Page 32 of 230

Re: DIVERSE

Posted: 20 Jan 2012, 15:27
by momolo
China are aproape un miliard de utilizatori de telefonie mobilă
http://ro.news.yahoo.com/china-aproape- ... 06100.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Re: DIVERSE

Posted: 22 Jan 2012, 12:23
by momolo
"Femeia SILICON" care este "stea pe Facebook".
Internetul e locul de adunare e multor descreierati insa si voma asta de Facebook are o contributie, ii stimuleaza:

http://ro.news.yahoo.com/femeia-silicon ... 31694.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Re: DIVERSE

Posted: 22 Jan 2012, 16:03
by SOLO
Cred ca Facebook este cea mai mare inventie pentru a tine "multimea" ocupata . Mai uit la tinerii astia , colegi de-ai mei de exemplu . In loc sa invete ceva nou , sa se documenteze , sa studieze pentru bine lor si al carierei ... nimic frate . Isi pierd o bucata buna din viata "privind pe geam cu binoclu" ..

Re: DIVERSE

Posted: 24 Jan 2012, 10:12
by momolo
ANDREI PLESU IN JAPONIA

Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti in variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat pe o alta planeta.
Ca, de pilda, cand calatoresti in Japonia.
N-am fost niciodata in Africa, in Australia sau in Caraibe.
Pentru mine, Japonia ramine, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai "strain"..
Te poti simti strain in Indonezia, parcurgind drumul de la Jakarta la Jojakarta, asa cum se simte strain orice european "civilizat" intr-o enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica.
Te poti simti strain in bucataria chineza, in coloritul, moravurile si inocenta americane, sau in expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care nu poti selectiona nimic cat de cat familiar.
In Japonia insa alteritatea e radicala.
Te misti in spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele.
Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul...
N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga... Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete.
Trebuie sa incep prin a recunoaste ca baile sunt, in mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai instalat, cateva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante locale tin spiritul in alerta si produc, in faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii.
Fata de ceea ce poti pati in Japonia, toate acestea sunt insa bagatele, mofturi.

Am avut parte, de pilda, intr-un hotel hiper-modern, de o experienta unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, in perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, in cele mai amenintatoare unghiuri.

Obiectul m-a confiscat definitiv, deindata ce am intrat in baie L-am cercetat indelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi de ideea ca scopul poate oricand sa apara, ca un imperativ categoric.
Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, insotite de inscriptii in japoneza.
Am reflectat cateva clipe, am evaluat riscurile si, in cele din urma m-am aruncat in necunoscut.
In fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal.
Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul insusi - dupa legi fatale.
Intr-o clipita, intreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si lumina.
Eram inconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie.
Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele incaperii, oglinzile, peretii, pardoseala.
Proportiile odaii, eclerajul, inclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amarite, filtrate de incontrolabile perdele de apa.
Am simtit, impietrit ca ma indrept spre un final imprevizibil. Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii in cea mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stangace apasare pe butonul gresit, intr-un originar closet galactic.
Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a incetat.
Am stat un timp nemiscat, ca sa nu starnesc vreo recidiva, si m-am retras apoi, sfarsit, in dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care iti lumina papucii ori de cate ori lasai picioarele sa-ti atarne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de acest abuz tehnologic closetele traditionale sunt de o paradiziaca simplitate. Nu in Japonia..

In programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional.

Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Arta, a fost prima victima a acestui episod.
L-am pierdut, scurt, intr-una dintre toaletele aliniate langa receptie. Omul incerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, incalcarea unei anumite succesiuni a gesturilor, il tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decat dupa o anumita combinatie de miscari igienice, alternand balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea...
La randul meu, am incasat prima trauma cand, intrind in camera care imi era rezervata, n-am vazut decat un paralelipiped gol, fara nici o piesa de mobilier.
In mintea mea ingusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea camera este patul.. Intri, te intanzi putin, iti desfaci bagajul, rasfoiesti pliante s.a.m.d.
Aici nimic.
Am privit nelinistit spre batrana insotitoare care lucra pe post de "bagajist" si i-am dat de inteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care, insa, s-a grabit sa o reintroduca in lacasul ei "de zi".
Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma intind acum, pe loc, chiar daca nu ma culc inca.
Nu, mi-a pantomimat, in replica, cu o blanda cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne intindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele incrucisate si umblam de-a busilea.
Spre seara, m-am hotarat sa cer de mancare in camera. Alesesem, mai curand la intamplare, ceva in care identificasem cuvantul "vitel". A aparut o fosta gheisa, destul de obosita si m-a invitat in baie, adica intr-o camaruta ingusta, cu o copaie de lemn patrata.
"Nu - zic - nu baie! Mancare! Vitel, care va sa zica! Papa!"
"Ba, din contra - imi semnalizeaza, cu un suras buddhist, preopinenta - mai intai baie! Papa la urma!"
Dupa cateva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru in scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, ranjind, cu un manunchi de nuiele aromate in mana.
Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se intristeaza, gheisa e de neinduplecat.
Incropim, pina la urma ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), dupa care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta inseamna: un platou cu felii subtiri din carne de vitel cruda si o oala cu apa in care clocotesc legume, mirodenii si branza de soia. Se ia, cu doua betigase, cate o felie de carne si se agita in fiertura din oala, pana dispare tenta de crud.
Gheisa ma asista draconic.
Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot agita carnea in zeama, fara s-o scap dintre betigase.
Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pana vad ca s-a fiert.
Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad in imobilism; carnea trebuie agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cate ori incerc sa trisez, ma priveste sever si imi sopteste militareste: "Shabu-shabu!"
Trag concluzia ca "shabu-shabu" inseamna, pur si simplu: "agit-o!", "misc-o!", "stinga-dreapta!", "hais-cea!". Cina se incheie melancolic, in insatisfactia partilor si cu perspectiva neimbietoare a unei rogojini medievale.
A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru european, mai exact pentru incheieturile lui, o incercare dura, barbateasca: fara exercitiu, pozitia in lotus sau semi-lotus e o tortura, mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima.
Fuseseram invitati sa participam impreuna la o ceremonie a ceaiului. La sfirsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, in pozitie de rugaciune.

Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu.

Invitat la masa de un profesor din Kyoto, specialist in Zen, a inteles repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele sub el si sa manance din boluri misterioase, oferite de o oficianta care aluneca intre comeseni pe genunchi. Dupa scurt timp, filosoful roman a simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute de mii de ace, ele ii confiscau intreaga atentie si asa hartuita de insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de carpe si se obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru a deveni desert). Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia, pastrand, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era exclus.
Gabriel s-a hotarat, prin urmare, sa-si adune picioarele in asa fel, incat sa-si poata sprijini sezutul pe calciie. Dupa chinuitorul "lotus" dinainte, noua postura parea mantuirea insasi. Dar numai pentru cateva minute. Calcaiele nu sunt nici ele antrenate sa suporte intreaga pagoda a corpului. In plus, o apasare disproportionata suprasolicita, in aceasta pozitie, degetele indoite ale picioarelor.. Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, intr-o incercare disperata de a iesi la liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si simplu in genunchi, cu trunchiul drept, dominand - fara autoritate - fapturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu parea sa creeze dificultati. Scena avea, probabil, in ochii celor de fata, ceva patetic.
Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat, obidit, flamand, cazut in genunchi dupa o rascoala ratata.
Dar cat poti rezista in genunchi, daca n-ai practica zilnica a penitentei?
Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia "Lorelei". Te lasi binisor pe o parte, sprijinit intr-un cot, ca fecioara pe pajiste...
Japonezii au contemplat cu discretie tot acest program gimnastic, la capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! "Un scaun! Un regat pentru un scaun!" - striga mut fiecare madular al filosofului. Nu exista alta solutie decat abandonul. "Vai, ce gradina frumoasa aveti!" - a gemut Gabriel iluminat si, ridicandu-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze, lasandu-si amfitrionii cu lingura la gura, intre doua imbucaturi.

Am facut o experienta asemanatoare cativa ani mai tirziu, cu acelasi profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare.
Prevenit, am incercat sa rezist pana la capat, cu pretul unei perfecte obnubilari intelectuale.
Nu stiu nici pana azi ce mi s-a spus in timpul dejunului.
Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca disciplina spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa incat corpul tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul intreg sa intre in ordine. Esential in acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program, sa lipseasca.
Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare.
In cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastra si incercand sa o dominam rational. Facusem totul pe dos. Buddhismul Zen ne da insa voie sa spunem ca e si aceasta o cale. Calea romaneasca: stai stramb si judeci drept. Stai cum da Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! In definitiv, nici japonezii astia, care pot sta ceasuri intregi incremeniti in proiect, nu sunt in regula.. Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei mele: "Shabu-shabu!"

Re: DIVERSE

Posted: 26 Jan 2012, 11:37
by momolo
Nong Youhui, un copil din China, i-a uimit pe medici cu abilitatea sa de a vedea în întuneric, relatează CCTV.
Părinţii au observat iniţial că fiul lor are ochi albaştri, precum cei ai occidentalilor, şi au decis să îl ducă la doctor.
Medicii au analizat situaţia şi au decis că în ciuda acestei particularităţi, copilul nu are absolut nicio problemă.
S-a dovedit că Nong Youhui nu are într-adevăr probleme, ci abilităţi. Medicii au observat că, în întuneric, în momentul în care sunt ţintiţi de un fascicul de lumină, ochii băieţelului reflectă o lumină albastră-verzuie.
Ochii lui sunt precum cei ai pisicilor, spune reporterul CCTV.
Descoperirea a atras atenţia jurnaliştilor, care au decis să deruleze un experiment. Toată lumea a fost uimită: Nong Youhui a reuşit să citească şi, în general, să vadă perfect în întuneric.
http://ro.news.yahoo.com/copilul-care-u ... 21781.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Asta poate dovedi ca evolutia speciilor nu este numai (sau poate nu este chiar deloc) rezultatul unui proces lent si liniar. Este posibil ca evolutia sa fie mai degraba rezultatul accidentelor genetice insotite (evident) de conditii de perpetuare (altfel raman doar cazuri izolate), practic rezultatul accidentelor si intamplarilor. Asta ne poate duce la ideea ca evolutia speciilor poate fi in realitate mult mai rapida (si in acelasi timp poate fi si mult mai lenta) decat ceea ce spune stiinta clasica.

Re: DIVERSE

Posted: 29 Jan 2012, 11:43
by momolo
Cum va aduce Facebook 1.000 de noi milionari pe piata
http://ro.news.yahoo.com/cea-mai-astept ... 00051.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Se scot multi bani din prostie.

Re: DIVERSE

Posted: 29 Jan 2012, 11:44
by momolo
LG va incepe productia de OLED TV in iulie 2012
http://ro.news.yahoo.com/lg-va-incepe-p ... 28804.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Re: DIVERSE

Posted: 02 Feb 2012, 10:19
by momolo
Nu scăpăm prea curând de viza pentru SUA: noul proiect privind Visa Waiver nu permite României să se integreze în criteriile de ridicare a vizei
http://www.adevarul.ro/international/vi ... 36497.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Re: DIVERSE

Posted: 10 Feb 2012, 08:31
by TomJones
Cel mai bun lunetist din lume.

Recent americanii au premiat pe cel mai bun ("prolific") lunetist al lor ce a omorat in jur de 300 de oameni in Afganistan si Iraq, considerandu-l cel mai, cel mai... Ca de obicei curcanii obezi, s-au inselat. Se stie ca pe timp de razboi lunetistii cand sunt prinsi sunt considerati asasini si omorati pe loc. La fel si arcasii in evul mediu care erau desconspirati dupa degetele deformate de la coarda arcului.
Cel mai bun lunetist al tuturor timpurilor este finlandezul Simo Hayha supranumit "moartea alba" ce a omorat in jur de peste 500 de rusi in al doilea razboi mondial. Diferenta este ca Simo Hayha si-a aparat tara de invadatorii sovietici, iar americanul a fost el insususi un invadator.
Simo nu a folosit niciodata luneta ce ii putea desconspira locul prin reflexia luminii din lupa precum si faptul ca daca folosesti luneta trebuie sa tii capul mai ridicat putand fii reperat. Folosea numai catarea metalica clasica. Tinea zapada in gura pentru pentru a nu scoate aburi si-si construia gramezi de zapada in fata pustii pentru a nu se vedea flacara. In Finlanda ziua tine 3-4 ore, iar temperaturile ajung si la - 50 grade noaptea. Rusii au fost exasperati si au bombardat zone intregi pentru al omora. Cu 10 zile inainte de capitularea Finlandei dupa ce a rezistat eroic si a provocat pagube imense armatei lui Stalin, Sima a fost impuscat de un rus in obrazul stang ramanand mutilat. A murit la aproape 100 de ani prin 2005, tipic longevitate nordica...Pacat ca nu am avut si noi cativa Simo Hayha...
Cateva detalii...

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simo_H%C3%A4yh%C3%A4" onclick="window.open(this.href);return false;

http://www.mosinnagant.net/finland/simohayha.asp" onclick="window.open(this.href);return false;

Image

Re: DIVERSE

Posted: 10 Feb 2012, 23:22
by momolo
Image

Re: DIVERSE

Posted: 11 Feb 2012, 08:02
by TomJones
Precisi se invita intre ei: "Cand dam o bila?".. :D

Re: DIVERSE

Posted: 11 Feb 2012, 08:03
by Schindler
Tare de tot poza ... Apropo de Africa, am un prieten care a lucrat in Nigeria si Guineea Ecuatoriala pentru firme occidentale si l-am intrebat cum e pe acolo. Mi-a spus ca :
- in Africa nu se pune problema locuintelor; fiind cald permanent - orisicine poate sa-si construiasca o casa din scanduri ( nu scandura linga scandura ci cu putin loc liber intre ele pentru ventilatie ).
Alt gen de case sint cele din cirpici, din pamint. Mi-a aratat poze cu ceva ce semana foarte mult cu un grajd de pe la noi, doar ca era varuit pe exterior si scria ceva cu vopsea pe zid. Acolo era un coafor.
Case din materiale de constructii nu aveau decit cei foarte bogati sau strainii ( englezi, nemti ).
- fiind cald, desigur nu se pune problema incalzirii
L-am intrebat cum e cu mincarea pe acolo - e adevarat ca africanii sint slabi, morti de foame si rahitici ? Mi-a raspuns ca pe unde a fost el nu era deloc asa - din contra, oamenii era bine facuti si cu muschi. Mi-a spus ca daca vre-unul nu are ce sa manince, se duce in jungla si acolo gaseste si vegetale si animalute. Maimute cu gatul taiat se vand in piete, la raioanele de carne, cum se vand la noi oile si porcii.
L-am intrebat cum sint africanii ca oameni - daca sint prosti, sau pricep greu. Mi-a spus ca din contra, multi dintre ei erau mai inteligenti si prindeau mai repede ceva nou decit sefii lor englezi sau nemti.
Negrii erau saraci in lucruri si munceau din greu pe bani foarte putini, dar aveau o mare pofta de viata - dupa program se intilneau, cintau , dansau etc.
Un lucru insa ii aducea aminte prietenului meu permanent de Romania : CORUPTIA . Mi-a spus : "cu coruptia e ca pe la noi."
Mi se pare normal pentru niste tari din lumea a treia.
Culmea privatizarii in Romania este ca trebuie sa dai spaga ca sa te angajezi la firme private !!!
Ciudat capitalismul asta, bre !

Re: DIVERSE

Posted: 11 Feb 2012, 12:41
by TomJones
Negrii erau saraci in lucruri si munceau din greu pe bani foarte putini, dar aveau o mare pofta de viata - dupa program se intilneau, cintau , dansau etc.
Tipic pentru tarile sarace unde gradul de fericire este mare. Medicii psihiatrii au constatat ca in tarile sarace depresia si sinuciderile sunt inexistente. Cu cat tara este mai saraca cu atat sunt mai fericiti. La polul opus cele mai multe sinucideri si boli psihice de depresie se inregistreaza in tarile cel mai dezvoltate si cele mai bogate: Finlanda, Norvegia fiind in top. Aici poate si lipsa luminii solare pe o buna parte din zi poate fi cauza. Soarele actioneaza o substanta la creier ce da starea de bine: - melatonina, - "hormonul activat de soare" cunoscut drept hormonul revigorarii si refacerii. In tarile bogate spaima de ati pierde serviciul, nevoia accelerata de mai multi bani ptr a-ti cumpara ultimele gadgeturi sau haleala la greu ce o arunci dupe 3-4 zile, dau stres si probleme psihice grave. Nu mai spun de rate la banci ptr masini de rahat gen: Renault, Citroen, Peugeot, Skoda, Dacia, VW, Fiat etc
Oricum romanii fiind saraci, stau bine la clasamentul bolilor psihice si al sinuciderilor. Probabil ca fiind si neam latin, aceste boli sunt in numar mic. Cel mai important in tratarea depresiei este comunicarea si aici romanii sunt cei mai mari gargaragii... :)

Re: DIVERSE

Posted: 12 Feb 2012, 00:25
by momolo
apropos de prostie in masa:

http://ro.news.yahoo.com/reactia-lui-ni ... 00361.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Re: DIVERSE

Posted: 12 Feb 2012, 11:17
by TomJones
momolo wrote:apropos de prostie in masa:

http://ro.news.yahoo.com/reactia-lui-ni ... 00361.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Oricum tot are o doaga sarita chiar daca a respins ideile cu fotografia...

"Nicolas Cage e pasionat de paranormal şi poartă cu el tot felul de obiecte oculte sau cu semnificaţii ciudate. Actorul a explicat ce este cu fotografia în care apare el, veche de aproape 150 de ani
Mai mult: Nicolas Cage, destăinuiri paranormale! A vorbit despre apariţia lui de acum 150 de ani"

http://www.libertatea.ro/detalii/artico ... 78336.html" onclick="window.open(this.href);return false;