Vad ca mi-ati facut "proces" pana si pe forumul meu! ...
Pe bune ca NU doresc sa ajung subiect de discutie! Dar observ ca nu pot evita asta, chiar daca nu fac nimic......
oake, multumesc pentru cutitul infipt in spate!
Si tu Brutus ?!
Insa gustul amar il pun pe seama ca esti copil.
Nu am fost eu atent la exprimare ....
Trebuiea sa-mi imaginez vazand situatia!.....
Iti pot spune doar atat - pune-te in situatia unui audiofil care a auzit multe, mult timp si a ajuns sa se "omeneasca" la ordinea zilei cu sunet de calitate (adevarata!). Inclusiv din "rezervele" personale!. Deci om deja satul si invatat cu sunet bun la o "masa" buna!
Intr-o zi il chiama pe audiofil, un trancotar la el acasa si omul se duce politicos.
Trancotarul il supune unui supliciu, sa-i asculte trancotele si...ceea ce nu ar dori audiofilul, adica....sa-si exprime parerile! In gandul audiofilului este ca a nimerit exact intr-un dezastru....Dar cum poate el spune asta fara sa supere?!...
Situatia sistemului trancotar e dramatica, asa ca bietul audiofil indelung imbuibat cu lucruri bune ......e pus la masa sa roada zgarciuri si pielitze ......ba sa faca si o betie cu poshirca!....
Omul se supune politicos si inghite ce poate de la masa aia. Chiar exprima si aprecieri elogioase la adresa POTENTIALULUI acelor zgarciuri si resturi, adica in viziunea gatirii lor de catre un bucatar francez in sos de melci acestea pot avea potential, poate iese ceva nemaipomenit si nemaiuzit din ele ! Dar in gandul lui e constient ca o lume intreaga s-a chinuit sa faca bici din cacatel dar pana acum nimeni nu a reusit.....
Trancotarul e multumit, aude din partea audiofilului si cuvinte elogioase la adresa lucrurilor lui mult iubite si pentru care omul a depus mari eforturi, iubindu-le sincer si justificat!
Insa bietului audiofil ii mai sta cateodata zgarciurile printre dinti, sau in gat, cateodata i se face si sila de poshirca si se tot intreaba cum a nimerit el pe acolo?!....
Insa a nimerit din prietenie, pentru ca-i este drag trancotarul si-l simpatizeaza, chiar il respecta pe acesta. Asta pentru ca oamenii NU se masoara in ...trancotarie ci in altceva, probabil suflet, inteligenta, cultura, etc...
Asa ca audiofilul nostru bombane cateodata cu obida si arunca cuvinte grele cand ii sta zgarciurile in gat si posirca ii vine pe nas.
Trancotarul nu-i baiat prost, intuieste bine ca el are poshirca pe masa, dar e poshirca lui draga cu care se imbata in fiecare seara si asta il face fericit. El e convins ca nu-i trebuie mai mult, pentru el aia e TOATA lumea si e de ajuns.
Insa trancotarul nostru ar dori totusi mai multe de la audiofilul nostru. Adica APRECIERI in care audiofilul sa spuna ca dintre toate zgarciurile din lumea larga, zgarciurile trancotarului nostru sunt printre cele mai bune si nu printre cele mai rele. Macar atat!
Pentru trancotar exista nuante intre zgarciuri, culoare, miros, moliciune, de cate zile put in gunoi?, etc.....Pentru audiofil insa, zgarciurile nu sunt decat resturi menajere, un subiect neinteresant si rezolvat simplu prin inchiderea capacului de la pubela.......
Trancotarul nostru ar dori ca audiofilul sa deguste cu atentia concentrata la poshirca si sa povesteasca despre buchetul si aroma acesteia, eventual sa si elogieze damigeana de motorina care i-a dat o savoare aparte!....Dar audiofilul nu se gandeste (din prietenie) decat la binele trancotarului si la ziua cand acesta nu se va mai imbata cu posirca tinuta in damigeana de motorina!
Insa in realitate e un conflict involuntar si nedorit sau nedezvoltat intre doua sisteme de valori.
Ambii sunt bine intentionati si prietenosi.....insa fiecare pe limba lui!
Audiofilul trage speranta ca intr-o zi trancotarul va sta la masa cu el, degustand CONSTIENT un vin bun si o mancare buna pe care sa le poata aprecia just si la VALOAREA lor!
....Insa are de asteptat, deocamadata trancotarul se incapataneaza sa ramana la posirca lui cu speranta ca daca o mai distileaza o data scoate vin de Burgundia (acum stie el ce are de facut ! a gustat si din vinul bun.....dar SCUMP!, doar l-a ajutat si audiofilul cu aprecierile si altele!) , si se tot gandeste ca daca gateste altfel zgarciurile scarboase va ajunge la o mancare sa semene a friptura, etc,etc. Inca nu e constient si nici nu doreste. Stie ca orice IESIRE din lumea lui il va costa si se teme sa nu-i aduca nefericirea!
Fara indoiala ca daca ar renunta la betia cu posirca, asta l-ar costa. ....Doar poate capul il va durea mai putin.
Lui acum nu-i pasa cum se imbata! Se ameteste fericit cu posirca si-si roade sgarciurile ieftine cu multumire caci il satura la fel de bine ca orice friptura scumpa!.....Insa....pana ziua cand PE MASA LUI va degusta dintr-o "alta lume".....
Iar audiofilul, din prietenie, isi face procese de constiinta ca nu-l lasa pe om sa fie fericit in ...."lumea lui".....Dar si trancotarul il tot zgandare cu ajutorul (de opinie) cerut la "gatitul zgarciurilor" si distilatul poshircii....El inca este entuziast, inca nu a aflat ca se afla intr-o barcutza ruginita si orice ar face nu se poate transforma in pachebot niciodata.
Doar audiofilul stie cati au mai incercat si cati s-au innecat pana acum. Insa nici nu vrea sa-i strice omului entuziasmul si fericirea!....
E o poveste alegorica.