momolo wrote:daca disecam problema, avem astfel:
- poate fi socotit un miracol confirmarea credintei, atunci cand se intampla ceva ce elimina orice urma de indoiala sau care ne transmite starea ca nu mai exista indoiala sau dubiu.
- poate fi socotit un miracol atunci cand te intorci de la moarte sigura la viata.
Ok....acum ca am expus o oarecare definitie, daca ne gandim logic, nimic din ce este mai sus nu e intradevar, universal si absolut un miracol! In fiecare situatie noi ne punem intr-un rol esential, egocentric, miracolul este ceea ce credem, gandim, vedem, intelegem.
Aceasta situatie are un punct slab, pe noi insine. Iar...daca am elimina acest lucru....am elimina defapt miracolul!
Am extras aceste doua aliniate pt ca imi vin in minte trei exemple:
aliniatul unu:in zona oituzului,in munti,la 6 Km de mers pe jos sau cu ajutorul asinilor,un francez entuziast si mai ales credincios,a ctitorit o manastire.
Am intrat in legatura cu staretul si cu calugarii ,nu foarte multi la numar...la modul ca i-am vizitat in mai multe randuri,chiar am facut de doua ori pastele cu ei...au fost si ei in cateva randuri la casa batraneasca mostenire de la bunicul meu cu ocazia a diverse evenimente etc...
Pot sa spun ca ne-am imprietenit.
Unul dintre calugari mi-a atras atentia in mod deosebit : un individ atletic,inalt,impunator,cu o fata brazdata de cicatrici,o fata foarte dura,dar cu o privite extraordinar de blanda.
Am initiat multe dialoguri cu aceasta persoana,in principal pe teme teologice dar nu numai.
Tipul,extrem de inteligent si pregatit,nu cred ca are mai mult de 40-45 de ani,m-a incantat cu prezenta lui,nu numai o data.
Pana la urma nu am rezistat tentatiei si i-am pus interbarea :ce cauta un om ca tine intr-un astfel de spatiu?
La inceput a ezitat,dar pana la urma s-a deschis : mi-a spus ca este din orasul X,iar pana la calugarie era un interlop notoriu al acelui oras,avea functia de recuperator ,a facut si ceva puscarie,nu mai zic razboaie intre clanuri etc...
Eu continui sa insist ; bun si ce te-a determinat sa alegi acest drum si nu la o manastire aflata pe nu stiu ce drum national,dar la una,zic eu adevarata?
Tot ce am aflat de la el au fost urmatoarele: era la vre-o doi ani de la eliberarea din penitenciar,era deja antamat in toate rautatile posibile,iar intr-o anumita zi s-a culcat interlop si s-a trezit cu aceasta chemare irezistibila.
Mi-am mai permis sa-l intreb daca in ziua respectiva a avut vre-o revelatie,sau noaptea a avut vre-un vis anume si mi-a raspuns nu la ambele intrebari.
Chiar nu stie ce s-a intamplat cu el...iar staretul mi-a confirmat ca este unul din cei mai evlaviosi calugari din subordine...si treaba asta dureaza de ceva ani buni,cel putin zece din ce stiu eu.
Aceeasi situatie a " patit-o " si sora mea,care pana la 50 ani era liber cugetatoare,chiar facea misto de mine in sensul asta si peste noapte s-a trezit credincioasa.
Lafel nu stie ca s-a intamplat cu ea si chiar nu-i pare rau.
Despre aliniatul doi cunosc personal un caz care insista sa mai traiasca dupa ce era dus cu cearceaful la radioterapie...treaba se intampla acu 16 ani.
Total de acord cu concluzia lui
momolo...miracolul este profund subiectiv,el nu este o reteta,deci nu poate fii generalizat si totusi exista.
De acord si cu observatia pertinenta a lui
kaav :notiunea miracol are o conotatie profund pozitiva,miracolul nu exista decat in spatiul binelui.