Un război care aduce beneficii imense centrilor puterii
În 2020, nouă generali americani din cei 11 care conduc comandamentele Armatei SUA au cerut serviciilor să desecretizeze mai multe informații, pentru a ajuta la lupta împotriva propagandei Moscovei și a Beijingului. ”Solicităm acest ajutor pentru ca SUA și, prin extensie, aliații lor, să câștige fără să lupte, să lupte acum în așa-zisa zonă gri și să vină cu muniție pentru războiul narațiunilor”, i-au scris generalii șefului comunității de informații de atunci, Joseph Maguire, potrivit MSNBC.
Până la acel moment, arată articolul publicat de NBC, SUA nu au mișcat pe acest front al propagandei, iar inițiativa ar fi aparținut Rusiei.
Nu contează soliditatea informației, important este să fim înaintea rușilor
Lucrurile s-au schimbat însă. De unde SUA nu scoteau în spațiul mediatic informații deținute de serviciile secrete, pentru a contra propaganda rusă, acum Washingtonul scoate în spațiul public și informații insuficient verificate. ”Nu trebuie să fie informații foarte solide. Este mai important să acționăm înaintea rușilor – înaintea lui Putin în special. Este ceva preventiv. Nu mai așteptăm până la confirmarea totală a informațiilor. Vrem să fim înaintea lor și să-i oprim”, spune o sursă din cadrul serviciilor americane, citată de NBC.
Așa au iesit pe piață informațiile despre cum oficialii ruși îl mint pe președintele Vladimir Putin. Serviciile americane nu aveau date concrete despre așa ceva, ci au ajuns la această concluzie strict în urma activităților de analiză. Nu puțini oficiali din servicii au contestat ceste concluzii. Însă informația a fost făcută publică. Scopul, scrie NBC, este încercarea de a ”intra în mintea lui Vladimir Putin”. La fel au stat lucrurile și cu informațiile despre folosirea armelor chimice de către Rusia – ea a fost aruncată în spațiul public pentru a descuraja Rusia, fără să existe dovezi concludente că Moscova ar urma să folosească asemenea arme în Ucraina. La fel s-a întâmplat și cu informația cum că Rusia ar cere ajutor militar Chinei – NBC scrie că două surse din serviciile americane au spus că nu există indicii în acest sens și că informația a fost aruncată în spațiul public ca o formă de avertisment pentru China.
Cârtițe FBI în presa americană
În acest război al propagandei între două mari puteri, presa tradițională și social media sunt în linia întâi. Serviciile secrete americane nu oferă si nu primesc informații doar de la agenții lor si de la oficiali statului, ci și de la jurnaliști. Chiar în aceste zile, câteva publicații americane au relatat că FBI a avut cârtițe în presa din Statele Unite la momentul atentatului din Oklahoma City, în 1995. Informatorii au început să fie racolați sau plantați de FBI în perioada în care agenția era condusă de Edgar Hoover. ”FBI a susținut că folosirea informatorilor din instituții sensibile este o necesitate pentru a eradica corupția și alte infracțiuni, în timp ce Hoover a spus că asemenea tactici sunt necesare pentru a lupta împotriva comunismului”, scrie The Epoch Times.
Cenzura „fără precedent” devine normalitate
Așadar, în tabăra occidentală a actualului război al propagandei avem informații (nu întotdeauna solide) diseminate de oficiali și de o presă înțesată de cârtițe ale serviciilor. Ce se întâmplă în tabăra rusă? Ei bine, nu știm, nu avem voie să știm. Dacă am dori să expunem informații care contravin intereselor NATO și SUA în Ucraina, acest lucru ar necesita o muncă destul de intensă și cu rezultate finale destul de slabe, pentru că în Vest a fost impusă o cenzura de stat și corporatistă. Televiziunea rusă RT a fost interzisă în UE. Televiziunilor și platformelor online din țările UE Ii s-a interzis să publice informații oferite de presa rusă. Facebook, Google și alți giganți din Silicon Valley au acționat chiar înainte de edictele emise de statele vestice și au interzis presa rusă. Reuters a scris că aceste măsuri sunt „fără precedent”.
Ceea ce era fără precedent în urmă cu câteva săptămâni a devenit cât se poate de firesc acum. ”Acum, orice platformă care oferă perspective alternative sau care nu convin NATO va avea o durată scurtă de viață”, scrie Glenn Greenwald, jurnalist care a câștigat Premiul Pulitzer. „Ceea ce este interesant la cenzura vestică este că în Occident există o foame de informații care sunt interzise de sursele de aici, care nu fac decât să reia cu loialitate și fără a pune întrebări tot ceea ce susțin guvernul SUA, NATO și guvernul Ucrainei”, scrie Greenwald. Jurnalistul menționează cazul interzicerii site-ului ”Russians with Attitude”, care publica informații nu de puține ori critice la adresa regimului de la Moscova: ”Problema acestui site nu era că dezinforma, ci că era sceptic în ce privește campania de propagandă SUA/NATO. Motivul punerii pumnului în gură nu a fost dezinformarea, ci promovarea unor puncte de vedere «greșite».”
”Unii pot să răspândească oricâtă dezinformare vor, cu condiția să promoveze agenda NATO în Ucraina (așa cum în SUA poți răspândi oricâtă dezinformare vrei, câtă vreme ea întărește poziția Partidului Democrat, cel care poate solicita administrației și mai multă cenzură și care are și sprijinul companiilor din Silicon Valley). Dar dacă pui sub semnul întrebării propaganda NATO/Ucraina, atunci te expui riscului de a fi interzis”.
Războiul aduce mari beneficii centrilor puterii: servicii, armată, industrie, administrație
De unde însă această urgența și această mobilizare totală pentru închiderea gurii unui procent până la urmă redus din publicațiile și din populația țărilor NATO? În SUA, ca și în restul statelor NATO, partidele dominante și presa de mainstream au ajuns imediat la consens în ce privește poziția față de Ucraina. De unde atâta teamă de câteva voci care nici măcar nu fac o disidență de fond, cât mai mult una de formă?
Pentru Greenwald, răspunsul este simplu: beneficiile de pe urma acestui război sunt foarte mari pentru mai multe centre de putere de la Washington – complexul militaro-industrial, armata, serviciile secrete, aripile neoconservatoare ale celor doua partide din America. De aceea, punerea sub semnul întrebării a oricărui aspect al acestui război este văzută ca o potențiala vulnerabilizare a poziției acestor centri esențiali ai puterii, nu numai în Statele Unite, ci în fiecare stat aliat.
Greenwald vorbește despre o ”orgie a cheltuielilor militare”. Pe 12 aprilie, Reuters transmitea că Pentagonul va găzdui o întâlnire cu liderii celor mai mari opt producători de armament din SUA, pentru a discuta despre livrările de arme pentru Ucraina. Printre companiile acestea se numără Raytheon (producătorul scutului antirachetă ce se află și în România și al rachetelor antitanc Javelin, alaturi de Lockheed Martin), Lockheed Martin, Boeing, Northrop Grumman, General Dynamics and L3Harris Technologies. Înainte de a fi numit în fruntea Pentagonului, generalul Lloyd Austin a fost membru în Consiliul Director al Raytheon.
Este greu de imaginat un eveniment mai favorabil pentru vânzarea de arme decât actualul război din Ucraina. De la începutul invaziei ruse, pe 24 februarie, au curs continuu titluri precum: ”Biden aprobă 350 de milioane de dolari pentru ajutor militar pentru Ucraina”, ”Biden anunță 800 de milioane de dolari ajutor militar pentru Ucraina”, ”Ucraina primește încă 500 de milioane de dolari ca ajutor de la SUA”, ”SUA anunță că vor trimite arme în valoare de 750 de milioane de dolari in Ucraina”. Șirul ajutoarelor militare aproape că s-a pierdut, iar toate aceste sume sunt ale contribuabililor americani și intră în conturile complexului militaro-industrial. La banii de mai sus se vor adăuga sumele pe care le vor cheltui pentru înarmare statele NATO care au anunțat că își vor majora bugetul pentru Apărare.
Războiul este extrem de important și pentru politicienii de la Washington și alte capitale NATO. Să aruncăm o privire în urmă cu nici trei ani, când aveau loc proteste împotriva inegalității, a serviciilor publice proaste sau inexistente, împotriva scumpirilor în Ecuador, Peru, Chile, Liban, Spania, Franța, Pakistan, India și exista temerea că se vor extinde în SUA și alte state din Vest. Ce se întâmplă acum, în 2022? În Peru sunt proteste ample împotriva guvernului. În Liban, alimentele s-au scumpit cu aproape 300% față de anul trecut. Nu puțini analiști consideră că Franța va fi cuprinsă de proteste după turul doi al alegerilor prezidențiale sau, cel târziu, după alegerile legislative din luna iunie. Premierul pakistanez Imran Khan a fost înlăturat de la putere prin moțiune de cenzură (primul guvern pakistanez care cade astfel), însă constituția a fost în așa fel interpretată încât Khan sa nu rămână la putere până la noile alegeri. Premierul Pakistanului, apropiat de China si Rusia, spune că criza din țară este ”importată” din străinătate, el vorbește despre o scrisoare de amenințare la adresa judecătorilor constituționali care au jucat rolul principal în demiterea guvernului său.
Pe seama căror evenimente sunt puse acum aceste evoluții din țările amintite? Nu mai este vorba despre inegalitate, nici de criza financiară, nici de incompetența guvernelor, nici de criza economică. Nici chiar pandemia de covid-19, al cărei sfârșit nu a fost decretat de OMS, nu mai este amintită. Chiar și în cazul crizei din Peru, dacă este să ne uitam la ce scrie CNN, este vorba despre Vladimir Putin și invazia din Ucraina. Războiul Rusiei este de vina în Liban și alte state din Orientul Mijlociu si Africa de Nord ce se confruntă cu criza alimentară (nicio vorba despre lira libaneză care este legată de dolarul SUA și de sancțiunile SUA împotriva Iranului, de la care a plecat întreaga criză).
The Wall Street Journal titrează: ”Asta nu este inflația lui Putin”. Într-un editorial semnat de conducerea redacției, cotidianul financiar arată că inflația din SUA se datorează programelor de mii de miliarde anunțate de Joe Biden pentru a avea sprijinul aripii progresiste a partidului său – Pactul Verde și Build Back Better – că inflația se datorează ritmului amețitor în care tiparnița Federal Reserve merge de ani de zile, iar inflația aceasta se extinde în întreaga lume. Ce face însă Joe Biden? La un miting din Iowa, le spune reporterilor ca Vladimir Putin este vinovat de genocide în Ucraina, iar apoi amesteca genocidul cu pompa de benzină: ”Bugetul familiei voastre, capacitatea voastră de a face un plin la mașină, nimic din astea nu ar trebui să depindă de un dictator care declară război sau comite genocid în partea cealaltă a lumii”. Acum, războiul din Ucraina este cauza întregii inegalități din ultimul deceniu și jumătate, a incompetenței guvernelor lumii, a inflației cauzate de oprirea economiei lumii ca măsură de luptă cu un virus. Acum, războiul din Ucraina poate câștiga toate alegerile din lume – totul este să ai experții de campanie potriviți pentru a vinde acest subiect electoratului.
”Până acum câteva săptămâni nu se scotea o vorbă despre asta, însă acum este limpede că singurul scop al Americii și al aliaților în ce privește Ucraina este ca războiul să dureze cât mai mult posibil. Nu numai că lipsesc eforturile diplomatice americane pentru încheierea războiului, însă scopul diplomației pare să fie ca războiul să continue. Acum, acest lucru este spus în mod explicit chiar. Nu e greu de înțeles de ce.
Mlaștina din Ucraina aduce beneficii imense. Bugetele militare explodează. Sunt pedepsiți rivalii Partidului Democrat – Rusia și Putin – în timp ce ucrainenii suferă cel mai mult. Cetățenii se raliază în jurul liderilor și sunt distrasi”, mai scrie Greenwald.