akaiofil, le zici frumos si cu suflet ! Mai ca-mi vine sa-mi iau coarda si pioletul......
dar mai sigur e numai "coarda" (de oras) !
Acum serios - pari sa fi un pic alpinist sau prins de "microbul" asta. Hai, marturiseste !
Cat priveste "disparut in misiune", cred oricare dintre noi are pe cineva sa-l planga si cui sa-i lipseasca. Oricat de frumoasa e teoria libertatii cuc in varf de stanca, e o treaba periculoasa si cu potential ridicat de rupt gatul. Dar cand niste suflete depind de tine cu toata viata lor, eu spun ca
Obelix cam are dreptate in ciuda exprimarii ceva mai cinice.
Un pic stiu si eu ce inseamna "microbul" muntelui. Am avut un unchi pasionat de munte asa cum ne-a marturisit
puf, fara corzi, stanci si pioleti, omul mergea pe jos cu rucsacul si cortul in spate sau din cabana in cabana. Cunostea muntii Romaniei pe dinafara, asa cum cunoastem noi bulevardul Magheru. Niciodata nu se catara pe stanci sau pereti de piatra, numai trasee, inclusiv cele mai periculoase, cele de o ingusta potecutza pe creste, de orice fel. Avea si pasiunea foto ca si
puf iar pe vremea aia nu exista decat foto analogic alb-negru. Au ramas fotografii superbe in urma lui dupa ce a murit de batranete. Genul asta de "microb de munte" e foarte frumos si in mod categoric mai putin periculos decat alpinismul in corzi. Desi a avut destule patanii la viata lui, a avut prieteni morti pe trasee de munte din cauza de avalanse, alunecari, vreme proasta, pasi gresiti, chiar si raniti de urs, etc, etc, dar unul care se suie pe franghii are sanse foarte mari sa nu moara in patul de acasa iar in urma lui raman vaduve, copii orfani si parinti distrusi.
Cel mai sigur si placut este alpinismul la postul Discovery, de preferinta HD pentru cine are si cu sunet super-mega-extra-surround 10.1 canale, sa te ia cu ameteala in mijlocul livingului cu burtile si gushile pe canapea si gura plina de floricele, sa-l auzi pe ala cum haule cu ecou intre stanci de-ti vine ameteala cand te apleci dupa castronul cu floricele de porumb !