Acum ca le vad insirate aici imi aduc aminte cat de multe erau!
Am avut "Dacii si Romanii", tin minte ca era o cutie mare dreptunghiulara frumoasa iar soldatii erau din plastic rosu. A pierit in tranzitia de la copilarie, ultimele piese erau amestecate intr-un mare sac cu jucarii disparate.
Apoi, pentru ca am citit aici mi-am amintit de Maroco si cum jucam cu tata seara.
Imi aduc aminte si de "tarile" jucat afara in strada prin fatza blocurilor.
Cracan si invizioace ?! A fost o mega-mega moda! Nu imi mai amintesc cat a tinut, dar sigur a tinut destul de mult. Era o cursa a inarmarilor
, existau modele din ce in ce mai perfectionate. De suferit aveau chilotii pentru ca le scoteam "zgarciurile" din elastice precum si trusele de cusut ale bunicilor de unde dispareau cutiile cu ace de gamalie.
La inceput, materialul de cracan era sarma electrica de cupru izolata, apoi primele invizoace erau din agrafe de hartie dezdoite si indoite in U.
Apoi a evoluat spre cracane de lemn, astea erau artileria grea si invizoace din ac de gamalie. Tinta preferata erau grupurile de fete si pisicile. Imi aduc aminte ca iesisera mari scandaluri din cauza unor accidente, niste copii nimeriti in ochi, se zvonea ca unul ramasese chior. Pe urma au fost interzise in scoala iar pe strada daca te prindea careva dintre parinti luai castane in cap si ti se confisca armamentul din dotare. Tin minte ca o data ne-a scos la careu pe toti, directoarea cu aspect si comportament nazist din trupele SS si zbiera la noi ca daca ne mai vede cu cracane si invizoace ne exmatriculeaza pe loc.
Imi aduc aminte si de moda cornetelor. Materialul era provenit tot de pe santiere, tevile PVC de la electrice. Cornetele erau facute din filele caietelor de format obisnuit. In vremea aia aveam cu totii caietele "chelite" de foi, imi aduc aminte ca unii nu mai aveau pe ce sa scrie la ore. La scoala, aproape la toate orele ni se dicta si scriam de zor pana ne durea mana. Imi aduc aminte ca dupa un razboi total in curtea scolii cand s-au folosit cantitati imense de cornete, am ajuns la ora de romana si nu mai aveam pe ce scrie, caietele de romana erau complet chelite de paginile goale. Peste tot erau cornete imprastiate. Apoi au zbierat la noi sa nu mai aruncam cornete in scoala ca ne exmatriculeaza.
Apoi imi aduc aminte de o vara cand se descoperise teava de cupru si praful de chibrit. Cred ca de asta am mai povestit. Eu eram la bunica si toti de pe strada erau inarmati cu "pistolul cu zgarci". Era foarte greu de fabricat, mi-a luat mult pana sa ma prind cum trebuie facut. In principiu era simplu, o teava subtire de cupru provenita in spcial de la spiralele frigiderelor aruncate la gunoi. Aceasta avea in jur de 10cm. Un capat al tevii era turtit cu ciocanul. Pe partea buna era pus un cui mare putin indoit in partea din afara. De floarea cuiului se lega un "zgarci" puternic, de obicei fashii din camera de masina. In fundul tevii, cel dopat, se turna praf de chibrit. Apoi se baga cuiul usor indoit care statea cam pana la jumatatea tevii si se prindea zgarciul intins puternic. La o apasare pe zgarci se misca cuiul si acest intra pana in fundul tevii lovind puternic praful de chibrit. Se producea o pocnitura foarte puternica, ca de pistol si pe langa cui (care nu era fest pe teava) era improscat fum si fosfor ars. Nu era deloc simplu sa potrivesti lungimea si diametrul tevii, cuiul, forta zgarciului, etc. Daca nu le faceai bine pocnitura era mai mult un fasss, sau nu pocnea in veci. Tin minte ca o data eram la garla si niste baieti au crapat capul unui mic sarpe de apa cu acest tip de pistol detonat cam la vreo 10cm de capul micului sarpe. Mie mi-a luat mult sa fac un pistol functional dupa care mi-am mesterit o pusca cu doua tevi. Ultima incercare a fost o pusca cu 5 tevi dar nu am mai finalizat-o ca se sfarsise vacanta de vara. Imi aduc si acum aminte ce nacajit eram cand dupa multa munca sa fac un pistol din asta (erau pe paturi din lemn sub forma de pistol, aspectul avea mare importanta) nu reuseam sa detonez praful de chibrit. Repet, pocnitura era foarte puternica, imi aduc aminte ca zburau carduri de pasari speriate.
Imi mai aduc aminte de moda "footbal'ului" cu nasturi. Totul a pornit de la niste jocuri de footbal cu nasturi care au fost cumparate "de dincolo" de catre unii cu parinti suspusi. Apoi am incercat si noi ceilalti sa imitam principiul jocului cu nasturi asa ca se juca de zor pe catedra sau pe mesele de la laborator, singurele plane. Fiecare avea nasturele sau preferat, era o intreaga nebunie. Dupa aia am folosit monede, unii devenisera mari experti si reuseau lovituri foarte complicate cu monedele sau nasturii la "poarta". Loveam fiecare pe rand pana ratam, dupa care venea randul adversarului pana rata el.
Acum imi dau seama cate jocuri am avut.....nu exista calculator si nici televizorul nu ne acaparase. Doar seara la ora sapte fara zece erau "Deseneeee animateeee copii", cand ne strigau in casa. Durau vreo 10 minute pana la telejurnal cand ieseam din nou afara daca era vara.
pentru un asemenea joc in stare foarte buna. 
Inca il am sub pat plus vreo 60 de RAKS cu jocuri. 
