cea falsă, iar tu, psihologic nu te simți niciodată în siguranță, pentru că nu poţi înțelege ce reprezintă partenerul tău în realitate.
Cu cât mai multă putere are asupra emoțiilor tale, cu atât e mai greu să ai încredere în sentimentele tale, să conștientizezi că eşti victima violenței psihologice.
Studiind tehnicile de manipulare, poți înțelege cu ce te-ai lovit şi cel puțin să încerci să-ţi restabilești controlul asupra propriei vieţi, să te ţii cât mai departe de oamenii distructivi.
Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate
Mundus vult decipi , ergo decipiatur !
” Legile PROSTIEI de Carlo CIPOLLA .
@ Prima lege a prostiei – Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap.
@@ A doua lege a prostiei – Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
Ani de observări și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge. Așa s-a născut – după voința Celui de Sus, dacă vreți.
Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate. Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori. Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți.
Și mai impresionant a fost să se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincie sau din universități: același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat super-puterea naturii: același număr de laureați au fost proști.
Ideea pe care o lansează legea a doua este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a doua, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea cât și printre bărbați. Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a doua sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în prezenta unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările.
@@@ A treia lege a prostiei –
PROSTUL este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el. Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri:
naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P).
Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva care îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui insusi, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți. Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii, nimerind la conducere și având autoritate politică și socială.
Dar, trebuie specificat ce anume îl face pe un prost periculos.
Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cat mai mult câștig, cu toate că nu este suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare.
Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.
Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională.
Despre asta a scris Schiller: “Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”
@@@@ A patra lege a prostiei –
DESTEPTII subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor. Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc și în orice circumstanțe înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.
Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum atunci când prostul va trăzni ceva.
Un stereotip răspândit – că prostul își dăunează doar lui însuși.
Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriiile beneficii – dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.
@@@@@ A cincea legea a prostiei –
PROSTUL este cel mai periculos tip de personalitate.
Prostul e mai periculos decât infractorul. Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect – o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i este nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat la țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii mereu încalcă legile.
Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.
Confucius :
Nu conteaza cat de incet inaintezi, atat timp cat nu te opresti.
Cand simtiti ca furia ia amploare, ganditi-va la consecinte.
Cand observati ca devine imposibil sa va atingeti telurile, nu va ajustati telurile, ci numai pasii catre atingerea acestora.
Daca urasti o persona, atunci acea persona te-a infrant.
Omul superior care cauta ceva, cauta in el insusi; omul inferior cauta intotdeuna in altii.
Oriunde mergeti, mergeti cu toata inima.
Oferiti sfaturi si instructiuni celor care cauta cunostere dupa ce si-au descoperit ignoranta.
Daca va concentrati pe orice avantaj sau realizare, oricat de mici ar fi, va va fi mult mai usor sa mergeti mai departe.
Daca cineva scuipa in spatele vostru, inseamna ca sunteti mult inaintea lor.
Vae victis !
Expresia ii este atribuită lui Brennus , conducătorul galilor , după ce i-a învins pe romani in 387 BC , care au trebuit să plătească în aur libertatea lor ... numai că galii cam înşelau la cântar .
Când romanii s-au plâns , Brennus ( Bran in limba dacoromană , adica Corbul ) şi-a scos sabia şi a pus-o pe talgerul pe care erau şi greutăţile ca să atârne şi ea la cântar , pronunţând aceste cuvinte „ vai de cei învinşi " .
SUN TZU
Despre adversar :
- Dacă este unit , dezbinaţi-l :
Întărâtaţi pe suveran împotriva miniştrilor săi ; îndepărtaţi-l de aliaţi .
Faceţi să se nască între ei bănuieli reciproce , în aşa fel încât între ei să domnească neînţelegerea .
Atunci veţi putea complota împotriva lor :
- Întreaga artă a războiului este bazata pe înşelătorie
- În război cea mai bună politică este să cucereşti statul intact ; distrugerea lui reprezintă ultima soluţie .
Decalogul Chomsky https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Noam_Chomsky" onclick="window.open(this.href);return false;
1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate
Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.
2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii
Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.
Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.
3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău
Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.
4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său
Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte
Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.
6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor
Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.
7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare
Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.
8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă
Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.
9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei
Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.
10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare
Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
Tratat de Dezinformare : https://2giga.link/d/3Q5Pyx" onclick="window.open(this.href);return false;
Tehnici de Manipularea Maselor:
Apartenenţa la un grup. După cum stiti suntem si gandim tribal. Purtăm încă în noi reminiscenţe din vremurile în care făceam parte dintr-un trib, şi luptam, instinctiv, împotriva celor din alte triburi. Iar pentru că am funcţionat aşa zeci de mii de ani, păstrăm involuntar tiparul. În special persoanele slabe, frustrate, lipsite de grupul social care să le asigure echilibrul, simt nevoia să se lipească de grupuri deja formate, care dau dovadă de PUTERE. Impresia ta este că beneficiezi de puterea grupului de care te lipeşti! Este o tactică folosită instinctiv de oi, capre şi vite. Ele se simt protejate de turmă. Pentru că turma le conferă siguranţă. Iar sentimentul de siguranţă e cu atât mai valoros, cu cât puterea individului e mai redusă, şi acesta se simte mai nesigur. În timp ce exemplarele puternice tind să fie solitare, cele slabe, lipsite de apărare au tendinţa pronunţată de a se lipi de turmele mari. Cu cât turma este mai mare, cu atât percepţia sentimentului de putere este mai intensă. Marii păpuşari din politică ştiu asta, şi deloc întâmplător, pe scena politică dispar partidele mici, înghiţite de cele 2 mari tabere. Nu mai contează doctrina, orientarea, scopurile mişcării, ci doar acapararea unui număr cât mai mare de adepţi dispuşi să se lipească tribului.
Imitaţia! În special a liderilor grupului. Cu cât nivelul de nesiguranţă al unui individ este mai ridicat, cu atât aceştia vor căuta un model demn de imitat. Impresia de putere pe care liderul grupului o poate transmite, este determinantă. Masele vor căuta instinctiv liderul cel mai bine situat pe piramida puterii! Haita de lupi este exemplul perfect! Masculul „Alfa” nu e nici corect, nici cinstit. E doar agresiv, şi inspiră frica! Iar exemplarele speriate i se vor supune instinctiv, ca să se protejeze! Însă odată supuse, ele se simt subordonate şi protejate! La oameni lucrurile stau cam la fel. Doar 10% din populaţie are reale abilităţi de lider, sau capacitatea de a funcţiona autonom, de a păstra o independenţă relativă. Restul de 90% se mulţumesc să imite şi caută să aparţină unui grup!
Segregarea. Deşi pare opusul apartenenţei, segregarea, sau separarea, este cea care face diferenţa dintre membrii propriului trib, şi gruparea adversă. Simplificată la maximum, apare împărţirea în „NOI” şi „EI”. NOI suntem, desigur, „băieţii buni”, şi EI sunt, invariabil, „băieţii răi”. Este principala tehnică folosită în manipularea maselor! Dacă la oi şi cornute lucrurile sunt simple, cei răi fiind prădătorii care le mănâncă, la om e mai complicat. Ai de găsit un MOTIV pentru care „cei buni” (adică NOI) suntem buni. Iar ceilalţi, (adică EI) sunt „cei răi”! Iar motivele pot fi diverse. Religia, culoarea pielii sau naţionalitatea sunt pretextele cel mai des folosite. Iar cei de altă religie, de altă rasă, sau din alt stat sunt, invariabil, inamicii tăi! Iar dacă se întâmplă să fie de aceeaşi rasă, religie şi naţionalitate, găsim altceva! Ei, „cei răi”, pot ţine, de exemplu, cu Dinamo! Moarte lor, moarte câinilor! Pentru că sunt… roşii! Au altă culoare! Este evident! Pe când noi suntem… vişinii! Culoare apropiată, dar vezi, e chestie de nuanţă! Merită şi să mori pentru diferenţa asta! NOI suntem DIFERIŢI! Adică NOI suntem, evident, mult mai buni decât „EI”! Avem şi semne distinctive, uniforme, echipamente care INDICĂ destul de clar deosebirea „majoră” dintre NOI, ăştia buni, şi EI, cei răi! Moarte lor!
Intoleranţa agresivă. Orice SEGREGARE (separare), pe orice criteriu, dă naştere intoleranţei şi agresivităţii. Odată ce am stabilit clar DIFERENŢA evidentă dintre NOI şi EI, avem de rezolvat problema. De eliminat competiţia! De ucis, nu neapărat real, dar măcar simbolic, orice individ care APARŢINE altui trib, URMEAZĂ alt lider, şi este DIFERIT de NOI, ăştia buni! Poţi să îl laşi în viaţă, dar să-l converteşti neapărat! Să îl îmbraci cu tricoul NOSTRU, şi să îl determiini să rupă tricoul lui, al celor răi! Este impardonabil că EI ai ales ALTCEVA decât NOI! Nu se poate trece cu vederea aşa ceva!
Nevoia de convertire. Pare că provine din religie. Dar e folosită şi de alte mişcări, fie ele sportive, politice, naţionale sau de altă natură. Dacă tot suntem agresivi şi intoleranţi, hai să folosim asta pentru a DETERMINA alte persoane să treacă în trib la NOI. Să renunţe la principiile, dogmele şi echipamentul LOR, şi să înţeleagă că EI sunt cei răi. Iar dacă vor alege să descopere ADEVĂRUL NOSTRU, vor redeveni buni! Noi, cei buni, le-am oferit o şansă! Să se schimbe în culorile noastre! Pe care NOI i le băgăm pe gât! Cu forţa!
Apartenenţa la o dogmă. Faptul că avem tricou de o anumită culoare, indică apartenenţa la un grup care are o IDEOLOGIE. Sau mai mult decât atât, o dogmă. Adică CREDE cu tărie într-un „ADEVĂR” propriu. Care nu admite a fi contestat cu nici un argument. Odată ce ai ales (sau uneori ai fost ales) să te înregimentezi într-o haită, ai de urmat regulamente şi norme ale ei. Absurditatea lor, lipsa de logică sau de fundament nu contează. Nimeni dintre NOI, cei buni, nu îndrăzneşte măcar să pună la îndoială dogmele tribului, a haitei, grupului sau partidului nostru! Cum spunea şi Stalin: „Mai bine să greşeşti odată cu partidul, decât să ai dreptate împotriva lui”. Ori te conformezi, te mulezi complet la politica noastră, a haitei noatre, ori eşti duşman, şi eşti cu EI, cu „cei răi”, singurii care contestă dogmele noastre bune!
Limitarea libertăţii de alegere. Odată ce ai ales haita ta, posibilitatea ta de a avea opţiuni se încheie aici. Eşti o picătură într-un butoi. Eşti înregimentat într-o armată. Ai devenit un pion, un simplu (p)Ion, pe o uriaşă tablă de şah. În totalitate la dispoziţia păpuşarului. Ai de respectat orbeşte regulile jocului. Chiar dacă e jocul altora. Mai ales dacă trăieşti cu impresia, indusă artificial, că e jocul tău. Pardon, al NOSTRU. Al celor buni.
Spălarea pe creier. Adesea, ea vine de la sine. Odată prins de val, vei înceta să mai gândeşti raţional. Nici o oaie nu o face! Rolul ei e să urmeze berbecul din frunte, indiferent de direcţia acestuia! Pentru a gândi raţional, ai nevoie de o STARE de observator. O stare specială, de relaxare, de focusare, de linişte interioară. Doar atunci funcţionează raţiunea ta! Doar atunci, în acea stare, ţi-ai redobândit, pentru câteva minute, gândirea raţională, specifică omului inteligent. În orice altă stare, de grabă, de stres, de exaltare, poţi deveni cu uşurinţă oaie! Spălată pe creier, şi dispusă să facă fapte negândite! Ai putere de decizie, însă ea e anulată de starea ta de moment! Ai ales să te înregimentezi în turmă, şi să funcţionezi iraţional. Să renunţi la capacitatea TA de a gândi. Acum gândim NOI, grupul, şi pentru TINE. Pentru că odată acaparat, înregimentat, manipulat, tu nu mai eşti capabil să te eliberezi!
Cum persoanele distructive iţi închid gura: 5 tehnici de manipulare
Oamenii distructivi – sunt purtătorii trăsăturilor narcisiste, psihopatice şi antisociale, care demonstrează comportament neadecvat în relații, exploatând, umilind şi ofensând partenerii sau partenerele, rudele sau prietenii. Ei utilizează mai multe tehnici de manipulare pentru a induce victima în eroare şi a da vina pe ea pentru ceea ce se întâmplă.
Iată 5 tehnici de manipulare cu ajutorul cărora oamenii distructivi te umilesc şi te fac să taci:
Schimbarea subiectului, pentru a fugi de responsabilități.
Narcisiștii nu vor să discute despre responsabilitățile pe care le au, de aceea vor duce discuția în direcția care le convine lor. Te plângi că nu acordă timp copiilor? El îşi va aminti o greșeală pe care ai comis-o 10 ani în urmă. Această manevră deseori se începe cu fraza: “Dar tu când ai făcut…”
Ce faci în acest caz: Nu te distrage dacă cineva încearcă să-ţi schimbe idea, continuă insistent să repeți faptele. Poţi să-i spui: “Acum nu vorbesc despre aceasta, hai să nu ne sustragem de la subiectul principal.” Dacă nu te va ajuta, încheie discuția şi îndreaptă-ţi energia în ceva mai util. De exemplu, găsește-ţi un interlocutor care nu a rămas blocat în dezvoltarea mintală la nivelul unui copil de trei ani.
Amenințări clare sau ascunse
Narcisiștii și alte personalități distructive se simt inconfortabil atunci când cineva le pune la îndoială sentimentul fals de superioritate, ego-ul imens sau convingerea că toată lumea le este datoare cu ceva. Sunt predispuși să vină cu cerințe nerezonabile faţă de ceilalți – astfel, pedepsindu-i pentru așteptările nesatisfăcute.
În loc să găsească un compromis, vor încerca să te lipsească de propria opinie. La orice dezacord, răspund cu ultimatum: “Fă astfel, în caz contrar voi face aceasta…”
Ca răspuns la încercările tale de a stabili o limită sau a-ţi spune opinia auzi un ton care te obligă sau amenințări? Acesta e un semn clar că ai în faţă o persoană care consideră că toată lumea îi este datoare cu ceva şi niciodată nu va merge la un compromis. Acceptă amenințările în serios şi arată-i narcisistului că nu glumești: dacă e posibil le poți documenta şi comunică-le autorităților competente.
Insultele
Insultele deasemenea pot fi folosite pentru a-ţi critica convingerile, opiniile sau ideile. Un punct de vedere bine argumentat sau o infirmare convingătoare brusc devine “ridicol” sau “aiurea” în mâinile unui narcisist, care se simte rănit, dar nu poate face nimic pentru a argumenta înapoi. Negăsind forţe să-ţi atace argumentarea, narcisistul te va ataca pe tine, încercând prin toate mijloacele posibile să-ţi submineze autoritatea şi să pună la îndoială capacitatea ta mintală.
De îndată ce insultele intră în joc, este necesar să întrerupi discuția şi să-i declari că nu eşti dispus să tolerezi aceasta. Şi nu o lua personal: aceștia recurg la insulte, doar pentru că nu cunosc alte metode prin care să-şi transmită punctul de vedere.
“Dresarea”
Persoana distructivă te va învăța să-ţi asociezi punctele forte, talentele şi amintirile fericite cu abuz, dezamăgire şi lipsă de respect. Chiar te poate izola de prieteni și de familie pentru a te face dependent financiar de ea. De fapt, te va “dresa” ca pe un cățeluș, astfel insuflându-ţi frică să faci ceea ce cândva îţi aducea bucurie.
Face aceasta, pentru ca tu să-i satisfaci nevoile şi să-i acorzi toată atenția, iar dacă cineva din exterior o poate împiedica să-ţi controleze viaţa complet, va tinde să-l distrugă. Persoana distructivă are necesitatea să fie mereu în centrul atenției.
Narcisiștii după natura lor sunt foarte geloși şi nu suportă nici măcar un gând că ceva te poate proteja de influența lor. Pentru ei, fericirea ta este tot ceea ce nu e disponibil pentru ei în existența lor emoțională. În mâinile unei persoane distructive este “dresarea” – o metodă eficientă care te va face să “mergi în vârful degetelor” în fața ei şi întotdeauna să te oprești la jumătate de cale spre visul tău.
Controlul
Oamenii distructivi tind să te controleze prin orice metodă disponibilă. Te vor izola, îţi vor controla finanțele şi cercul de prieteni, îţi vor gestiona fiecare aspect al vieții. Însă cel mai puternic instrument în arsenalul lor – este jocul cu sentimentele tale.
De aceea, vor crea situații de conflict fără niciun motiv, doar ca să te simți nesigur şi instabil. Întotdeauna se vor certa pentru lucruri mărunte şi se vor înfuria la cea mai mică provocare. Din acest motiv, se închid emoţional, iar apoi din nou te idealizează, dacă simt că pierd controlul. Ei oscilează între existența lor adevărată şi cea falsă, iar tu, psihologic nu te simți niciodată în siguranță, pentru că nu poţi înțelege ce reprezintă partenerul tău în realitate.
Cu cât mai multă putere are asupra emoțiilor tale, cu atât e mai greu să ai încredere în sentimentele tale, să conștientizezi că eşti victima violenței psihologice.
Studiind tehnicile de manipulare, poți înțelege cu ce te-ai lovit şi cel puțin să încerci să-ţi restabilești controlul asupra propriei vieţi, să te ţii cât mai departe de oamenii distructivi.